Harta prezintă Rețeaua Albastră a Chișinăului — un sistem de cursuri de apă, râuri și canale care au format istoric echilibrul hidrologic al orașului. Liniile roșii de pe hartă indică segmentele căilor navigabile care au fost canalizate sau introduse în conducte subterane. Aceasta este o practică comună în urbanism, mai ales în trecut, când arterele de apă erau considerate un obstacol pentru dezvoltarea urbană, iar bazinele de apă deschise — surse de insalubritate.
Totuși, ascunderea acestor cursuri de apă sub pământ are un impact negativ asupra drenajului apei, în special în condiții de ploi torențiale, precum cele aduse de ciclonul Boris. Iată consecințele principale ale acestei situații:
Încălcarea drenajului natural: Conductele subterane și canalele închise au deseori o capacitate limitată, care poate fi insuficientă pentru a transporta cantități mari de apă în perioadele de precipitații intense, ducând la inundarea străzilor.
Creșterea scurgerii de suprafață: Cursurile de apă ascunse determină acumularea rapidă a precipitațiilor la suprafață, deoarece apa nu se infiltrează natural în sol. Aceasta conduce la acumularea excesivă a apei pe străzi și în zonele joase.
Blocarea și degradarea infrastructurii subterane: Conductele subterane se pot bloca cu deșeuri și sedimente, reducând capacitatea lor și agravant problema inundațiilor în timpul ploilor puternice.
Reducerea bazinelor naturale de retenție: Sistemele de apă de suprafață rețin apa în mod natural și permit scurgerea lentă, dar când sunt ascunse, orașul pierde un rezervor natural pentru a gestiona apa pluvială.
Pentru a minimiza impactul acestor inundații în viitor, autoritățile pot lua în considerare renaturarea unor cursuri de apă, adică redeschiderea parțială a canalelor și integrarea lor în țesutul urban. De asemenea, poate fi necesară modernizarea canalizării pluviale și crearea de soluții inginerești suplimentare, precum bazine de retenție a apei pluviale sau suprafețe permeabile pentru a gestiona mai eficient acumularea apei.
Bazinele de retenție a apei pluviale și suprafețele permeabile sunt soluții moderne pentru gestionarea apelor pluviale, în special în condițiile urbanizării și problemelor legate de inundații. Iată o descriere mai detaliată a fiecăreia dintre ele:
1. Bazine de retenție a apei pluviale (sau bazine de acumulare a apei) Bazinele de retenție a apei pluviale sunt structuri inginerești care servesc pentru acumularea temporară și filtrarea apei de ploaie, înainte ca aceasta să ajungă în sistemele de apă sau în apele subterane. Funcția lor principală este gestionarea vârfurilor de sarcină în timpul ploilor puternice, când sistemele de drenaj sunt supraîncărcate.
Principalele tipuri de bazine de retenție a apei pluviale:
Bazine de detenție (detention ponds): Acestea sunt bazine temporare care colectează apa pentru o perioadă scurtă în timpul ploilor și o eliberează lent în sistemele de drenaj. Ele ajută la reducerea riscului de inundații.
Bazine de retenție (retention ponds): Acestea sunt bazine permanente care mențin apa în mod constant, dar pot absorbi și reține excesul de apă în timpul ploilor. Ele au și o funcție decorativă, îmbunătățind peisajul urban.
Bazine de infiltrație: Acestea sunt bazine speciale care permit apei să se infiltreze treptat în sol, contribuind la reîncărcarea apelor subterane. Ele sunt utilizate acolo unde solul permite o absorbție rapidă a apei.
Avantaje:
Reducerea riscului de inundații: Bazinele de retenție a apei pluviale reduc volumul de apă care ajunge imediat în canalizare sau în râuri.
Filtrarea apei: Apa trece prin straturi de sol, vegetație sau filtre speciale, curățându-se de poluanți înainte de a ajunge în sistemele de drenaj sau în apele subterane.
Crearea de noi zone de recreere: Bazinele de retenție pot fi integrate în parcuri, făcându-le un element plăcut al peisajului.
2. Suprafețe permeabile (acoperiri permeabile) Suprafețele permeabile sunt materiale care permit apei să pătrundă prin ele și să se infiltreze în sol, în loc să se scurgă în canalizare. Această soluție este menită să reducă volumul apelor pluviale pe suprafețele acoperite cu materiale impermeabile tradiționale, cum ar fi asfaltul sau betonul.
Tipuri de suprafețe permeabile:
Beton perforat: Este un beton cu pori care permite apei să treacă prin golurile sale. Arată ca betonul obișnuit, dar cu o cantitate redusă de particule fine, astfel încât apa să poată trece prin pori.
Pavaj permeabil: Între dale sau plăci există spații care permit apei să treacă în straturi de drenaj speciale sub acoperire. Este o soluție populară pentru alei pavate, parcări și trotuare.
Pietriș sau nisip fin: Materiale naturale care permit apei să se infiltreze ușor în sol. Sunt utilizate pe parcări, drumuri de acces și alei pietonale.
Acoperiri verzi: Este un sistem din covoare speciale sau grătare, în care este plantată iarbă sau altă vegetație. Acoperirea reține și filtrează apa de ploaie, ajutând-o să se infiltreze treptat în sol.
Avantaje ale suprafețelor permeabile:
Reducerea scurgerilor de suprafață: Apa se infiltrează mai rapid în sol, ceea ce reduce presiunea asupra sistemului de canalizare și riscul de inundații.
Filtrarea apei: În timpul trecerii apei prin porii și straturile materialelor, aceasta se curăță de poluanți, cum ar fi uleiurile, nisipul și praful.
Ecologic: Suprafețele permeabile contribuie la reîncărcarea apelor subterane, îmbunătățirea microclimatului și reducerea efectului de insule termice urbane.
Ușurința instalării: Unele tipuri de acoperiri permeabile sunt ușor de montat și întreținut.
Limitări:
Costuri: Unele materiale permeabile, în special cele specializate, pot fi mai scumpe de instalat în comparație cu asfaltul obișnuit.
Necesitatea întreținerii: Suprafețele permeabile pot deveni colmatate cu praf și deșeuri, reducând permeabilitatea, astfel încât necesită curățare periodică.
Capacitate limitată de încărcare: Nu toate tipurile de suprafețe permeabile pot suporta sarcini grele, cum ar fi traficul auto intens.
Exemple de utilizare:
Parcări: În locul parcărilor asfaltate, se utilizează pavaje permeabile sau acoperiri cu pietriș, permițând apei să se infiltreze la fața locului, în loc să creeze inundații în jur.
Drumuri și trotuare: În unele orașe se experimentează cu drumuri permeabile, ceea ce este deosebit de relevant pentru zonele cu ploi frecvente.
Zone de parc: Bazinele de retenție a apei pluviale și canalele de acumulare sunt adesea proiectate în parcurile urbane, unde joacă rolul de bazine naturale.
Concluzie Utilizarea bazinelor de retenție a apei pluviale și a suprafețelor permeabile face parte din gestionarea sustenabilă a teritoriilor urbane, vizând reducerea riscului de inundații, îmbunătățirea situației ecologice și creșterea rezistenței orașului la schimbările climatice. În contextul creșterii numărului de fenomene meteorologice extreme, astfel de soluții devin o necesitate pentru a asigura siguranța și confortul mediului urban.
Exemplele de succes ale utilizării bazinelor de retenție a apei pluviale și a suprafețelor permeabile în orașe demonstrează cum astfel de soluții pot gestiona eficient resursele de apă, preveni inundațiile și îmbunătăți mediul urban. Iată câteva exemple cunoscute:
1. Freiburg, Germania – Cartierul eco Vauban
Freiburg este un oraș renumit pentru inovațiile sale ecologice, în special în cartierul Vauban, care este un exemplu de planificare urbană sustenabilă. În acest cartier:
Se folosesc suprafețe permeabile pentru drumuri și trotuare, ceea ce permite apei pluviale să se infiltreze natural în sol.
Numeroase zone verzi și sisteme de drenaj sunt completate de bazine de retenție a apei, care colectează apa după ploi puternice și o redirecționează treptat către sol sau sistemul de drenaj urban.
Rezultatul: Datorită acestor măsuri, s-a reușit minimizarea scurgerilor de suprafață, reducerea riscului de inundații și crearea unui mediu urban mai sănătos și mai confortabil. Vauban a devenit un etalon pentru construcții ecologice și gestionarea sustenabilă a apelor pluviale.
2. Portland, SUA – Proiectul „Green Streets”
Portland este cunoscut pentru eforturile sale de gestionare a apei pluviale prin intermediul străzilor verzi. Proiectul „Green Streets” include utilizarea suprafețelor permeabile, precum și a sistemelor de reținere biologică, care permit controlul eficient al scurgerilor de suprafață.
Pe multe străzi au fost instalate șanțuri de reținere biologică și grădini de ploaie, care colectează apa și permit infiltrarea ei treptată în sol.
În locul trotuarelor și parcărilor asfaltate tradiționale, în Portland se folosesc activ materiale permeabile — blocuri de beton și acoperiri speciale care permit trecerea apei.
Rezultatul: Aceste inițiative nu numai că au ajutat la reducerea inundațiilor din oraș, dar au și îmbunătățit calitatea apei care ajunge în râuri. De asemenea, contribuie la înverzirea orașului, îmbunătățind calitatea aerului și creând un mediu mai confortabil pentru locuitori.
3. Copenhaga, Danemarca – Proiectul „Cloudburst”
După inundațiile catastrofale din 2011, Copenhaga a dezvoltat un program pe termen lung numit „Cloudburst” pentru a proteja orașul de inundațiile cauzate de ploile torențiale. Elementele principale ale programului includ crearea de bazine de retenție a apei, parcuri de drenaj și utilizarea suprafețelor permeabile în zonele cheie ale orașului.
Unul dintre componentele importante este crearea de spații de retenție a apei, care funcționează ca rezervoare temporare pentru apa pluvială, reducând presiunea asupra sistemului de canalizare.
În cadrul programului au fost create mai multe parcuri și zone verzi noi, unde apa este colectată și infiltrată treptat în sol.
Rezultatul: Acest sistem a ajutat la reducerea semnificativă a inundațiilor și a făcut ca Copenhaga să fie mai rezistentă la schimbările climatice. Abordările inovatoare de gestionare a apei pluviale au devenit un model pentru alte orașe care se confruntă cu probleme similare.
4. Malmö, Suedia – Cartierul Bo01
Cartierul Bo01 din Malmö a devenit un exemplu de dezvoltare urbană sustenabilă, cu accent pe gestionarea resurselor de apă. Acesta este un cartier ecologic experimental care folosește activ principiile drenajului sustenabil:
În cartier au fost instalate bazine de retenție a apei și sisteme de reținere biologică pentru a controla apa pluvială.
Suprafețele permeabile sunt utilizate pe drumuri și trotuare, ceea ce permite apei să se infiltreze în sol, în loc să se acumuleze la suprafață.
A fost dezvoltată o rețea de canale și lacuri artificiale, care funcționează și ca rezervoare naturale de apă.
Rezultatul: În Bo01, apa este gestionată eficient, minimizând riscul de inundații chiar și în condiții de ploi torențiale. Acest cartier atrage atenția arhitecților și urbanistilor ca un model de succes de dezvoltare sustenabilă.
5. Londra, Marea Britanie – Parcul Olimpic
Parcul Olimpic din Londra, construit pentru Jocurile Olimpice din 2012, este un alt exemplu de integrare a sistemelor de gestionare a apei pluviale în designul urban. Aici au fost utilizate:
Bazine de retenție a apei pluviale și canale naturale, care servesc pentru reținerea și filtrarea apei înainte de a fi eliberată în râul Lee.
Suprafețe permeabile pe aleile pietonale și parcări, care permit apei să se infiltreze treptat în sol.
Au fost create zone verzi, care acționează ca filtre pentru apa pluvială, servind în același timp ca spații de recreere pentru vizitatorii parcului.
Rezultatul: Aceste măsuri au ajutat la crearea unui ecosistem sustenabil în centrul metropolei și au asigurat protecția parcului împotriva inundațiilor, în ciuda nivelului ridicat de urbanizare și a numărului mare de vizitatori.
Concluzie
Aceste exemple arată că tehnologiile moderne de gestionare a apelor pluviale — cum ar fi bazinele de retenție și suprafețele permeabile — sunt aplicate cu succes în orașe din întreaga lume. Ele nu doar reduc riscul de inundații și îmbunătățesc calitatea mediului urban, dar contribuie și la formarea unor orașe mai ecologice și mai sustenabile, în special în contextul schimbărilor climatice.
Elaborarea unei strategii de gestionare a apelor pluviale și integrarea soluțiilor, cum ar fi bazinele de retenție și suprafețele permeabile, necesită o abordare complexă. Pentru a fi eficientă și a corespunde specificului orașului, este important să se ia în considerare mai mulți factori esențiali, începând cu o analiză profundă a situației și terminând cu implicarea specialiștilor competenți.
Etapele elaborării strategiei
Analiza situației curente și a problemelor:
Inventarierea infrastructurii existente: Evaluați sistemele actuale de drenaj pluvial, identificați zonele problematice (de exemplu, cele expuse frecvent la inundații) și starea conductelor și sistemelor de drenaj subteran.
Colectarea datelor climatice și privind precipitațiile: Studiați datele istorice și prognozele privind volumul și intensitatea precipitațiilor. Acordați atenție schimbărilor climatice și riscurilor viitoare posibile.
Analiza utilizării terenurilor: Examinați densitatea construcțiilor, utilizarea spațiilor verzi, tipurile de suprafețe (asfalt, beton, sol), care influențează absorbția apei.
Stabilirea obiectivelor:
Stabilirea obiectivelor pe termen scurt și lung: De exemplu, un obiectiv pe termen scurt poate fi reducerea inundațiilor pe străzile principale, iar pe termen lung — crearea unui sistem sustenabil de drenaj care să țină cont de schimbările climatice.
Prioritizarea zonelor problematice: Identificați cele mai critice zone ale orașului unde riscul de inundații este cel mai ridicat (centre urbane, noduri de transport, depresiuni).
Alegerea soluțiilor potrivite:
Integrarea soluțiilor naturale: Luați în considerare utilizarea bazinelor de retenție, grădinilor de ploaie, șanțurilor de reținere biologică și suprafețelor permeabile în locuri strategice din oraș.
Elaborarea soluțiilor hibride: Este important să combinați soluțiile inginerești tradiționale (cum ar fi modernizarea sistemului de canalizare pluvială) cu metode naturale moderne pentru a crea un sistem flexibil și sustenabil.
Dezvoltarea și testarea proiectelor pilot:
Începeți cu zone pilot, unde pot fi testate soluții, cum ar fi instalarea bazinelor de retenție în parcuri sau utilizarea suprafețelor permeabile în parcări.
Evaluați eficiența proiectelor pilot, colectați feedback de la locuitori și analizați datele despre cantitatea de apă pluvială gestionată.
Crearea unui sistem de monitorizare și evaluare:
Dezvoltați un sistem de monitorizare a nivelului precipitațiilor, vitezei de evacuare a apei și frecvenței inundațiilor. Folosiți tehnologii moderne, cum ar fi sistemele GIS și senzori pentru monitorizarea fluxurilor de apă și a infrastructurii de drenaj pluvial.
Informarea și implicarea publicului:
Creați canale de informare a cetățenilor despre proiect, obiectivele și beneficiile acestuia și implicați-i în procesul de consultare.
Organizați audieri publice, în special când este vorba despre schimbări semnificative în spațiile publice.
Cine trebuie implicat în elaborarea strategiei
Pentru a dezvolta o strategie complexă, este esențial să implicați specialiști din diverse domenii și părțile interesate:
Urbanisti și arhitecți: Experții în planificarea urbană și infrastructură pot propune cele mai bune soluții pentru integrarea sistemelor de drenaj în structura urbană, ținând cont de arhitectura și spațiile verzi existente.
Ingineri hidrotehnici: Specialiștii în sisteme de apă vor ajuta la calcularea volumelor de precipitații pe care sistemul le poate gestiona și vor propune soluții inginerești, cum ar fi construcția de bazine de retenție și modernizarea sistemelor de drenaj existente.
Ecologi și arhitecți peisagiști: Ecologii vor evalua impactul proiectului asupra mediului și vor propune soluții naturale, cum ar fi șanțurile biologice sau crearea de grădini de ploaie pentru filtrarea naturală a apei.
Specialiști GIS: Experții în sisteme de informații geografice vor ajuta la colectarea, procesarea și analiza datelor spațiale despre zonele expuse inundațiilor și la crearea de hărți interactive pentru monitorizarea fluxurilor de apă.
Autoritățile municipale: Participarea autorităților locale este crucială pentru succes, acestea asigurând implementarea strategiei, finanțarea și coordonarea cu alte servicii ale orașului (inclusiv serviciile de utilități publice, gestionarea drumurilor și protecția mediului).
Locuitorii și afacerile locale: Implicarea comunității locale este importantă, deoarece rezidenții și afacerile se confruntă direct cu problemele inundațiilor. Participarea lor în discuțiile proiectelor pilot și furnizarea de feedback poate ajuta la ajustarea soluțiilor.
Economiști și finanțiști: Specialiștii în finanțe vor evalua costul proiectului, vor identifica sursele de finanțare (de exemplu, programe guvernamentale, bugete municipale, granturi internaționale) și vor estima eficiența economică a proiectului.
Juriști și specialiști în drept urbanistic: Experții în drept vor ajuta la integrarea aspectelor legislative și reglementare și la susținerea procesului de modificare a legislației sau normelor, dacă este necesar.
Pași pentru începutul elaborării
Inițierea procesului: Formați un grup de lucru din specialiști cheie, desemnați liderii proiectului și discutați direcțiile principale de acțiune. Dacă nu există deja, creați un comitet pentru gestionarea resurselor de apă.
Organizarea de ateliere și seminarii: Organizați sesiuni de lucru cu experți și comunitatea pentru a colecta idei, a identifica problemele locale și a determina cele mai bune practici pentru condițiile specifice ale orașului vostru.
Căutarea finanțării: Identificați surse posibile de finanțare: programe guvernamentale, bugete municipale, granturi internaționale sau investiții private în proiecte de infrastructură.
Planificarea calendarului și proiectelor pilot: Stabiliți un calendar clar pentru implementarea proiectului, începând cu zonele pilot, și definiți criteriile de succes pentru evaluarea rezultatelor.
Concluzie
Elaborarea strategiei de gestionare a apelor pluviale trebuie să se bazeze pe o analiză atentă, implicarea echipelor interdisciplinare și atragerea activă a părților interesate. O abordare sistemică și utilizarea celor mai bune practici, cum ar fi bazinele de retenție și suprafețele permeabile, vor ajuta la crearea unui sistem eficient, sustenabil și adaptabil pentru oraș.
