Calea ferată care nu exista în Planul Urbanistic General: de ce Chișinăul are nevoie de un sistem de planificare pe patru niveluri
La 22 septembrie 2026, Guvernul Republicii Moldova a aprobat Programul național de infrastructură feroviară pentru anii 2026–2030. La prima vedere, este un document sectorial despre repararea căilor ferate, creșterea vitezei trenurilor și modernizarea infrastructurii feroviare. Dar pentru Chișinău semnificația sa este mult mai largă.
Programul introduce, de fapt, un nou element în structura spațială a aglomerației capitalei.
Până la sfârșitul anului 2026 se prevede menținerea rutei Ungheni–Chișinău–Ungheni și lansarea rutelor Strășeni–Chișinău–Sângera și Bender–Chișinău–Bender. Separat, este prevăzută dezvoltarea legăturii cu Aeroportul Internațional prin Revaca, precum și a conexiunii feroviare dintre aeroport și Autogara de Nord, inclusiv amenajarea unor platforme pentru pasageri la Sângera și în zona Autogării de Nord. (gov.md)
Așadar, treptat nu mai este vorba doar despre calea ferată interurbană, ci despre un posibil schelet al transportului feroviar suburban și metropolitan al Chișinăului.
Și aici apare o întrebare extrem de importantă.
Unde erau toate acestea în planurile noastre?
Aceste soluții nu existau în Planul Urbanistic General al Chișinăului din 2007. Este de înțeles: au trecut aproape douăzeci de ani.
Mult mai interesant este însă altceva.
PMUD — Planul de Mobilitate Urbană Durabilă — a fost aprobat de Consiliul Municipal Chișinău abia la 23 martie 2026. Documentul a fost elaborat în perioada 2022–2024 și trebuie să constituie baza strategică pentru dezvoltarea mobilității urbane, inclusiv a transportului public integrat și a intermodalității. (invest.chisinau.md)
Iar după numai jumătate de an statul adoptă decizii care, în forma lor aprobată, încă nu puteau exista în modelul de transport deja adoptat.
Dar există o împrejurare și mai relevantă.
În cadrul elaborării PUG Chișinău 2040, studiul separat „Circulație și Transporturi” a trecut deja prin etapa de consultare publică. Etapa oficială a consultărilor s-a desfășurat în perioada 29 iulie – 19 august 2026. Tocmai acest studiu trebuie să devină una dintre bazele noului Plan Urbanistic General. (particip.gov.md)
Și abia la 22 septembrie, adică la mai mult de o lună după încheierea consultărilor privind transportul, Guvernul aprobă noul program feroviar.
Este aproape un experiment ideal care arată problema Planului Urbanistic General tradițional.
Nici nu am reușit încă să finalizăm noul PUG, iar condițiile inițiale s-au schimbat deja.
Cine a greșit aici?
În opinia mea, ar fi incorect să căutăm vinovați printre autorii PMUD sau PUG.
Ei nu sunt obligați să prevadă deciziile Guvernului care, la momentul elaborării documentelor, încă nu existau.
Problema este mult mai profundă.
Noi continuăm să construim sistemul de planificare pornind de la presupunerea că putem colecta date la o anumită dată, putem elabora pe baza lor un set complex de soluții, le putem aproba, iar apoi putem trăi suficient de mult în baza documentului rezultat.
Dar orașul contemporan nu funcționează astfel.
Se schimbă programele de stat. Apar tehnologii noi. Se iau decizii privind căile ferate, energia, spitalele, universitățile, parcurile industriale. Apar investitori noi. Se schimbă demografia. Se schimbă fluxurile de transport.
Prin urmare, orice Plan Urbanistic General reprezintă, într-o anumită măsură, o fotografie a orașului la un anumit moment în timp.
Întrebarea nu este dacă putem face această fotografie cât mai bine.
Întrebarea este alta:
ce se întâmplă în ziua următoare după aprobarea ei?
Situația devine și mai complicată din cauza caracterului obligatoriu al Planului Urbanistic General
Documentația de urbanism nu există doar ca recomandare. După aprobare, ea devine baza normativă pentru deciziile ulterioare.
Și este corect să fie așa.
Un investitor sau un funcționar nu trebuie să aibă posibilitatea de a se abate în mod arbitrar de la regulile stabilite.
Dar de aici apare o altă întrebare: ce trebuie făcut atunci când însuși statul adoptă o nouă decizie strategică ce nu exista în documentația aprobată?
Nu putem considera fiecare proiect nou de infrastructură drept o încălcare a Planului Urbanistic General.
Dar nici nu putem reface complet PUG-ul la fiecare câteva luni.
Prin urmare, problema nu constă în necesitatea de a respecta deciziile aprobate, ci în arhitectura documentului însuși.
Planul Urbanistic General trebuie să fie alcătuit din patru niveluri
Evenimentele legate de calea ferată arată foarte bine de ce Planul Urbanistic General ar trebui construit nu ca un singur set uriaș de soluții până în anul 2040, ci ca un sistem pe patru niveluri.
Nivelul 1. Constituția orașului
Acesta este nivelul cel mai stabil.
El nu răspunde la întrebarea unde anume trebuie construită o anumită stație, ci la întrebări mult mai fundamentale:
cum dorim să arate orașul;
ce obiective considerăm prioritare;
cum măsurăm calitatea mediului urban;
ce limite nu pot fi încălcate;
ce principii se aplică atunci când alegem între proiecte alternative.
De exemplu:
accesibilitatea;
policentrismul;
reducerea dependenței de automobil;
reziliența infrastructurii;
siguranța ecologică;
accesul egal la servicii;
protejarea patrimoniului natural și cultural;
utilizarea eficientă a infrastructurii deja existente.
Aceasta este un fel de Constituție a dezvoltării spațiale a orașului.
Nivelul 2. Structura spațială
Al doilea nivel trebuie, de asemenea, să fie suficient de stabil.
El definește scheletul orașului:
principalele centre;
coridoarele de dezvoltare;
sistemul natural;
direcțiile principale de transport;
infrastructura inginerească;
teritoriile de transformare;
zonele de restricții;
legăturile dintre Chișinău și suburbii.
Anume aici trebuie stabilit, de exemplu, dacă Chișinăul tinde să rămână un oraș predominant monocentric sau dacă trece la o structură policentrică.
Dar nivelurile 1 și 2 nu trebuie deloc să cunoască dinainte denumirea fiecărei stații, a fiecărui pod sau a fiecărui proiect investițional din anul 2037.
Nivelul 3. Programe și proiecte majore
Anume aici trebuie să apară proiectele pe măsură ce apar necesitatea reală și posibilitățile de realizare.
De exemplu:
Metropolitan Rail Chișinău;
East City;
reorganizarea văii Bîcului;
marile huburi de transport;
un nou sistem de epurare a apelor uzate;
marile obiective energetice;
reconversia fostelor teritorii industriale.
Fiecare astfel de proiect este verificat din punctul de vedere al conformității cu primele două niveluri.
Dacă el corespunde Constituției orașului și structurii spațiale, poate fi introdus în sistemul de planificare fără a fi necesară rescrierea integrală a PUG-ului.
Nivelul 4. Implementarea concretă
Aici apar deja obiectele concrete:
stația;
peronul;
strada;
podul;
nodul rutier;
Park&Ride;
rețelele inginerești;
cartierul rezidențial;
parcul;
școala;
instalația locală de epurare.
Anume acest nivel se poate schimba cel mai frecvent.
Calea ferată arată cum ar funcționa un astfel de sistem
La 22 septembrie apare o nouă decizie de stat.
În sistemul tradițional apare întrebarea:
„Este sau nu este prevăzut acest lucru în Planul Urbanistic General?”
Într-un sistem pe patru niveluri, întrebarea este alta:
„Corespunde noul proiect Constituției și structurii spațiale a orașului?”
Dacă da, începe elaborarea unui proiect de nivelul trei.
Și aici apare tocmai o problemă foarte interesantă legată de Autogara de Nord.
Nu un singur hub, ci o ierarhie de huburi
Programul feroviar de stat prevede dezvoltarea legăturii cu zona Autogării de Nord. (gov.md)
La prima vedere, soluția pare evidentă: dacă acolo există deja o autogară, aceasta trebuie consolidată și transformată într-un mare nod intermodal.
Dar în conceptul East City noi am analizat un alt posibil hub — pe teritoriul curții de mărfuri a căii ferate.
Ar trebui oare, în acest caz, să alegem între ele?
Probabil că însăși formularea întrebării „ori — ori” este greșită.
Mai rațional este să împărțim nodurile după nivelul de deservire.
Primul nivel — metropolitan și regional
Un astfel de hub trebuie să intercepteze o parte importantă a fluxului extern încă înainte ca acesta să intre în rețeaua urbană interioară.
Pentru direcția estică, această funcție ar putea fi îndeplinită, în mod potențial, de East City.
Aici s-ar putea conecta:
calea ferată;
rutele regionale de autobuz;
transportul urban;
Park&Ride;
rețeaua velo și pietonală;
noile locuri de muncă și funcțiile publice ale însuși Orașului de Est.
În acest caz, hubul nu este doar un loc de transfer, ci o parte a unui nou centru urban.
Al doilea nivel — urban
Autogara de Nord poate continua să joace un rol foarte important, fără să fie însă obligată să preia întregul flux regional extern.
Ea devine în primul rând un nod intermodal urban, care distribuie pasagerii în interiorul orașului existent.
Și aici apare o întrebare importantă, care trebuie rezolvată nu intuitiv, ci prin modelare:
merită oare să încărcăm suplimentar cu un flux regional major nodul de transport deja solicitat din zona Calea Moșilor — Vadul lui Vodă, dacă o parte a acestui flux poate fi interceptată mai devreme?
Nu este vorba despre renunțarea la Autogara de Nord.
Este vorba despre distribuirea funcțiilor.
Al treilea nivel — noduri de sector
Sângera, Revaca și alte opriri feroviare pot îndeplini funcția unor centre de transfer la nivel de sector.
Al patrulea nivel — mobilitatea locală
Stațiile obișnuite, rutele de alimentare, legăturile pietonale și velo asigură ultimul segment al deplasării.
Astfel, în locul unui singur nod gigantic de transport apare o rețea de huburi interconectate, de niveluri diferite.
Iar aceasta corespunde mult mai bine principiului unui oraș durabil și policentric.
Ce compară atunci Planul Urbanistic General?
Nu schemele frumoase ale celor două proiecte.
El compară conformitatea lor cu primele două niveluri.
De exemplu:
Care variantă descarcă mai bine rețeaua stradală interioară?
Unde sunt mai puțini pasager-kilometri inutili?
Cum se schimbă accesibilitatea locurilor de muncă?
Care variantă susține mai bine dezvoltarea policentrică?
Câți locuitori obțin acces la calea ferată în 5, 10 și 15 minute?
Unde există rezerve de teren?
Care este costul noii infrastructuri?
Cum se schimbă fluxurile de pasageri?
Ce sarcină suplimentară primesc Calea Moșilor, Vadul lui Vodă și alte străzi?
Și numai după o asemenea comparație se ia decizia privind distribuirea funcțiilor între East City și Autogara de Nord.
Și aici este deosebit de important faptul că transportul a fost deja discutat
Consultările publice privind studiul „Circulație și Transporturi” pentru PUG Chișinău 2040 s-au încheiat la 19 august 2026. (particip.gov.md)
Programul național de infrastructură feroviară a fost aprobat la 22 septembrie 2026. (gov.md)
Între aceste două evenimente este puțin mai mult de o lună.
Aceasta nu este o critică la adresa autorilor.
Este dovada că însăși tehnologia de elaborare a Planului Urbanistic General trebuie schimbată.
Nu este posibil să faci o singură dată studiul de transport, să bifezi că „a fost discutat” și să consideri problema închisă până în anul 2040.
Au apărut deja date inițiale noi.
Prin urmare, ele trebuie introduse în GEODATA, iar modelul de transport trebuie actualizat.
După aceea trebuie verificate cel puțin:
Strășeni–Chișinău–Sângera;
Bender–Chișinău;
Revaca–Aeroport;
Aeroport–Autogara de Nord;
posibilul East City Hub;
influența noii rețele asupra transportului public urban;
noua ierarhie a nodurilor de transport.
Și este posibil ca rezultatul să fie cu totul diferit de ceea ce presupunem astăzi.
Dar tocmai acesta este sensul planificării.
Nu să ghicim în 2026 tot ceea ce se va întâmpla până în 2040.
Ci să creăm un sistem care știe să integreze decizii noi, să compare alternative și să corecteze dezvoltarea orașului, fără a distruge în același timp certitudinea juridică.
Planul Urbanistic General ca sistem de administrare, nu ca desen finalizat
Programul feroviar 2026–2030 a oferit Chișinăului o lecție foarte oportună.
Și asta chiar înainte ca noul PUG să fi fost finalizat.
El a demonstrat că este imposibil să enumerăm dinainte toate proiectele majore ale următorilor cincisprezece ani.
Dar putem face altceva.
Putem aproba:
Constituția orașului.
Putem aproba:
structura spațială.
Iar apoi, pe măsura apariției proiectelor reale de stat, municipale și investiționale, le putem integra ca nivelul trei, verificând conformitatea lor cu primele două niveluri.
Și deja în interiorul fiecărui proiect pot fi dezvoltate soluțiile concrete ale nivelului patru.
În acest fel, Planul Urbanistic General încetează să mai fie o fotografie a orașului căreia trebuie să-i corespundem în următorii cincisprezece ani.
El devine un sistem permanent de administrare a dezvoltării orașului.
Iar situația de astăzi cu calea ferată este, poate, unul dintre cele mai clare argumente în favoarea exact a unui asemenea model.



