Bîc: să începem cu apa
Proiect-pilot de epurare distribuită pentru restabilirea debitului permanent al râului
Discuția despre revitalizarea Bîcului începe, de obicei, de la albie: curățarea acesteia, consolidarea malurilor, amenajarea falezelor, crearea parcurilor sau protejarea teritoriilor adiacente împotriva inundațiilor.
Dar există o întrebare mai fundamentală:
câtă apă va exista, de fapt, în râu?
Dacă în perioada secetoasă Bîcul își pierde aproape complet debitul permanent, simpla amenajare a malurilor nu îl transformă într-un râu urban viu.
De aceea, propunem schimbarea ordinii priorităților:
mai întâi apa → apoi sistemul inginereasc → ecologia → structura urbană → amenajarea spațiului public.
Una dintre cele mai stabile surse de apă pentru Bîc poate fi chiar apa uzată a Chișinăului — după o epurare locală avansată.
De la o singură stație de epurare la un sistem distribuit
În prezent, sistemul de canalizare colectează cea mai mare parte a apelor uzate ale orașului și le transportă în aval către stația centrală de epurare.
Modelul alternativ constă în faptul că o parte din aceste ape uzate nu mai este transportată prin întregul oraș, ci este interceptată în mai multe puncte de-a lungul Bîcului, epurată în instalații compacte de tip MBR și returnată direct în râu.
Astfel apare un nou ciclu urban al apei:
oraș → canalizare → MBR local → apă epurată → Bîc → peisaj urban.
Într-un asemenea sistem, stațiile de epurare nu mai sunt doar infrastructură sanitară, ci devin și surse de apă pentru revitalizarea râului.
În același timp, se creează un sistem de canalizare mai distribuit și se reduce dependența orașului de un singur complex mare de epurare.
De la 11 noduri potențiale la primul proiect-pilot real
Analiza GIS preliminară a Bîcului, reliefului, rețelei de canalizare și terenurilor publice a permis identificarea unui sistem de 11 noduri MBR potențiale de-a lungul sectorului urban al râului.
Acestea nu reprezintă încă amplasamente definitive pentru construcție.
Mai întâi stabilim unde râul are nevoie de apă, iar apoi corelăm aceste puncte cu bazinele de canalizare, colectoarele, terenurile disponibile și celelalte elemente de infrastructură.
Deosebit de interesantă s-a dovedit partea vestică a Bîcului.
Aici au fost identificate trei noduri:
W_MBR_01 → W_MBR_02 → W_MBR_03.
Primele două pot utiliza, potențial, apele uzate provenite din Buiucani, Durlești și dintr-o parte a zonei centrale. Al treilea nod este amplasat astfel încât, într-o etapă ulterioară, sistemului să-i poată fi conectate fluxuri suplimentare din Rîșcani și Poșta Veche.
Aceasta înseamnă că nu este necesar să începem cu unsprezece obiective și nici măcar cu trei.
Putem începe cu două.
Pilot 1A — două MBR-uri în partea de vest
Se propune examinarea construirii primelor două instalații locale de epurare, W_MBR_01 și W_MBR_02.
Capacitatea preliminară a fiecăreia:
5.000–8.000 m³/zi.
Varianta de lucru este de aproximativ 6.500–8.000 m³/zi pentru fiecare obiectiv.
Astfel, cele două stații ar putea epura aproximativ:
13.000–16.000 m³ de ape uzate pe zi.
Dacă cea mai mare parte a apei epurate este returnată în Bîc, aceasta corespunde unui debit permanent de:
≈150–185 l/s,
sau
≈0,15–0,185 m³/s.
Este deja suficient pentru a modifica în mod semnificativ regimul sectorului urban superior al Bîcului.
Există suficiente ape uzate?
Verificarea preliminară arată că ordinul de mărime al volumului necesar este realist.
Conform rezultatelor finale ale Recensământului populației și locuințelor din 2024, municipiul Chișinău are circa 567 de mii de locuitori, iar Durlești — circa 26,3 mii.
La etapa conceptuală am utilizat un reper de aproximativ 150 litri de ape uzate menajere pe locuitor pe zi. Raportat la populația din Buiucani și Durlești, volumul potențial de ape uzate depășește necesarul celor două MBR-uri.
Totuși, deocamdată acesta este un bilanț de apă, nu o demonstrație a disponibilității hidraulice a tuturor acestor ape uzate în punctele concrete selectate.
În etapa următoare trebuie determinate bazinele reale de canalizare, debitele colectoarelor și posibilitatea interceptării fluxurilor.
Pentru conceptul proiectului-pilot, însă, concluzia principală este deja clară:
în partea vestică a orașului există o resursă de apă de ordinul necesar.
150 l/s — nu doar protecție împotriva secării
Inițial, cei 150 l/s au fost considerați drept un posibil debit minim pentru perioada secetoasă.
Dar rolul celor două MBR-uri este mult mai larg.
Dacă ele returnează permanent în Bîc aproximativ 0,15 m³/s, această apă devine o componentă suplimentară permanentă a debitului râului.
De exemplu:
Prin urmare, efectul va fi maxim în perioadele secetoase, dar nu va dispărea nici în regimul hidrologic obișnuit.
Aceasta înseamnă că obiectivul proiectului este mai amplu decât simpla prevenire a secării albiei.
Creăm o componentă permanentă a debitului de bază, peste care continuă să funcționeze hidrologia naturală a Bîcului.
Ce se va întâmpla cu nivelul apei?
În această etapă nu putem afirma corect că nivelul apei va crește, de exemplu, cu 20 sau 40 cm.
Pentru aceasta sunt necesare profile transversale ale albiei, pantele, rugozitatea și un model hidraulic.
Dar relația este evidentă: odată cu creșterea debitului permanent cresc adâncimea și aria secțiunii active a curgerii.
Pentru o albie condițional similară, creșterea debitului de la 0,10 la 0,25 m³/s poate conduce la o creștere a adâncimii de ordinul a 1,7 ori, iar trecerea de la 0,20 la 0,35 m³/s — de aproximativ 1,4 ori.
Aceasta nu este încă o prognoză pentru Bîc, ci doar o ilustrare a ordinului de mărime al efectului posibil.
De aceea, unul dintre primele studii ale Pilotului 1A trebuie să fie modelarea hidraulică a albiei.
De ce trebuie să începem anume din vest
Acesta este un avantaj fundamental al proiectului-pilot propus.
Un metru cub de apă epurată returnat în Bîc în partea vestică a sistemului urban traversează ulterior o parte considerabilă a orașului.
Dacă același metru cub este returnat în apropierea actualei stații centrale de epurare, el practic nu mai participă la revitalizarea sectorului urban al râului.
Prin urmare, primele două MBR-uri devin, de fapt, sursele superioare ale unui nou debit permanent:
W_MBR_01 → W_MBR_02 → ≈150 l/s → Bîcul central → est.
Aceeași apă începe să lucreze pentru o lungime mult mai mare a râului.
Pilot 1B — Rîșcani și Poșta Veche
Al treilea punct identificat, W_MBR_03, este păstrat.
El devine a doua etapă a proiectului-pilot.
Rolul său este conectarea următorului bazin de canalizare, care ar putea include o parte din Rîșcani și Poșta Veche.
Aici logica se schimbă.
W3 nu mai este necesar în primul rând pentru atingerea pragului inițial de 150 l/s — cele două reactoare vestice potențial pot asigura singure acest debit — ci pentru creșterea în continuare a debitului și a volumului de apă al Bîcului.
Preliminar, pentru acest nod poate fi analizată o capacitate de:
5.000–10.000 m³/zi,
adică aproximativ
58–116 l/s de apă suplimentară.
După conectarea sa, componenta permanentă a debitului restabilit artificial ar putea depăși 0,20–0,25 m³/s.
Capacitatea exactă trebuie stabilită după analiza bazinului de canalizare corespunzător.
Mai departe — nu doar compensarea pierderilor
Următoarele MBR-uri amplasate de-a lungul râului nu trebuie privite doar ca instalații pentru compensarea infiltrației și evaporării.
Fiecare bazin nou de canalizare reprezintă o nouă sursă potențială de apă pentru Bîc.
Astfel, de-a lungul orașului poate apărea un debit în creștere:
Vest → ≈0,15 m³/s
+ W3 → ≈0,20–0,25 m³/s
+ MBR-urile centrale → creștere suplimentară
+ Orașul de Est → debitul stabil maxim.
Prin urmare, râul nu trebuie neapărat să aibă același debit pe întregul său traseu urban.
El poate deveni treptat mai bogat în apă de la vest spre est.
Orașul de Est — sectorul cel mai bogat în apă al Bîcului
Acest principiu este deosebit de important pentru proiectul viitorului Oraș de Est.
Noua dezvoltare urbană va genera ea însăși un nou flux de ape uzate.
Dacă Orașul de Est este proiectat de la început nu după schema tradițională „colectăm totul și transportăm la stația centrală”, ci cu propriul sistem distribuit de MBR-uri, apa epurată devine o resursă locală.
Ea poate fi distribuită între:
Bîc;
alimentarea tehnică cu apă;
irigare;
zone umede construite;
bazine de retenție;
spații acvatice urbane.
Prin urmare, tocmai în Orașul de Est Bîcul ar putea deveni sectorul urban cu cel mai mare și mai stabil debit.
Aceasta oferă o bază complet diferită pentru urbanism.
Nu un cartier nou construit în jurul unui canal degradat, care va fi eventual amenajat cândva, ci un oraș nou construit în jurul unui râu revitalizat.
De ce suprafață vor avea nevoie primele stații?
Pentru căutarea preliminară a terenurilor putem utiliza un reper de aproximativ:
0,5–1,0 ha pentru fiecare MBR.
Pentru cele două obiective ale Pilotului 1A rezultă aproximativ:
1–2 ha de teritoriu tehnologic în total, distribuite între două amplasamente.
Totuși, o constrângere mai importantă poate fi zona de protecție sanitară.
NCM G.03.02:2015, aflat în vigoare, reglementează proiectarea rețelelor exterioare de canalizare și a instalațiilor de epurare.
În proiectul publicat al noului NCM G.03.02:2026, pentru epurarea mecano-biologică cu prelucrarea nămolului în spații închise sunt indicate zone de protecție sanitară de 150 m pentru capacități de 0,2–5 mii m³/zi și 300 m pentru 5–50 mii m³/zi; pentru stațiile fără platforme deschise de uscare a nămolului este prevăzută posibilitatea reducerii zonei cu 30%.
De aceea, în analiza GIS, zona sanitară trebuie tratată deocamdată ca o constrângere preliminară, nu ca o limită definitiv stabilită.
ZPS concretă va depinde de capacitate, tehnologie, gradul de închidere a instalațiilor, modul de tratare a nămolului și fundamentarea sanitară.
Cât poate costa Pilot 1A?
La nivelul actual putem discuta doar despre ordinul de mărime al investiției, nu despre un deviz.
Studiile publicate privind MBR-urile europene indică variații considerabile ale costurilor de capital în funcție de capacitate și configurația instalațiilor.
Pentru cele două stații propuse, cu o capacitate totală de aproximativ 13.000–16.000 m³/zi, putem utiliza deocamdată un coridor preliminar de investiții de:
15–25 milioane EUR pentru Pilot 1A
sau aproximativ:
7,5–12,5 milioane EUR pentru fiecare nod.
În această estimare conceptuală trebuie incluse nu numai instalațiile MBR propriu-zise, ci și interceptarea apelor uzate, racordarea la colectoare, evacuarea apei epurate în Bîc, alimentarea cu energie electrică, automatizarea, accesurile, pregătirea inginerească a terenurilor, proiectarea și o rezervă pentru lucrări neprevăzute.
Aceasta nu este valoarea unui viitor contract de achiziție. După alegerea terenurilor și a schemelor de racordare, suma se poate modifica substanțial.
Dar ordinul de mărime permite deja discutarea posibilităților de finanțare.
Ce primește orașul pentru 15–25 milioane EUR?
Această sumă nu trebuie comparată doar cu prețul a două stații locale de epurare.
Pilot 1A creează simultan:
epurarea a 13.000–16.000 m³ de ape uzate pe zi;
aproximativ 150–185 l/s de apă epurată permanentă;
circa 4,7–5,8 milioane m³ de resursă de apă pe an;
alimentarea permanentă a Bîcului;
protecție împotriva secării critice a râului;
creșterea debitului și a volumului de apă și în celelalte sezoane;
reducerea unei părți din sarcina asupra stației centrale de epurare;
primul element al unui sistem descentralizat de canalizare;
posibilitatea reutilizării tehnice a apei.
La o capacitate de 13.000 m³/zi, în 20 de ani printr-un asemenea sistem ar trece aproximativ 95 milioane m³ de apă epurată, fără a lua în calcul extinderea ulterioară.
De aceea, Pilot 1A nu înseamnă doar construirea a două stații de epurare.
Este primul element al unei noi infrastructuri a apei pentru Bîc.
Proiectul-pilot trebuie să măsoare rezultatul
După construirea celor două MBR-uri trebuie măsurată nu numai cantitatea de ape uzate epurate.
Pe Bîc trebuie create secțiuni de control care să monitorizeze:
debitul apei;
nivelul apei;
BOD/COD;
azotul și fosforul;
turbiditatea;
temperatura;
oxigenul dizolvat;
volumul apei epurate;
volumul apei reutilizate;
starea ecologică a albiei.
Atunci decizia privind construirea W_MBR_03 nu va mai fi luată pe baza unor presupuneri.
Vom putea vedea râul real înainte și după punerea în funcțiune a primelor două MBR-uri.
Nu trebuie construit totul dintr-o dată
Acesta este încă un avantaj al sistemului distribuit.
Nu este necesar să construim imediat toate cele 11 stații.
Succesiunea poate fi:
Pilot 1A — W1 + W2
↓
măsurarea rezultatului
↓
Pilot 1B — W3
↓
MBR-urile centrale
↓
Orașul de Est
↓
adaptarea capacității întregului sistem în funcție de starea reală a Bîcului.
Fiecare etapă următoare depinde de rezultatul celei precedente.
Acesta este principiul planificării adaptive.
De la epurarea apelor uzate la producerea apei
Schimbarea principală nu constă doar în tehnologia MBR.
Se schimbă modul în care orașul privește apa.
Astăzi, apa uzată este percepută în primul rând ca un deșeu care trebuie colectat, epurat și evacuat.
În noul model, după o epurare avansată, ea devine o resursă urbană de apă.
Apare un alt ciclu:
ape uzate → epurare → apă nouă → râu → ecologie → peisaj urban → reutilizare.
De aceea, primul proiect de revitalizare a Bîcului nu trebuie neapărat să înceapă cu o nouă faleză, cu betonarea malurilor sau cu o nouă curățare a albiei.
Poate începe cu lucrul cel mai important.
Cu apa.
Două MBR-uri vestice, cu o investiție preliminară de 15–25 milioane EUR și o capacitate totală de 13.000–16.000 m³/zi, ar putea returna Bîcului aproximativ 0,15–0,18 m³/s de debit permanent de apă epurată.
Dacă proiectul-pilot confirmă calculele, al treilea reactor și sistemul ulterior pot crește treptat acest debit.
Iar în viitorul Oraș de Est, Bîcul ar putea deveni nu un curs de apă problematic la periferia dezvoltării urbane, ci sectorul cel mai bogat în apă al unui nou sistem hidrologic urban.
Astfel, un proiect-pilot relativ limitat ne permite să verificăm o ipoteză mult mai amplă:
Poate Chișinăul să-și reutilizeze propria apă nu doar pentru a rezolva problema apelor uzate, ci și pentru a-și readuce râul la viață?
Calculele preliminare arată că această posibilitate merită verificată.
Комментариев нет:
Отправить комментарий