Hrisovul din 17 iulie 1436 și frontiera estică a colonizării moldovenești: de la peisajul post-hoardic la ocina ereditară
Introducere
Hrisovul din 17 iulie 1436, prin care domnii Moldovei Iliaș și Ștefan îi transmit logofătului Vancea o serie de sate și pământuri, este de mult timp considerat unul dintre documentele-cheie ale istoriei timpurii a Chișinăului. Cel mai adesea, atenția cercetătorilor se concentrează asupra faptului în sine al primei mențiuni scrise a unei localități legate de viitorul oraș. Totuși, semnificația acestui hrisov este mult mai largă. El fixează nu doar un nume geografic și nu doar un act de transmitere a proprietății. În el se reflectă un proces mult mai profund: includerea spațiului post-hoardic dintre Prut, Răut, Bâc și Nistru în ordinea juridică, economică și administrativă moldovenească.
Deosebit de importante sunt trei elemente ale hrisovului. În primul rând, pământurile sunt transmise unui reprezentant concret al slujbei domnești — logofătului Vancea. În al doilea rând, ele sunt transmise nu doar lui personal, ci și copiilor, nepoților și urmașilor săi de mai departe. În al treilea rând, în privința unor teritorii nu este indicată o hotar precis, ci se spune că pustietățile pot fi valorificate în măsura în care satele vor putea să le „învioreze” și să le „așeze”. Aceste formule permit să vedem în hrisov nu un act cadastral modern, cu o linie exactă a hotarelor, ci un document al unei etape timpurii de luare în stăpânire și organizare a teritoriului de către stat.
În acest sens, hrisovul din 1436 nu este un act de „întemeiere a orașului” în sens modern, ci o mărturie a trecerii teritoriului dintr-o stare istorică în alta. Până în acel moment, locul de lângă Bâc păstra memoria unei lumi tătare, post-hoardice, anterioare. În textul hrisovului sunt menționate Akbașev Keșenev și Seliștea Tătărească — denumiri care indică un strat mai vechi de populație, toponimie și, probabil, organizare economică. Însă hrisovul însuși aparține deja unei noi ordini: domnul Moldovei fixează aceste pământuri în stăpânirea omului său de slujbă, le introduce în sistemul de deținere ereditară și creează condițiile pentru valorificarea ulterioară.
De aceea, hrisovul din 17 iulie 1436 trebuie citit nu izolat, ci într-un context istoric și juridic larg. El se află la intersecția mai multor procese: destrămarea controlului hoardic, înaintarea de la vest spre est a puterii moldovenești, formarea proprietății boierești, colonizarea pustietăților și diferențele dintre modelele juridice ale Țării Românești și Moldovei. Deosebit de interesantă este compararea lui cu asemenea instituții ale dreptului românesc medieval precum prădalica și protimisisul. Această comparație permite să înțelegem de ce în Țara Românească putea exista prădalica — dreptul domnului de a readuce o stăpânire în domeniul său în lipsa moștenitorilor de parte bărbătească — în timp ce în Moldova, mai ales în condițiile expansiunii estice, o asemenea logică era mai puțin potrivită.
Teza principală a acestui articol este următoarea: diferența dintre Țara Românească și Moldova în privința dreptului de proprietate se explică nu doar prin tradiția juridică, ci și prin stadiul diferit de valorificare a teritoriului. Țara Românească, către secolul al XV-lea, era o țară cu o proprietate funciară mai consolidată și mai dens organizată, unde domnul putea folosi dreptul de revenire a stăpânirilor ca instrument de control asupra boierimii. Moldova însă, mai ales la est de Prut, rămânea o țară aflată într-un proces activ de colonizare și organizare. Aici puterii domnești îi era mai avantajos nu să amenințe cu revenirea pământului în lipsa unui moștenitor de parte bărbătească, ci să fixeze neamurile slujitoare pe noile pământuri, oferindu-le garanții ereditare pentru generațiile viitoare.
Valurile istoriei: de la Roma și Hoardă la Principatul Moldovei
Dezvoltarea spațiului european s-a produs în valuri. În Antichitate, Imperiul Roman a înaintat de la vest spre est, răspândindu-și puterea, drumurile, dreptul, orașele și formele administrative. Apoi, în Antichitatea târzie și în Evul Mediu timpuriu, au urmat valuri inverse — mișcări ale popoarelor de la est spre vest. Uniunile barbare, hunii, avarii, slavii, bulgarii, pecenegii, cumanii și mai târziu mongolii au modificat harta politică și etnică a Europei de Est și Centrale.
Pentru teritoriul viitoarei Moldove, deosebit de importantă a fost epoca Hoardei de Aur. După invazia mongolă, spațiul dintre Carpați, Prut și Nistru a fost inclus într-un sistem larg al lumii de stepă. Pe aici treceau drumuri comerciale, existau așezări, puncte fortificate, vaduri, izvoare, seliști și, probabil, comunități mixte. O parte a populației putea fi turcofonă, tătărească, caraimeo-tătărească sau legată de lumea comercial-meșteșugărească post-hoardică. Urmele acestei lumi s-au păstrat nu atât în tradiția scrisă târzie, cât în toponimie și arheologie.
După slăbirea Hoardei de Aur, a început o nouă mișcare — de data aceasta de la vest spre est. Regatul Ungariei, care își întărea pozițiile pe versanții estici ai Carpaților, urmărea să creeze o centură de influență la frontieră. În acest proces au avut un rol important voievozii din Maramureș și din zona transilvăneană. Dragoș este legat de obicei de proiectul inițial maghiar al unei mărci est-carpatice, iar Bogdan — de transformarea acestei structuri de frontieră într-un Principat al Moldovei independent.
Astfel, formarea Moldovei nu a fost un act petrecut într-un singur moment. A fost un proces de înaintare treptată a organizării politice, juridice și economice de la vest spre est. La început, centrele puterii s-au fixat în partea vestică a viitorului principat — în zona Carpaților, a văii Moldovei, a Siretului, a Sucevei și a Băii. Apoi puterea a înaintat treptat mai departe: spre Prut, dincolo de Prut, spre Răut, Ichel, Bâc și Nistru.
Tocmai în această logică trebuie înțeles hrisovul din 1436. Dacă socotim de la etapa timpurie a formării Principatului Moldovei, la mijlocul secolului al XIV-lea, până la momentul transmiterii pământurilor către logofătul Vancea trecuseră aproximativ opt decenii. Aceasta înseamnă aproape trei-patru generații. Pentru partea vestică a principatului, era deja perioada formării unei structuri politice stabile. Dar pentru pământurile estice, mai ales în zona Bâcului și a viitorului Chișinău, era încă o etapă de includere, fixare și valorificare.
De aceea, hrisovul din 1436 nu fixează începutul vieții într-un loc gol, ci începutul unui nou regim juridic. Înainte de el, teritoriul putea avea propria viață, propria populație, vechile sale denumiri și propria memorie. Dar, din punctul de vedere al statului moldovenesc, tocmai acum el primește o nouă formă: devine parte a stăpânirii unui om de slujbă domnesc, este inclus în sistemul de deținere ereditară și se deschide pentru valorificarea ulterioară de către vlahi, adică de către populația moldovenească venită în cadrul mișcării de la vest spre est a principatului.
Stratul post-hoardic de lângă Bâc
Unul dintre cele mai importante elemente ale hrisovului din 1436 este menționarea Seliștii Tătărești și a lui Akbașev Keșenev. Aceste denumiri arată că teritoriul de lângă Bâc nu era o pagină goală. Dimpotrivă, el păstra urmele unui strat istoric anterior. Însuși cuvântul „seliște” indică o așezare, poate deja parțial părăsită, dar păstrată în memoria locului. Adjectivul „tătărească” o leagă direct de contextul post-hoardic. Denumirea Akbașev Keșenev are, de asemenea, o evidentă coloratură turcică și poate fi legată de un nume, de un loc memorial, de un obiect funerar sau cultic, ori de un complex mai larg de toponime rămase după perioada Hoardei.
Aceasta înseamnă că, în momentul formalizării juridice moldovenești a teritoriului, aici se păstra un vechi peisaj cultural. El putea include rămășițe ale populației tătărești, o componentă caraimeană sau apropiată acesteia, grupuri comerciale și meșteșugărești mixte, precum și comunități locale adaptate la schimbarea puterii. A afirma că aproape întreaga populație era anume caraimeană trebuie făcut cu prudență, deoarece hrisovul însuși nu folosește direct acest etnonim. Dar a vorbi despre un strat post-hoardic, turcofon, posibil caraimeo-tătăresc este pe deplin admisibil ca ipoteză de cercetare.
În acest caz, hrisovul din 1436 capătă o valoare deosebită. El arată momentul suprapunerii unui nou strat juridic peste o realitate teritorială veche. Puterea moldovenească nu crea viață într-un loc gol. Ea intra într-un peisaj deja existent, unde se aflau drumuri vechi, vaduri, izvoare, seliști, poate puncte fortificate, cimitire și locuri sacre. Însă acest peisaj trebuia acum inclus într-o nouă ordine — ordinea hrisoavelor domnești, a stăpânirilor boierești, a dreptului ereditar și a valorificării economice.
Aici este deosebit de important să înțelegem diferența dintre controlul politic și colonizarea demografică. Teritoriul putea să se afle deja în sfera puterii domnului Moldovei, dar aceasta nu înseamnă că era pe deplin populat și valorificat de populația moldovenească. Puterea politică poate veni mai devreme decât se schimbă structura populației și a economiei. Probabil exact acest lucru se întâmpla pe pământurile estice ale Moldovei în secolul al XV-lea.
Timp de aproape optzeci de ani după apariția Principatului Moldovei, acest teritoriu putea păstra în mare măsură un caracter local post-hoardic. Dreptul moldovenesc se extindea deja asupra lui, dar popularea reală, arătura, refacerea pustietăților și crearea de sate noi abia începeau. Transmiterea pământurilor către Vancea în 1436 poate fi privită ca începutul tocmai al acestei faze — faza valorificării moldovenești.
Nu un singur punct, ci o rețea de așezări
Este important de subliniat că hrisovul din 17 iulie 1436 nu i-a transmis logofătului Vancea doar o singură seliște de lângă Bâc. În el era vorba despre un întreg complex de stăpâniri — aproape zece puncte situate în locuri diferite: pe Răut, pe Ichel, pe Bâc și în alte părți ale zonei estice a Principatului Moldovei. De aceea, documentul nu poate fi înțeles ca un act local, referitor doar la viitorul Chișinău. A fost un act mai larg de fixare teritorială.
Tocmai această împrejurare schimbă esențial sensul hrisovului. Domnul transmitea nu o curte izolată, nu un singur sat și nu o singură parcelă, ci o rețea de puncte care trebuiau să devină sprijinul unei noi ordini la periferia estică a principatului. Vancea primea nu doar proprietate, ci un complex teritorial prin care puterea moldovenească se putea fixa într-un spațiu încă nevalorificat complet și încă nehotărnicit pe deplin.
O asemenea danie trebuie privită ca un element al politicii de stat. Transmiterea a aproape zece puncte unui singur înalt slujitor însemna concentrarea responsabilității. Logofătul Vancea devenea nu doar stăpân, ci și organizator al valorificării, administrator, verigă de legătură între puterea domnească și populația locală și, poate, garant al securității pe acest teritoriu.
Includere administrativă fără valorificare deplină
Teritoriul transmis lui Vancea putea fi, la acel moment, deja inclus administrativ în sfera puterii moldovenești, dar aceasta nu însemna încă valorificarea lui economică și demografică deplină. Tocmai aici este important să distingem între controlul politic și valorificarea reală.
Domnul putea dispune de acest pământ, putea emite hrisoave pentru el, îl putea transmite oamenilor săi de slujbă și îl putea include în sistemul dreptului domnesc. Dar, pe teren, el putea încă păstra un caracter post-hoardic: vechea toponimie tătărească, populație locală, pustietăți nehotărnicite, o densitate slabă a satelor moldovenești și necesitatea apărării militare.
O asemenea stare explică bine de ce în hrisov nu sunt indicate hotare exacte pentru toate pământurile, ci se vorbește despre cât vor putea satele respective să „învioreze” și să „așeze”. Nu era un pământ pe deplin valorificat, ci un spațiu care abia începea să treacă din vechea ordine post-hoardică în regimul administrativ-economic moldovenesc.
În acest sens, hrisovul fixează o etapă intermediară: pământul aparține deja domnului ca suprem administrator, este deja transmis omului său de slujbă, este deja inclus în sistemul moldovenesc al stăpânirii ereditare, dar încă are nevoie de populare, apărare, hotărnicire și înviorare economică.
Paza de frontieră și posibilul rol al mercenarilor tătari din Crimeea
Teritoriul inclus administrativ, dar încă nevalorificat pe deplin, avea nevoie de pază. Zona estică a Principatului Moldovei se afla într-un spațiu de frontieră complex, între puterea moldovenească, rămășițele lumii hoardice, drumurile de stepă, căile comerciale și zonele de influență ale forței tătaro-crimeene. Aici o simplă gramotă juridică nu era suficientă. Pământul trebuia nu doar transmis, ci și păstrat.
De aceea se poate presupune că paza unor asemenea hotare și puncte-cheie putea fi încredințată nu doar populației moldovenești locale, care aici putea fi încă insuficientă, ci și unor grupuri militare mercenare sau aliate din mediul tătaro-crimeean. Aceștia puteau fi oameni legați de ulusul Crimeii, de puterea hanului sau de acele structuri militare care apăreau pe ruinele Hoardei de Aur.
Dacă între domnul Moldovei și han sau reprezentanții puterii crimeene existau înțelegeri privind sprijinul militar, asemenea grupuri puteau îndeplini rolul de strajă de frontieră. Ei cunoșteau modul de luptă al stepei, cunoșteau locurile, puteau controla drumurile, vadurile, trecerile și spațiile deschise. Pentru puterea moldovenească aceasta era o soluție practică: să folosească războinici proveniți din același mediu cultural-geografic care dominase anterior acest teritoriu.
În acest context devine interesantă ipoteza privind karaimii. Karaimii, legați de lumea crimeeană și turcofonă, puteau fi unul dintre asemenea grupuri. Ei pot fi imaginați nu doar ca purtători ai memoriei post-hoardice, ci și ca un posibil element slujitor al zonei de frontieră. Ei puteau îmbina funcțiile militare cu agricultura, paza teritoriului și participarea la valorificarea economică.
Desigur, gramota din 1436 nu vorbește direct despre karaimi. De aceea, această teză trebuie formulată ca ipoteză, nu ca fapt demonstrat. Dar, în logica valorificării de frontieră, ea pare pe deplin potrivită. Dacă teritoriul era deja inclus administrativ în Principatul Moldovei, dar nu era încă pe deplin valorificat de populația moldovenească, atunci pentru menținerea lui puteau fi folosite grupuri aflate între două lumi: cea post-hoardică și cea moldovenească. Karaimii puteau fi tocmai un asemenea element intermediar — războinici, agricultori și mediatori între vechea și noua ordine.
De la paza militară la valorificarea agricolă
Dacă acceptăm această ipoteză, procesul de valorificare a teritoriului de lângă Bâc devine și mai complex. El nu se reducea la o simplă înlocuire a unei populații cu alta. Mai degrabă avea loc o suprapunere treptată a mai multor straturi.
Mai întâi exista peisajul post-hoardic, cu toponimia tătărească, vechea seliște, izvoarele, vadurile și, posibil, populația karaimo-tătară. Apoi puterea moldovenească a inclus administrativ acest teritoriu în spațiul său. După aceea, ea a transmis un complex de puncte unui om de slujbă — logofătului Vancea. Ulterior a fost necesară paza hotarelor și a drumurilor, pe care o puteau asigura grupuri militare legate de mediul tătaro-crimeean. Și abia apoi a început o valorificare agricolă și demografică mai stabilă de către vlahi / moldoveni.
Un asemenea scenariu explică de ce gramota din 1436 conține simultan semne ale lumii vechi și ale lumii noi. Lumea veche este vizibilă în denumiri: Seliștea Tătărească, Akbașev Keșenev. Lumea nouă este vizibilă în forma juridică: gramota domnească, transmiterea către un om de slujbă, moștenirea de către copii și nepoți, dreptul de a înviora pustietățile. Între ele se afla un strat de tranziție — paza militară, grupurile de frontieră, posibilele comunități karaime sau turcofone, care puteau sluji noii puteri, rămânând în același timp legate de vechiul peisaj.
În acest sens, ipoteza karaimă este deosebit de interesantă. Ea permite explicarea nu doar a compoziției etnice a populației timpurii, ci și a mecanismului însuși al valorificării. Karaimii puteau fi nu pur și simplu o „rămășiță” a epocii precedente, ci un element activ al tranziției: să păzească frontiera, să lucreze pământul, să participe la economia locală și să se integreze treptat în ordinea moldovenească.
Completare la teza principală
Ținând cont de aceasta, gramota din 1436 trebuie privită nu ca un act de transmitere a unei singure seliști, ci ca un document de organizare a spațiului estic al Moldovei. Domnul îi transmitea lui Vancea aproape zece puncte, creând o rețea de stăpâniri de sprijin. Aceste pământuri erau deja subordonate administrativ Principatului Moldovei, dar nu erau încă valorificate pe deplin. De aceea, ele cereau simultan trei acțiuni: fixare juridică, pază militară și înviorare economică.
Tocmai aici este posibil rolul mercenarilor tătari din Crimeea și al componentei karaime. Ei puteau îndeplini funcția de apărare militară și de menținere primară a teritoriului, în timp ce populația agricolă moldovenească înainta treptat spre est și transforma peisajul post-hoardic într-o ocină moldovenească.
Astfel, transmiterea pământurilor către Vancea nu a fost doar o tranzacție patrimonială și nici doar o răsplată pentru slujbă. A fost un element al unei strategii mai ample: consolidarea periferiei estice, păstrarea frontierei, folosirea grupurilor militare locale și aliate, iar apoi transformarea treptată a unui teritoriu inclus administrativ, dar încă nevalorificat, într-un spațiu stabil al proprietății funciare moldovenești.
Gramota ca act nu de întemeiere, ci de includere
Gramota din 1436 este adesea tentant de citit ca un act de întemeiere a Chișinăului. Dar o asemenea lectură este prea modernă. O gramotă medievală nu întemeia un oraș în sensul nostru. Ea nu aproba un plan general, nu trasa limite urbane și nu crea o administrație municipală. Ea fixa altceva: dreptul de stăpânire, relațiile dintre domn și omul de slujbă, regimul ereditar al proprietății și posibilitatea valorificării teritoriului.
În acest sens, gramota este mai curând un act de includere. Ea include teritoriul de lângă Bâc în ordinea juridică moldovenească. Ea transferă vechiul loc post-hoardic în sistemul daniei domnești. Ea transformă spațiul în care se păstrau denumiri tătărești într-un obiect al ocinei ereditare a logofătului Vancea.
Aceasta nu diminuează importanța gramotei pentru istoria Chișinăului. Dimpotrivă, îi face semnificația mai profundă. Dacă o considerăm doar prima mențiune, ea rămâne o dată formală. Dacă însă o înțelegem ca document al tranziției, ea devine cheia istoriei timpurii a orașului. Chișinăul, în acest caz, apare nu ca un punct nou apărut brusc, ci ca rezultatul unui proces îndelungat: așezare post-hoardică, apoi formalizare juridică moldovenească, apoi valorificare treptată, apoi stabilirea hotarelor, apoi transformarea într-o așezare mai stabilă.
Deosebit de importantă este formula privind transmiterea pământului către Vancea, copiii, nepoții și urmașii săi de mai departe. Aceasta nu este o frază întâmplătoare de cancelarie. În dreptul medieval, asemenea formule determinau însuși caracterul stăpânirii. Dacă pământul era dat doar beneficiarului, el putea fi perceput ca o danie temporară de serviciu. Dacă însă era dat copiilor, nepoților și strănepoților, aceasta însemna trecerea la un model ereditar. Domnul nu doar răsplătea un dregător. El fixa pentru neamul acestuia un teritoriu pe termen lung.
În condițiile Moldovei estice aflate în proces de valorificare, acest lucru avea un sens practic. Pentru ca omul de slujbă să investească în valorificarea pământului, el trebuia să fie sigur că rezultatele eforturilor sale vor rămâne familiei sale. Dacă el va popula pustietatea, va aduce oameni, va curăța pământul, va construi curți, mori, drumuri, vii, va organiza colectarea veniturilor, toate acestea nu trebuiau să dispară după moartea lui. De aceea, formula ereditară era nu doar o garanție juridică, ci și un instrument de colonizare.
„Cât vor putea înviora”: hotarul deschis al valorificării
O atenție deosebită merită lipsa unei descrieri precise a hotarelor pentru o parte a teritoriului. În gramotă nu se vorbește despre o linie strictă de hotar, ci despre faptul că pustietățile aparțin în măsura în care satele vor putea să le „învioreze” și să le „așeze”. Această formulă nu trebuie înțeleasă ca neglijență juridică. Dimpotrivă, ea reflectă foarte exact starea teritoriului.
Dacă ar fi fost vorba despre un pământ demult valorificat, unde fiecare hotar era cunoscut, gramota ar fi putut enumera repere: de la pârâu până la pădure, de la drum până la deal, de la piatră până la vad. Dar aici o parte a spațiului era diferită. Ea se afla într-o stare de incertitudine economică. Satele vechi puteau avea un hotar vechi, dar pustietățile din jurul lor nu erau încă incluse definitiv într-o folosință funciară regulată. De aceea, hotarul era definit nu prin hartă, ci prin capacitatea de valorificare.
Cuvântul „a înviora” într-un asemenea context înseamnă a readuce pământul la viață economică: a-l popula, a-l ara, a-l folosi, a-l face aducător de venit. Cuvântul „a așeza” nu este legat aici de asediul militar, ci de așezarea oamenilor, adică de întemeierea curților și satelor. Astfel, gramota îi dă lui Vancea și urmașilor săi nu doar stăpâniri deja existente, ci și dreptul de extindere prin valorificarea reală a pământurilor pustii.
Acesta este un moment foarte important. În fața noastră nu se află un act de hotărnicire definitivă, ci un act care stabilește un program de valorificare. Domnul pare să spună: satele vechi să le țineți după dreptul vechi, iar pustietățile să le includeți în stăpânirea voastră atât cât veți putea să le înviorați și să le populați. Aceasta este o modelare juridică a frontierei — nu în sensul „Vestului Sălbatic”, ci în sensul unei zone de margine, unde puterea statului a venit deja, dar structura economică încă se formează.
Tocmai această formulă deschisă trebuia să ducă mai târziu la necesitatea unei hotărniciri exacte. Când pământurile au devenit mai valoroase, când au apărut pretenții vecine, interese mănăstirești, noi proprietari sau dispute între comunități, vechiul drept nedeterminat de valorificare nu mai putea satisface pe toată lumea. Atunci era necesară stabilirea unui hotar precis.
Porunca lui Vasile Lupu și transformarea valorificării în hotar
Porunca ulterioară a lui Vasile Lupu de a stabili hotarul exact al ocinei Chișinău se înscrie bine în această logică. Dacă gramota inițială din 1436 fixa dreptul și direcția valorificării, actul din vremea lui Vasile Lupu transforma deja acest drept într-un hotar precis pe teren. Nu este o contradicție între documente, ci etape succesive ale aceluiași proces.
În secolul al XV-lea, puterea domnească putea spune: iată pământul, iată satele vechi, iată pustietățile care pot fi înviorate. În secolul al XVII-lea, când teritoriul devenise mai valorificat, a fost nevoie să se precizeze pe unde trece anume hotarul. Pentru aceasta erau atrași oameni care cunoșteau locurile, inclusiv locuitorii din Treșci — „cei din Treșci”. Rolul lor nu era întâmplător. În dreptul medieval, memoria locală avea o importanță uriașă. Hotarele se dovedeau nu doar prin acte scrise, ci și prin mărturiile bătrânilor, ale vecinilor, ale oamenilor care cunoșteau vechile drumuri, pâraie, păduri, vaduri, movile, izvoare și semne de hotar.
Astfel, locuitorii din Treșci puteau acționa ca purtători ai memoriei vechiului hotar. Ei ajutau la transformarea formulei nedeterminate „cât vor putea înviora” într-o linie concretă de hotar. Aceasta arată că valorificarea pământurilor estice a fost un proces îndelungat: mai întâi dreptul, apoi valorificarea efectivă, apoi disputa sau necesitatea precizării, apoi hotărnicirea.
Aici este deosebit de important să nu proiectăm ordinea cadastrală modernă asupra secolului al XV-lea. Pentru noi, proprietatea începe aproape întotdeauna cu hotarul precis. Pentru societatea medievală, lucrurile puteau sta altfel. Mai întâi apărea dreptul de stăpânire, legat de voința domnească și de slujbă. Apoi urma valorificarea. Apoi, pe măsură ce valoarea pământului creștea, apărea necesitatea unei delimitări exacte. De aceea, lipsa unui hotar precis în gramota din 1436 nu este o slăbiciune a documentului. Dimpotrivă, ea arată că teritoriul se afla în etapa valorificării.
Vasile Lupu: pământuri mănăstirești, ocine boierești și târgulețul Chișinău
Deosebit de importantă devine perioada lui Vasile Lupu. Tocmai în acest timp o parte a pământurilor din zona Chișinăului era transmisă mănăstirilor, ceea ce, la prima vedere, poate părea o nouă redistribuire completă a teritoriului. Totuși, o lectură mai atentă arată o altă imagine. Nu era vorba despre o simplă confiscare a vechilor stăpâniri boierești, ci despre coexistența complexă a mai multor straturi juridice: pământuri mănăstirești, ocine boierești, așezări vechi și târgulețul Chișinău, care continua să existe ca unitate aparte în stăpânire boierească.
Aici este esențial să distingem trei elemente.
Primul element este ocina Chișinău, legată de dania domnească mai veche și de memoria gramotei din 1436. Această ocină nu putea fi privită ca un pământ al nimănui, pe care domnul, în secolul al XVII-lea, îl putea redistribui liber de la zero. Dacă pământul fusese dat lui Vancea și urmașilor lui ca stăpânire ereditară, atunci el avea deja o istorie juridică fixată prin vechea gramotă.
Al doilea element este ocina Buiucani. Ea reprezenta un complex teritorial vecin, dar legat de Chișinău. Buiucani nu trebuie contopit mecanic cu Chișinău. Mai degrabă avem în față două structuri de ocină apropiate, aflate în același spațiu al văii Bâcului, dar având propria istorie a stăpânirii, a hotarelor și a dezvoltării economice.
Al treilea element este propriu-zis târgulețul Chișinău, despre care mai târziu a scris Evlia Celebi. Descrierea lui este deosebit de importantă, deoarece el vorbește nu despre un sat mănăstiresc și nu despre un teritoriu pustiu, ci despre un târguleț bine rânduit, aflat în stăpânire boierească și obligat să plătească impozit. Aceasta înseamnă că, inclusiv în epoca în care o parte a pământurilor era transmisă mănăstirilor, în această zonă se păstra o așezare cu statut boieresc, cu viață economică, meșteșuguri, comerț și obligații fiscale.
Astfel, către mijlocul secolului al XVII-lea, teritoriul viitorului Chișinău nu era omogen. El nu se reducea doar la o stăpânire mănăstirească și nu se reducea doar la o singură ocină veche. Aici coexistau mai multe niveluri de drept și de folosință efectivă: ocina Chișinău, ocina Buiucani, târgulețul aflat în stăpânire boierească, pământurile mănăstirești, vechile hotare și noile dispoziții domnești.
Tocmai de aceea porunca lui Vasile Lupu de a stabili hotarele capătă un sens aparte. Domnul nu putea pur și simplu să anuleze vechea danie ereditară din 1436, dacă aceasta continua să își păstreze forța juridică în memoria stăpânilor și în practica folosirii pământului. Dar el putea și trebuia să ordoneze hotarele dintre diferitele stăpâniri. Sarcina lui nu consta în a crea din nou dreptul asupra acestui pământ, ci în a stabili unde se termină un drept și unde începe altul.
În acest sens, indicația lui Vasile Lupu de a stabili hotare precise nu a fost un act de acaparare, ci un act de arbitraj și de precizare administrativă. Vechea danie către Vancea a creat o ocină ereditară. Valorificarea ulterioară a extins și a complicat folosința pământului. Daniile mănăstirești au adăugat un nou strat de proprietate. Ocina vecină Buiucani avea propriile interese. Iar târgulețul Chișinău, păstrat în stăpânire boierească, cerea o luare în considerare specială ca punct locuit și activ economic.
De aceea, istoria Chișinăului în secolul al XVII-lea trebuie înțeleasă nu ca o simplă schimbare de proprietar, ci ca o suprapunere a mai multor regimuri juridice. Vasile Lupu nu atât ia pământul, cât încearcă să pună în ordine sistemul de stăpâniri deja format. El acționează ca un domn care recunoaște existența vechilor drepturi, a noilor danii mănăstirești și a unei așezări urbane efective, dar cere stabilirea unui hotar precis între ele.
Aceasta confirmă deosebit de bine teza generală despre modelul moldovenesc al proprietății. În Moldova, spre deosebire de logica muntenească a prădalicii, domnul nu putea declara arbitrar o veche ocină ereditară ca revenită în domeniul domnesc doar pentru că se schimba situația politică sau bisericească. Vechile gramote, drepturile ereditare, memoria locală și valorificarea efectivă creau un strat juridic stabil. De aceea, puterea acționa nu prin anulare, ci prin confirmare, delimitare și ordonare.
Astfel apare o imagine mai complexă a Chișinăului timpuriu: nu un singur sat, nu o singură ocină și nu o singură stăpânire mănăstirească, ci un întreg sistem. În el existau vechea ocină Chișinău, ocina vecină Buiucani, târgulețul Chișinău în stăpânire boierească, loturile mănăstirești și hotarele care mai trebuiau stabilite cu exactitate. Tocmai din această structură stratificată a crescut mai târziu organismul urban al Chișinăului.
Dreptul de stăpânire: slujbă, pământ și moștenire
Pentru a înțelege gramota din 1436, trebuie să o comparăm cu logica generală a dreptului medieval de stăpânire. În principatele române, proprietatea asupra pământului în secolele XV–XVII nu era proprietate privată absolută în sensul modern. Ea era înscrisă într-un sistem al slujbei, rudeniei, puterii domnești și dreptului cutumiar.
Dreptul românesc medieval se sprijinea pe mai multe surse: obiceiul pământului, dreptul domnesc și normele juridice romano-bizantine, asimilate treptat. Dreptul cutumiar își păstra o forță enormă, deoarece exprima practicile locale. Dreptul domnesc se manifesta prin gramote, porunci, hotărâri ale divanului și alte acte ale puterii. Tradiția romano-bizantină s-a consolidat mai târziu, mai ales din secolul al XVII-lea, când normele de drept civil și penal au început să fie codificate.
În stăpânire puteau intra obiecte foarte diferite: sate, moșii, case, curți comerciale, vii, livezi, oameni dependenți, drepturi asupra pământului. Pământul putea fi transmis prin danie, vânzare, donație, zălog, stingerea unei datorii sau prin construcții juridice mai complexe. Dar la baza stăpânirii boierești se afla adesea dania domnească. Voievodul dădea pământ pentru slujbă credincioasă.
Inițial, asemenea danii puteau avea caracter temporar. Ele erau legate de viața beneficiarului, de slujba și loialitatea lui. Aici se simte influența modelului bizantin al proniei, unde pământul sau veniturile erau acordate pentru slujbă. Dar, în timp, asemenea stăpâniri se transformau în proprietăți ereditare. Pământul începea să fie transmis copiilor, nepoților și strănepoților, devenind ocină — moșie de neam.
Tocmai această evoluție este reflectată de gramota din 1436. Logofătul Vancea primește pământul ca om al slujbei, dar îl primește nu doar pentru sine. Formula despre copii și nepoți arată că nu avem în față o danie pe termen scurt, ci fixarea ereditară a unui neam pe un teritoriu. În condițiile Moldovei estice, acest lucru era deosebit de important, deoarece stăpânirea ereditară servea drept instrument al valorificării teritoriului.
Prădalica: logica muntenească a revenirii pământului
Pe acest fundal devine mai clară diferența dintre Țara Românească și Moldova. În Țara Românească exista instituția prădalicii — dreptul domnului de a lua bunul înapoi dacă acesta rămânea fără moștenitor legal, în primul rând fără moștenitor de parte bărbătească. Acest drept era legat de ideea pământului ca stăpânire de slujbă. Dacă pământul era dat pentru slujbă, mai ales militară, atunci stăpânul său și neamul lui trebuiau să fie capabili să îndeplinească această slujbă. Dacă linia masculină se stingea, se considera că funcția de slujbă a stăpânirii dispărea, iar pământul putea reveni domnului.
Logica era dură, dar inteligibilă pentru o societate militar-slujitoare mai bine formată. Pământul nu era doar avere. El era legat de obligație. Stăpânul primea venit și statut, dar pentru aceasta trebuia să slujească domnului. Dacă nu exista un moștenitor de parte bărbătească în stare să continue această obligație, domnul putea readuce pământul în domeniul său.
Prădalica se aplica nu doar în lipsa moștenitorilor de parte bărbătească. Ea putea acționa și în cazul înstrăinării stăpânirii în afara neamului, precum și în cazuri de trădare față de domn. Deosebit de gravă era hiclenia — încălcarea credinței. Într-un asemenea caz, averea putea fi confiscată în întregime.
Este însă important că prădalica era caracteristică anume Țării Românești. În Moldova, ea nu a existat în forma clasică. Acolo drepturile ereditare ale femeilor erau recunoscute mai stabil. Această diferență este explicată adesea prin particularitățile tradiției juridice. Dar ea poate fi explicată și mai larg — prin stadiul diferit de valorificare a teritoriului.
De ce în Moldova nu a existat prădalica
Dacă Țara Românească era un pământ mai valorificat, unde sistemul stăpânirii boierești era deja suficient de format, domnul putea folosi prădalica drept instrument de control. El putea readuce stăpânirile în domeniul său, le putea redistribui, putea menține boierimea în dependență și putea urmări ca pământul de slujbă să nu iasă de sub autoritatea lui.
Moldova se afla într-o altă situație. Mai ales partea ei estică era un spațiu de valorificare activă. Aici puterii domnești îi era mai important nu să readucă pământurile în domeniu, ci să fixeze pe ele neamuri capabile să valorifice teritoriul. Dacă unui om de slujbă i se dădea pământ, dar rămânea riscul revenirii lui în lipsa unui fiu, aceasta îi reducea interesul pentru investiții pe termen lung. Dacă însă pământul îi era dat lui, copiilor, nepoților și strănepoților săi, aceasta crea un stimulent pentru valorificarea pustietăților pe durata mai multor generații.
De aceea, absența prădalicii în Moldova poate fi înțeleasă nu ca o particularitate juridică întâmplătoare, ci ca parte a politicii teritoriale. Într-o țară care se extinde și include noi pământuri, dreptul trebuie nu doar să controleze, ci și să stimuleze valorificarea. El trebuie să dea siguranță neamurilor care își asumă efortul populării, arăturii, organizării gospodăriei și apărării teritoriului.
Acest lucru se vede deosebit de bine în exemplul gramotei din 1436. Dacă aici ar fi acționat logica muntenească a prădalicii, neamul lui Vancea s-ar fi putut afla într-o poziție mai puțin stabilă. Dar gramota, dimpotrivă, fixează linia ereditară. Pământul este transmis copiilor, nepoților și urmașilor. Aceasta seamănă nu cu dreptul domnului de a lua înapoi, ci cu dreptul domnului de a garanta.
În acest sens, modelul moldovenesc era mai potrivit pentru un spațiu aflat în proces de valorificare. El proteja nu doar pe stăpânul concret, ci și procesul însuși de colonizare și organizare. Domnul era interesat ca pământurile estice să înceteze a mai fi un peisaj post-hoardic nedeterminat și să devină parte a unei gospodării princiare stabile.
Țara Românească drept pământ valorificat, Moldova drept pământ al valorificării
Tocmai aici apare explicația-cheie a diferențelor dintre legile proprietății în Țara Românească și Moldova. Țara Românească, către secolul al XV-lea, era un teritoriu mai valorificat și mai dens structurat. Acolo pământul era deja, într-o măsură mai mare, împărțit între neamuri boierești, mănăstiri, domeniul domnesc și populația dependentă. Într-un asemenea sistem, domnul putea gândi pământul ca resursă de control. Dacă un neam își pierde capacitatea de a sluji, pământul revine.
Moldova, dimpotrivă, mai ales la est de Prut, era o țară a valorificării continue. Aici vechile locuri post-hoardice, pustietățile, seliștile tătărești, pădurile, vadurile, izvoarele și văile erau incluse treptat într-un nou sistem. Pământul nu era aici doar resursă de control, ci și sarcină. El trebuia populat, înviorat, formalizat, legat prin drumuri, apărat, făcut aducător de venit.
De aceea, logica juridică era diferită. În Țara Românească — control asupra unui pământ deja format. În Moldova — stimularea valorificării unui pământ nou. În Țara Românească era posibil dreptul de revenire în lipsa unui moștenitor de parte bărbătească. În Moldova era mai importantă garanția continuării stăpânirii în cadrul neamului.
Această schemă, desigur, nu trebuie simplificată până la o opoziție absolută. Și în Moldova existau putere domnească, confiscări, dispute, danii de slujbă și dependența boierilor față de principe. Și în Țara Românească existau drepturi de neam și stăpâniri ereditare. Dar accentul general putea într-adevăr să difere. Într-o țară mai valorificată, dreptul devine mai ușor instrument de control. Într-o țară aflată în proces de valorificare, el trebuie să fie și instrument de fixare a oamenilor pe pământ.
Gramota lui Vancea ca document al frontierei estice
În acest context, gramota din 1436 poate fi numită un document al frontierei estice a Principatului Moldovei. Nu este vorba despre frontieră în sens romantic, ci despre marginea valorificării juridice și economice. La momentul gramotei, puterea politică a Moldovei se extindea deja asupra acestor pământuri, dar includerea lor demografică și economică nu era încă încheiată.
Teritoriul de lângă Bâc păstra memoria post-hoardică. Erau menționate Seliștea Tătărească și Akbașev Keșenev. Este posibil ca aici să fi continuat să trăiască grupuri ale populației locale, legate de vechea lume tătărească, karaimă sau turcică. Populația moldovenească abia începea să se fixeze mai activ pe aceste pământuri. Tocmai de aceea gramota nu oferă un hotar cadastral precis, ci vorbește despre valorificarea pustietăților.
Logofătul Vancea, în această schemă, apare nu doar ca beneficiar al unui bun imobil. El este agent al valorificării de stat. Prin el, domnul formalizează teritoriul, îl fixează în stăpânirea unui neam slujitor și creează condițiile pentru popularea ulterioară. Urmașii lui trebuie să devină purtătorii noii ordini pe un pământ vechi.
Această abordare permite o altă privire asupra istoriei timpurii a Chișinăului. Chișinăul nu apare în 1436 din nimic. El apare în izvor ca parte a unui peisaj mai vechi, care avea deja o istorie. Dar tocmai în 1436 acest peisaj primește o nouă formalizare juridică și un nou loc în structura Principatului Moldovei.
De la seliștea tătărească la ocina moldovenească
Trecerea de la Seliștea Tătărească la ocina moldovenească nu a fost instantanee. A fost un proces îndelungat, care a inclus mai multe etape.
Prima etapă este cea post-hoardică. Teritoriul păstrează vechile denumiri, populația și, probabil, elemente ale organizării economice anterioare. Akbașev Keșenev și Seliștea Tătărească sunt semne ale acestei memorii.
A doua etapă este includerea politică. Principatul Moldovei își extinde puterea spre est. Pământurile de lângă Bâc intră în sfera dispoziției domnești.
A treia etapă este formalizarea juridică. Gramota din 1436 transmite pământurile lui Vancea și urmașilor săi. Apare ocina ereditară.
A patra etapă este valorificarea economică. Pustietățile trebuie înviorate și așezate. Satele își extind folosirea pământului în măsura în care pot popula și lucra teritoriul.
A cincea etapă este hotărnicirea. Când valorificarea a avansat și a apărut necesitatea determinării exacte a drepturilor, în vremea lui Vasile Lupu se poruncește stabilirea hotarelor, inclusiv cu atragerea martorilor locali și a locuitorilor așezărilor vecine.
A șasea etapă este coexistența ocinelor, a stăpânirilor mănăstirești și a așezării urbane. Către mijlocul secolului al XVII-lea, spațiul Chișinăului nu mai era un simplu teritoriu rural. Aici puteau exista simultan vechea ocină Chișinău, ocina vecină Buiucani, târgulețul Chișinău în stăpânire boierească și pământurile mănăstirești. De aceea, procesul de dezvoltare a teritoriului nu s-a desfășurat pe linia unei simple înlocuiri a unui stăpân cu altul, ci prin suprapunerea și delimitarea mai multor regimuri juridice.
Această succesiune face istoria Chișinăului mai complexă și mai interesantă. În locul unei singure date de întemeiere, vedem un lung lanț de transformări: de la un loc post-hoardic la un obiect juridic moldovenesc, de la un spațiu deschis al valorificării la o ocină hotărnicită, de la memoria locală la statalitatea scrisă, de la stăpânirea boierească la o structură stratificată a așezării, în care se pot distinge deja trăsăturile urbane viitoare.
Protimisisul și păstrarea pământului în neam
Alături de prădalică, importantă este o altă instituție — protimisisul, dreptul de cumpărare preferențială. El funcționa și în Țara Românească, și în Moldova. Sensul lui consta în faptul că, înainte de a vinde bunul unui străin, stăpânul trebuia să îl propună celor care aveau drept preferențial: rudelor, coproprietarilor, vecinilor, uneori foștilor stăpâni, țăranilor dependenți sau creditorilor.
Protimisisul arată că pământul nu era perceput ca o marfă complet liberă. El era legat de neam, vecinătate, comunitate și de istoria anterioară a stăpânirii. Rudele aveau prioritate, deoarece se considera de dorit ca ocina să fie păstrată în interiorul neamului. Coproprietarii și vecinii aveau propriile drepturi, deoarece pământul era parte a unei ordini locale.
Pentru gramota din 1436, protimisisul nu este o temă directă, deoarece este vorba nu despre vânzare, ci despre danie domnească. Dar el este important ca parte a culturii juridice generale. Dacă pământul lui Vancea era ulterior transmis, împărțit sau vândut, puteau apărea întrebări legate de dreptul preferențial. Cine are dreptul să răscumpere primul o parte? Rudele? Coproprietarii? Vecinii? Mănăstirea? Foștii deținători? Tocmai asemenea întrebări deveneau importante pe măsură ce ocina inițială se fragmenta și se complica.
Protimisisul arată, de asemenea, că modelul juridic moldovenesc era orientat spre păstrarea stabilității stăpânirii. Pământul nu trebuia să ajungă ușor la străini. El trebuia să rămână în interiorul structurii de neam și de vecinătate. Aceasta apropie din nou modelul moldovenesc de sarcina valorificării: este important nu doar să dai pământul, ci și să îl păstrezi într-un context social stabil.
Formula ereditară ca protecție împotriva instabilității
Formula „copiilor, nepoților și strănepoților” din gramota din 1436 poate fi privită ca o protecție împotriva instabilității. Ea îi spune beneficiarului: munca ta nu va fi de scurtă durată. Tu nu doar folosești pământul în timpul vieții. Tu creezi o stăpânire pentru neam.
Acest lucru este deosebit de important în condițiile unui spațiu de frontieră sau aflat în proces de valorificare. Valorificarea cere timp îndelungat. Nu se poate transforma complet un peisaj post-hoardic într-o singură generație. Este nevoie de mai multe generații pentru a fixa populația, a reface sau crea sate, a curăța pădurile, a organiza gospodăria, a stabili drumuri și hotare, a integra teritoriul în sistemul fiscal și administrativ.
De aceea, formula ereditară are nu doar semnificație familială, ci și statală. Ea transformă interesul privat al neamului într-un instrument al politicii de stat. Neamul lui Vancea este interesat să dezvolte pământul, pentru că pământul îi va rămâne. Domnul este interesat să întărească acest neam pe pământul respectiv, pentru că prin el se întărește puterea principatului.
În acest sens, absența prădalicii în Moldova se dovedește logică. Prădalica ar fi creat amenințarea revenirii pământului și ar fi putut slăbi stimulentul pentru valorificare pe termen lung. Modelul moldovenesc, dimpotrivă, oferea mai multă siguranță moștenitorilor și contribuia astfel la fixarea teritoriilor estice.
Problema karaimă și prudența interpretării
Separat trebuie spus despre karaimi. Ipoteza privind un rol important al populației karaime în zona Chișinăului timpuriu este interesantă și poate fi fertilă. Ea se înscrie bine în imaginea unui strat post-hoardic, turcofon, comercial-meșteșugăresc. Karaimii au fost într-adevăr o parte importantă a unor spații est-europene de frontieră și comerț. Prezența lor în regiune nu poate fi exclusă.
Totuși, izvoarele cer prudență. Gramota din 1436 vorbește despre Seliștea Tătărească, dar nu îi numește pe karaimi. De aceea, într-un text științific sau publicistic este mai bine să formulăm astfel: teritoriul putea păstra un strat post-hoardic turcofon, care ar fi putut include și o componentă karaimă. Aceasta este mai puternic decât o afirmație directă, deoarece nu încarcă izvorul cu ceea ce nu se află în el.
În același timp, ideea însăși rămâne importantă. Dacă pe acest teritoriu, aproape opt decenii după formarea principatului, continua să predomine populația locală a lumii anterioare, atunci transmiterea pământurilor către Vancea apare într-adevăr ca început al unei noi faze. Nu începutul vieții, ci începutul valorificării moldovenești. Nu apariția așezării, ci schimbarea direcției juridice și demografice a dezvoltării.
Această înțelegere permite evitarea a două extreme. Prima extremă este să considerăm că Chișinăul a apărut doar în 1436 și că înainte de aceasta nu exista nimic aici. A doua este să considerăm că gramota nu schimbă nimic, deoarece așezarea exista deja. Mai corect este să vedem tranziția: vechea așezare sau vechiul loc existau, dar în 1436 ele au primit un nou loc în ordinea statală moldovenească.
Moldova estică drept spațiu al experimentului juridic
Pământurile estice ale Moldovei în secolul al XV-lea pot fi privite ca un spațiu al unei flexibilități juridice speciale. Aici normele obișnuite ale proprietății se întâlneau cu sarcina valorificării. Vechile hotare puteau fi necunoscute sau disputate. Vechile așezări puteau fi părăsite. Populația putea fi mixtă. Pământul putea păstra memoria foștilor stăpâni, dar se afla deja sub puterea unui nou domn.
Într-o asemenea situație, dreptul trebuia să fie suficient de flexibil. El nu putea transforma imediat întreg teritoriul într-un sistem de parcele cu hotare precise. De aceea, gramota putea combina mai multe elemente: satelor vechi — vechiul hotar; pustietăților — dreptul de valorificare; omului de slujbă — stăpânire ereditară; domnului — confirmare supremă.
Aceasta este logica juridică a Moldovei aflate în proces de valorificare. Ea se deosebește de logica Țării Românești, mai bine formalizate. Acolo domnul putea să se sprijine mai puternic pe principiul revenirii pământului de slujbă. Aici domnul avea nevoie de oameni care să transforme spațiile nedeterminate în stăpâniri stabile.
De aceea, gramota lui Vancea nu este doar un document local. Ea arată mecanismul formării statului. Statul apare nu doar prin războaie și dinastii, ci și prin asemenea acte: a da pământ, a stabili moștenirea, a permite valorificarea, iar apoi, peste generații, a fixa hotarele.
Sensul istoric al diferenței dintre Țara Românească și Moldova
Diferența dintre Țara Românească și Moldova în dreptul proprietății poate fi explicată prin geografia lor istorică diferită.
Țara Românească era orientată spre Dunăre, Balcani și zone mai vechi ale proprietății funciare sedentare. Ea a intrat mai devreme în contacte politice și economice dense cu lumea bizantino-balcanică. Structura ei funciară era mai saturată, iar puterea domnului putea folosi prădalica drept instrument de administrare a neamurilor boierești.
Moldova s-a format ca principat est-carpatic, înaintând treptat spre Prut și Nistru. Partea ei estică era o zonă de contact cu lumea post-hoardică. Aici era nevoie nu doar de administrarea unor stăpâniri deja formate, ci și de crearea lor. De aceea, mai importante deveneau garanțiile ereditare, dreptul de valorificare și includerea pustietăților în circuitul economic.
Astfel, diferența dintre legile proprietății reflectă diferența dintre sarcinile istorice. Țara Românească rezolva problema controlului asupra unui pământ vechi. Moldova rezolva problema valorificării unui pământ nou sau reinclus.
Această formulă, desigur, cere o verificare ulterioară pe un număr mai mare de documente. Dar, ca model explicativ, ea funcționează bine pentru gramota din 1436.
Concluzie
Gramota din 17 iulie 1436 privind transmiterea pământurilor către logofătul Vancea nu este doar prima mențiune scrisă a unei localități legate de Chișinău. Este un document al unei epoci de tranziție. În el se întâlnesc vechiul peisaj post-hoardic și noua ordine juridică moldovenească.
Menționarea Seliștii Tătărești și a lui Akbașev Keșenev arată că teritoriul de lângă Bâc păstra memoria lumii anterioare. Formula transmiterii către Vancea, copiii, nepoții și urmașii săi arată că domnul fixează pământul ca ocină ereditară. Lipsa unui hotar precis și permisiunea de a valorifica atât cât satele vor putea „învia” și „așeza” arată că teritoriul se afla încă în proces de formalizare economică. Necesitatea ulterioară de a stabili hotarul exact în vremea lui Vasile Lupu confirmă că dreptul inițial de valorificare trebuia mai târziu transformat într-o linie de hotar precisă.
Important este și faptul că gramota transmitea nu o singură seliște, ci aproape zece puncte, formând o rețea mai largă de stăpâniri la periferia estică a principatului. Aceasta permite să o privim ca document nu al unei simple transmiteri locale, ci al unei organizări teritoriale. Zona inclusă administrativ, dar încă nevalorificată pe deplin, avea nevoie de pază, populare și înviorare economică. În acest context, posibilul rol al mercenarilor tătari din Crimeea și al componentei karaime devine o ipoteză importantă: asemenea grupuri puteau asigura apărarea militară, cunoașterea locurilor și menținerea inițială a spațiului până la valorificarea moldovenească definitivă.
În epoca lui Vasile Lupu, teritoriul Chișinăului nu mai poate fi înțeles ca un simplu spațiu liber, pe care domnul îl redistribuie de la zero după voia sa. Aici existau vechi drepturi de ocină, care urcau până la gramota din 1436, ocina Buiucani, danii mănăstirești și târgulețul Chișinău, pe care mai târziu Evlia Celebi l-a descris ca stăpânire boierească obligată să plătească impozit. De aceea, dispozițiile lui Vasile Lupu trebuie înțelese în primul rând ca o încercare de a ordona și delimita drepturi deja formate. El nu putea pur și simplu să anuleze pământurile dăruite prin gramotă ereditară lui Vancea și urmașilor săi, dar putea porunci stabilirea hotarelor precise între ocine, stăpâniri mănăstirești și așezarea efectivă. Aceasta confirmă încă o dată că istoria Chișinăului s-a dezvoltat nu printr-o întemeiere sau confiscare de moment, ci printr-o îndelungată suprapunere de straturi juridice, economice și de locuire.
În acest context, comparația cu Țara Românească este deosebit de importantă. Acolo exista prădalica — dreptul domnului de a readuce pământul în domeniul său în lipsa moștenitorilor de parte bărbătească. Un asemenea model corespundea unui pământ mai valorificat, unde stăpânirea era înțeleasă ca obligație de slujbă, legată de linia militară masculină. În Moldova, mai ales pe teritoriile estice, o asemenea logică era mai puțin utilă. Aici domnului îi era mai important să fixeze neamurile pe pământ decât să amenințe cu revenirea stăpânirilor. De aceea, modelul moldovenesc se sprijinea nu pe confiscare, ci pe confirmare ereditară și stimularea valorificării.
Concluzia principală poate fi formulată astfel: Țara Românească reprezenta un model de control asupra unui pământ deja valorificat, iar Moldova — un model de valorificare și fixare a unor pământuri noi. Gramota din 1436 este una dintre cele mai bune mărturii ale acestui model moldovenesc. Ea fixează momentul în care spațiul post-hoardic de lângă Bâc începe să se transforme într-o ocină ereditară moldovenească, iar viitorul Chișinău intră în istoria scrisă nu ca un oraș creat de la zero, ci ca un loc al unei lungi tranziții — de la seliștea tătărească la lumea juridică și economică moldovenească.
