"Happiness is the key to success !"

воскресенье, 26 июля 2026 г.

Arhitectura și orașul: 10 proiecte ale săptămânii Ediția nr. 12 — 26 iulie 2026

 


Arhitectura și orașul: 10 proiecte ale săptămânii

Ediția nr. 12 — 26 iulie 2026

Ce s-a construit, ce s-a deschis și ce s-a planificat în lume — și ce poate învăța Chișinăul din aceste exemple

Ediția acestei săptămâni urmărește o tendință tot mai clară: arhitectura și infrastructura urbană sunt evaluate nu numai prin obiectul construit, ci și prin capacitatea lor de a repara relațiile dintre comunitate, patrimoniu, spațiu public și natură.

Mai multe proiecte selectate pornesc de la structuri sau teritorii existente: un cinematograf modernist închis, un teren industrial universitar, clădiri municipale și parcări, un stadion și un campus urban, o fântână istorică și un bazin ornamental. Altele propun instituții culturale și infrastructuri noi, dar încearcă să le integreze în viața cotidiană a orașului.

Cele zece exemple au fost finalizate, prezentate, publicate sau anunțate în perioada iunie–26 iulie 2026, cu prioritate pentru proiectele apărute în dezbaterea internațională din ultima săptămână.


I. 5 obiecte arhitecturale

1. Cinerama Dome — restaurarea unui reper al arhitecturii cinematografelor

Los Angeles, SUA
Arhitectul clădirii originale: Pierre Cabrol / Welton Becket Associates
Inițiatori ai restaurării: Sony Pictures Entertainment și Alamo Drafthouse Cinema
Statut: restaurare anunțată la 23 iulie 2026; redeschidere planificată pentru începutul anului 2028

Cinerama Dome, închis din 2020, este una dintre cele mai recognoscibile clădiri ale Hollywoodului. Inaugurat în 1963, cinematograful a fost realizat sub forma unei cupole geodezice din beton și a fost proiectat pentru tehnologia panoramică Cinerama. Sala păstrează un ecran curbat cu o lățime de aproximativ 26 de metri și este unul dintre puținele cinematografe care mai pot proiecta peliculă de 70 de milimetri.

Planul anunțat de Sony și Alamo Drafthouse prevede restaurarea cupolei, modernizarea instalațiilor și redeschiderea complexului cinematografic adiacent. Elementele istorice, caracterul sălii și numele Cinerama urmează să fie păstrate, în timp ce celelalte 14 săli vor fi adaptate cerințelor contemporane.

Semnificația urbană a proiectului depășește restaurarea unei clădiri spectaculoase. Cinematografele istorice sunt instituții ale memoriei colective și pot menține activitatea culturală pe străzile centrale după închiderea magazinelor și birourilor.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Cinematografele și sălile de spectacol nu trebuie evaluate doar prin valoarea terenului pe care se află. Clădiri precum fostele cinematografe Gaudeamus, Patria sau Șipka pot avea rolul unor ancore culturale, capabile să reactiveze cartierele și centrul orașului în timpul serii.


2. One Milestone — clădire de cercetare deschisă către oraș

Boston, SUA
Arhitecți: Henning Larsen, Studio Gang și Arrowstreet
Masterplan: Henning Larsen și Studio Gang
Arhitectură peisagistică: SCAPE
Statut: realizat; finalizarea proiectului anunțată la 29 iunie 2026 și publicată în iulie 2026

One Milestone este format din două clădiri de cercetare și laboratoare care devin una dintre principalele componente ale Harvard Enterprise Research Campus. Clădirea estică, proiectată de Henning Larsen, are nouă niveluri și aproximativ 24 600 de metri pătrați. Clădirea vestică este proiectată de Studio Gang, cu Arrowstreet în calitate de arhitect local și consultant pentru sustenabilitate.

Laboratoarele sunt organizate în jurul unor planuri flexibile, capabile să se adapteze schimbărilor din activitatea de cercetare. Terasele, spațiile comune, fațadele ritmate și legătura vizuală cu peisajul încearcă să înlocuiască imaginea clădirii științifice închise și strict tehnice.

Cele două corpuri fac parte dintr-un cartier mixt dezvoltat pe un fost teren industrial. Campusul include locuințe, hotel, centru de conferințe, spații comerciale și peste două hectare de spațiu verde accesibil publicului. Coridorul peisagistic est–vest trebuie să lege Allston de râul Charles.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Un campus de cercetare nu trebuie să fie o incintă izolată. Dezvoltarea universităților și a centrelor tehnologice din Chișinău poate include străzi publice, parcuri, locuințe, spații pentru întreprinderi tinere și legături pietonale cu orașul.


3. Nieuw Bergen — densificare fără pierderea scării cartierului

Eindhoven, Țările de Jos
Arhitecți: MVRDV
Beneficiar: SDK Vastgoed / VolkerWessels
Statut: finalizat în 2026; publicat internațional în iunie–iulie 2026

Nieuw Bergen este un complex rezidențial și comercial realizat pe terenul unor foste clădiri municipale și parcări din cartierul istoric De Bergen. Proiectul combină cinci clădiri noi cu două structuri existente reconvertite și introduce 237 de locuințe.

Ansamblul cuprinde apartamente compacte, locuințe pentru familii, locuințe sociale și apartamente de categorie superioară. Acoperișurile înclinate reduc vizual dimensiunea clădirilor, permit pătrunderea luminii între volume și continuă scara acoperișurilor tradiționale din cartier.

Pe acoperișuri sunt amplasate panouri solare, vegetație, terase comune și o seră pentru grădinărit comunitar. Proiectul demonstrează că densitatea locuirii poate crește fără ca întregul cvartal să fie ocupat de un singur volum masiv.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Densificarea centrului istoric și a cartierelor formate nu trebuie realizată prin corpuri uniforme care ocupă întreaga parcelă. Fragmentarea volumelor, păstrarea clădirilor valoroase, curțile comune și diferențierea înălțimilor pot permite integrarea locuințelor noi în țesutul existent.


4. El Oasis — un centru comunitar construit pentru clima deșertică

Chandler, Arizona, SUA
Arhitecți: DeBartolo Architects
Statut: realizat în 2025; publicat de The Architect’s Newspaper la 1 iulie 2026

El Oasis este un centru comunitar de mici dimensiuni, construit pentru locuitorii unui cartier care dispunea de puține spații sociale și educaționale. Clădirea deservește în special copiii și tinerii după orele de școală, dar poate găzdui sărbători familiale, proiecții de film, concerte și activități în aer liber.

Forma simplă răspunde orientării și climei. Clădirea se deschide spre nord pentru a primi lumină indirectă și este protejată de soarele puternic al verii. Pentru fațade au fost folosite mai multe tipuri de tablă recuperată din alte proiecte, iar spațiile interioare sunt lăsate intenționat simple și flexibile.

Proiectul a fost realizat prin contribuțiile arhitecților, donatorilor și membrilor comunității. Dezvoltarea viitoare a terenului prevede locuri de joacă, spații sportive și extinderea grădinii comunitare.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Infrastructura socială de cartier nu trebuie să înceapă obligatoriu cu o clădire mare și costisitoare. Un pavilion flexibil, o curte umbrită și o grădină comunitară pot crea rapid un centru local pentru copii, familii și locuitorii vârstnici.


5. Muzeul Național al Ecuadorului — un muzeu conceput ca infrastructură publică

Quito, Ecuador
Arhitecți și peisagiști: SANAA, Estudio A0, Caá Porá Arquitectura, Jerome Haferd Studio și Taller Capital Landscape
Statut: echipa de proiectare anunțată la 22 iulie 2026; proiect în dezvoltare

O echipă internațională și latino-americană a fost selectată pentru proiectarea noului Muzeu Național al Ecuadorului. Componența echipei reunește experiența SANAA în proiectarea muzeelor cu expertiza locală și regională a Estudio A0, Caá Porá Arquitectura și Taller Capital Landscape.

Participarea unui arhitect specializat în spații comunitare, Jerome Haferd, și a unui birou de arhitectură peisagistică sugerează că muzeul nu va fi tratat numai ca o clădire pentru colecții. Proiectul are potențialul de a deveni un ansamblu de spații culturale, peisagistice și publice conectate cu orașul.

Modelul de echipă este la fel de important ca viitoarea formă arhitecturală: un birou internațional lucrează împreună cu arhitecți locali și regionali, în loc să transfere asupra locului un proiect autonom.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Un viitor muzeu al orașului sau un centru dedicat istoriei Chișinăului trebuie gândit simultan ca instituție culturală și spațiu public. Concursul sau selecția echipei ar trebui să favorizeze colaborarea dintre specialiști internaționali, arhitecți locali, istorici, muzeografi și peisagiști.


II. 5 proiecte urbanistice, peisagistice și de infrastructură publică

6. Bethesda Fountain și Conservatory Water — restaurarea infrastructurii istorice din Central Park

New York, SUA
Inițiatori: Central Park Conservancy și City of New York
Statut: restaurare anunțată la 22–24 iulie 2026; lucrările încep în august 2026 și urmează să fie finalizate până în primăvara anului 2028

Programul cu o valoare totală de aproximativ 37 de milioane de dolari cuprinde restaurarea Bethesda Fountain și reconstruirea bazinului Conservatory Water. Intervențiile vizează atât elementele vizibile, cât și infrastructura ascunsă: instalațiile mecanice, conductele, sistemele de control, hidroizolația, accesibilitatea și infrastructura electrică.

La Conservatory Water vor fi reconstruite bazinul și pavajele, vor fi introduse acoperișuri verzi pentru clădirile tehnice și va fi îmbunătățită vegetația. Bethesda Terrace va rămâne deschisă pe durata principalelor lucrări, chiar dacă fântâna va fi temporar închisă.

Proiectul arată că protejarea patrimoniului peisagistic nu înseamnă numai restaurarea imaginii istorice. Fără modernizarea sistemelor de apă, drenaj și întreținere, monumentele din parcuri își pierd treptat funcționalitatea.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Lacurile, fântânile și cascadele din parcurile Chișinăului trebuie administrate ca sisteme hidrotehnice și peisagistice complete. Restaurarea Valea Morilor, La Izvor sau a scuarurilor istorice trebuie să includă calitatea apei, drenajul, vegetația, instalațiile și un program permanent de întreținere.


7. Masterplanul campusului Robert F. Kennedy — de la stadion la cartier urban

Washington, D.C., SUA
Inițiator: District of Columbia Office of Planning
Statut: masterplan publicat la 1 iulie 2026

Masterplanul propune transformarea amplului teritoriu al fostului stadion Robert F. Kennedy într-un cartier mixt, conectat cu râul Anacostia și cu zonele rezidențiale din jur. Planul prevede între 5 500 și 6 500 de locuințe, spații pentru activități economice, dotări comunitare și o rețea extinsă de spații publice.

Una dintre priorități este repararea relației dintre cartierele existente și malul apei. În locul unui teritoriu monofuncțional, folosit periodic pentru evenimente, masterplanul urmărește formarea unei structuri urbane active pe parcursul întregii zile.

Proiectul abordează și problema echității teritoriale: investiția într-un teren strategic trebuie să producă locuințe, locuri de muncă și spații publice pentru comunitățile existente, nu numai o nouă destinație metropolitană.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Terenurile sportive, expoziționale și infrastructurale subutilizate trebuie analizate la scara întregului cartier. Modernizarea Stadionului Republican, a zonei Moldexpo sau a altor complexe mari trebuie să creeze străzi, parcuri și conexiuni pietonale, nu noi incinte izolate.


8. Better Portland — concurs pentru viitorul Waterfront Park

Portland, Oregon, SUA
Inițiator: Portland Parks & Recreation
Statut: concurs de proiectare anunțat la 9 iulie 2026; selecția echipelor în desfășurare

Municipalitatea a lansat un concurs pentru regândirea Tom McCall Waterfront Park, unul dintre cele mai importante spații publice de pe malul râului Willamette. Parcul ocupă terenul eliberat după demolarea unei autostrăzi urbane și este un exemplu istoric al recuperării waterfrontului pentru locuitori.

Noul proces solicită participarea unor echipe multidisciplinare conduse de arhitecți sau arhitecți peisagiști. Echipele selectate urmează să primească câte 50 000 de dolari pentru elaborarea propunerilor, astfel încât concursul să producă soluții suficient de dezvoltate și comparabile.

Printre temele esențiale se află adaptarea climatică, accesul la apă, umbra, evenimentele publice, mobilitatea și relația cu comunitățile care au fost afectate de proiectele istorice de infrastructură.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Pentru valea Bâcului ar fi util un concurs internațional plătit, organizat pe baza unei teme clare și a unor date hidrologice, ecologice și funcționale. Competiția nu trebuie să producă doar imagini, ci scenarii realizabile pentru apă, parc, mobilitate și reconversia terenurilor industriale.


9. Waterfort Plaza — reconectarea centrului istoric cu marea

Willemstad, Curaçao
Inițiatori: autoritățile și partenerii locali ai proiectului Waterfort Plaza
Statut: masterplan; nominalizat la World Architecture Festival 2026, anunț publicat la 21 iulie 2026

Waterfort Plaza propune reorganizarea unui teritoriu strategic din Punda, centrul istoric al orașului Willemstad. Zona se află între țesutul urban protejat, fortificațiile istorice și malul Mării Caraibilor.

Masterplanul urmărește să transforme un teritoriu fragmentat într-o succesiune de piețe, trasee pietonale și spații publice orientate spre apă. Proiectul trebuie să îmbunătățească accesibilitatea, să evidențieze patrimoniul defensiv și să creeze un loc utilizabil atât de locuitori, cât și de vizitatori.

Nominalizarea proiectului la World Architecture Festival atrage atenția asupra unei categorii importante de intervenții: spațiile dintre monumente, infrastructură și apă pot fi la fel de importante pentru identitatea orașului ca monumentele însele.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

În centrul istoric trebuie proiectate nu numai clădirile protejate, ci și spațiile dintre ele: piețe, curți, străzi, scări, fronturi și perspective. Legătura dintre strada Armenească, Piața Centrală și axele istorice poate fi tratată ca un sistem coerent de spații publice, nu ca o serie de intervenții separate.


10. Horizon Lines: Visions for Chicago 2050 — șase idei pentru infrastructura viitorului

Chicago, SUA
Inițiatori: World Business Chicago, Chicago Architecture Center și partenerii municipali
Statut: șase proiecte finaliste prezentate public; consultare deschisă în iulie 2026

Concursul Horizon Lines a solicitat idei pentru următoarea mare infrastructură a orașului Chicago. Din aproape 200 de propuneri au fost selectate șase viziuni: Agriflats, Hiding in Plain Sight, The Third Frontage Initiative, Reconnecting Communities, Green City Rising, RE-LOOP: The Living Mile și Wonderways!

Propunerile abordează agricultura urbană, reutilizarea infrastructurii ascunse, reconectarea cartierelor separate, coridoarele verzi și transformarea sistemelor de mobilitate. Finaliștii sunt prezentați la Chicago Cultural Center, iar publicul poate comenta proiectele înainte de desemnarea câștigătorului.

Procesul este valoros deoarece dezbaterea despre infrastructură începe înaintea selectării unei singure soluții. Concursul creează un cadru în care locuitorii, proiectanții, administrația și mediul economic pot compara direcții alternative pentru orașul anului 2050.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Înainte de stabilirea formei definitive a PUG-ului adaptiv, orașul poate organiza un proces similar pentru identificarea marilor proiecte structurante până în 2050: valea Bâcului, sistemul feroviar metropolitan, centura verde-albastră, regenerarea platformelor industriale și noile centralități urbane.


Concluzia principală a ediției

Tendința principală a acestei ediții este transformarea patrimoniului și a infrastructurii existente în suport pentru o nouă viață publică.

Cele cinci obiecte arhitecturale arată că valoarea unui proiect nu depinde obligatoriu de dimensiunea sau noutatea sa. Cinerama Dome recuperează o instituție culturală modernistă, One Milestone deschide cercetarea către oraș, Nieuw Bergen combină locuințele noi cu structuri existente, El Oasis creează infrastructură comunitară prin mijloace modeste, iar Muzeul Național al Ecuadorului propune colaborarea dintre experiența internațională și cunoașterea locală.

Cele cinci proiecte urbanistice și peisagistice demonstrează că infrastructura poate deveni spațiu public. Central Park își modernizează sistemele de apă fără a pierde imaginea istorică, campusul RFK transformă un teritoriu monofuncțional într-un cartier, Portland pregătește o nouă etapă pentru waterfront, Waterfort Plaza reface relația centrului istoric cu marea, iar Chicago utilizează concursul public pentru a identifica infrastructurile orașului anului 2050.

Ce este important pentru Chișinău

Prima lecție — patrimoniul trebuie păstrat prin utilizare, nu numai prin interdicții.

Clădirile istorice și moderniste rămân vii atunci când primesc funcții actuale, instalații moderne și un program economic sustenabil. Cinematografele, casele de cultură, piețele și pavilioanele trebuie integrate în viața orașului, inclusiv seara și în weekend.

A doua lecție — infrastructura trebuie să producă spațiu public.

O investiție într-o stradă, un pod, un bazin, o parcare, un stadion sau un nod de transport trebuie evaluată și prin suprafața de spațiu public, umbră, vegetație și conectivitate pietonală pe care o creează. Această cerință trebuie inclusă în temele de proiectare și în condițiile investițiilor private.

A treia lecție — proiectele mari necesită scenarii alternative și dezbatere publică.

Concursurile din Portland și Chicago arată că orașul poate discuta mai multe direcții înainte de a aproba o soluție definitivă. Pentru Chișinău, concursurile și atelierele publice pot deveni componente ale PUG-ului adaptiv, nu evenimente fără legătură cu procesul oficial de planificare.

Pentru Chișinău, aceste exemple sunt relevante în contextul elaborării unui PUG adaptiv, al regenerării văii Bâcului, al protejării centrului istoric, al reconversiei platformelor industriale și feroviare, al modernizării instituțiilor culturale și al dezvoltării unei infrastructuri verde-albastre capabile să reducă efectele căldurii, ploilor torențiale și fragmentării urbane.



Часть III. Не фестиваль, а новая городская институция: кто должен управлять преобразованием Центрального рынка

 

Часть III. Не фестиваль, а новая городская институция: кто должен управлять преобразованием Центрального рынка

После того как сформулирована главная задача — изменить место Центрального рынка в ментальной карте жителей Кишинёва, — неизбежно возникает следующий вопрос.

Кто будет этим заниматься?

Любая удачная городская идея проходит три стадии.

Первая — появляется концепция.

Вторая — создаётся красивый проект.

Третья — начинается реальная жизнь.

И именно на третьей стадии большинство хороших инициатив заканчивается. Не потому, что идея была плохой, а потому, что никто не понимает, кто каждую неделю должен открывать площадку, составлять программу, договариваться с предпринимателями, расставлять мебель, подключать электричество, обеспечивать безопасность, оплачивать артистов, убирать территорию и отвечать за результат.

Поэтому главный вопрос третьей части звучит так:

Как превратить разовое мероприятие в постоянно действующий городской механизм?


Главная ошибка — воспринимать проект как очередной фестиваль

За последние годы в Кишинёве прошло множество удачных городских праздников.

Они собирали тысячи людей.

Через два дня улицы возвращались к прежнему состоянию.

Ничего не менялось.

Потому что фестиваль — это событие.

А изменение ментальной карты города — это процесс.

Люди начинают иначе воспринимать место только тогда, когда новая жизнь повторяется регулярно.

Если каждую субботу вечером на протяжении двух лет улица Армянская становится уютной, безопасной, интересной и наполненной людьми, постепенно происходит то, что невозможно купить рекламой.

Жители начинают говорить:

«Поехали вечером на Армянскую.»

Именно в этот момент начинает меняться образ района.


Проект должен стать новой городской институцией

Поэтому правильнее рассматривать будущий проект не как фестиваль и даже не как серию мероприятий.

Он должен стать новой городской институцией.

Такой же естественной частью города, как парк, библиотека или театр.

Его задача — не проводить концерты.

Его задача — каждую неделю создавать положительный городской опыт.

По сути, речь идёт о появлении новой функции исторического центра.


Кто должен быть организатором?

На первый взгляд кажется логичным поручить проект администрации Центрального рынка.

Однако рынок умеет управлять торговлей.

Организация городской культурной жизни требует совершенно других компетенций.

Можно поручить всё претуре.

Но муниципальная администрация неизбежно будет работать в логике согласований, отчётности и процедур.

Можно полностью передать проект бизнесу.

Но тогда общественное пространство постепенно превратится в коммерческую площадку.

Можно пригласить фестивальную компанию.

Но она организует красивое мероприятие и уедет.

Следовательно, ни одна из сторон самостоятельно не способна решить задачу.

Необходима модель совместного управления.


Роль муниципалитета

Муниципалитет должен выступить инициатором проекта и создать условия, которые не способен обеспечить никто другой.

Именно город принимает решение о запуске пилотного проекта.

Муниципалитет обеспечивает:

  • временное изменение схемы движения транспорта;

  • организацию пешеходного режима по субботам вечером;

  • безопасность;

  • работу полиции и экстренных служб;

  • уборку территории;

  • подключение электричества;

  • использование пустующего павильона;

  • базовое благоустройство;

  • освещение;

  • доступные санитарные помещения;

  • первоначальную информационную кампанию.

Именно город должен инвестировать в общественную инфраструктуру.

Но город не должен самостоятельно придумывать каждую программу, искать музыкантов или договариваться с каждым рестораном.

Это уже другая профессия.


Независимый оператор

Практически все успешные общественные пространства мира имеют оператора.

Не обязательно муниципального.

Главное — профессионального.

Такой оператор ежедневно отвечает за жизнь пространства.

Он работает с предпринимателями.

Формирует программу.

Заключает договоры.

Ищет спонсоров.

Ведёт социальные сети.

Организует рекламу.

Собирает статистику.

Планирует следующий сезон.

Именно оператор становится «дирижёром» городской жизни.

Без него проект неизбежно превратится либо в формальную муниципальную акцию, либо в хаотичный набор случайных мероприятий.


Лучшей моделью может стать общественная организация

Наиболее перспективной представляется модель независимой некоммерческой организации.

В её состав могут войти:

  • муниципалитет;

  • администрация Центрального рынка;

  • предприниматели улицы Армянской;

  • представители культурных организаций;

  • туристический сектор;

  • жители района.

Такая организация сможет получать гранты, работать со спонсорами, нанимать профессиональную команду и одновременно оставаться общественно подотчётной.

Важно, чтобы она не принадлежала ни чиновникам, ни отдельному бизнесу.

Она должна работать исключительно в интересах развития территории.


Координационный совет

Над оператором целесообразно создать небольшой общественный совет.

Его задача — не вмешиваться в организацию каждого мероприятия, а контролировать стратегию развития.

В состав совета могли бы входить представители города, Центрального рынка, бизнеса, жителей, туристической отрасли и независимые специалисты по архитектуре и урбанистике.

Такой механизм позволит избежать ситуации, когда проект начинает работать исключительно в интересах отдельных коммерческих структур.


Как финансировать проект?

Очень важно с самого начала отказаться от крайностей.

Нельзя финансировать проект только за счёт бюджета.

Но столь же ошибочно рассчитывать исключительно на бизнес.

Изменение общественного пространства приносит пользу всему городу.

Следовательно, финансирование также должно быть смешанным.


Муниципальные инвестиции

Муниципалитет финансирует общественную инфраструктуру.

Это:

  • ремонт павильона;

  • освещение;

  • инженерные сети;

  • безопасность;

  • уборка;

  • уличная мебель;

  • навигация;

  • благоустройство.

Это не расходы на развлечения.

Это инвестиции в исторический центр города.


Участие бизнеса

Предприниматели получают прямую выгоду от увеличения потока посетителей.

Поэтому постепенно они также начинают участвовать в финансировании проекта.

Но не в форме больших обязательных платежей.

Гораздо эффективнее использовать небольшие сезонные взносы, оплату временных террас и участие в совместных рекламных программах.

Особенно важно не перегружать бизнес в первый сезон.

Сначала проект должен доказать свою эффективность.

Только после этого можно ожидать серьёзных инвестиций со стороны предпринимателей.


Спонсоры

Подобный проект способен заинтересовать многие компании.

Банки.

Операторы связи.

Производители продуктов.

Строительные компании.

Торговые сети.

Но здесь важно соблюдать одно правило.

Спонсор помогает создавать пространство.

Он не превращает его в рекламную площадку.

Историческая улица должна оставаться исторической улицей, а не выставкой корпоративных логотипов.


Международные гранты

Проект объединяет сразу несколько направлений современной городской политики:

  • развитие исторического центра;

  • поддержку малого бизнеса;

  • сохранение наследия;

  • культурное развитие;

  • туризм;

  • тактический урбанизм;

  • общественное участие.

Поэтому он вполне соответствует приоритетам многих европейских программ и международных фондов.

Особенно на этапе реконструкции павильона, создания демонстрационной кухни, туристического центра и образовательной программы.


Сам павильон должен научиться зарабатывать

После реконструкции бывший торговый павильон перестаёт быть расходной статьёй.

Он становится постоянно действующим культурно-гастрономическим центром.

В будние дни здесь проходят:

  • мастер-классы;

  • встречи;

  • презентации;

  • гастрономические курсы;

  • лекции;

  • экскурсии;

  • образовательные программы.

По вечерам — дегустации.

По субботам — центр всей городской программы.

Постепенно павильон начинает получать собственные доходы.

Не для извлечения прибыли, а для финансирования собственной деятельности.

Так возникает финансовая устойчивость проекта.


Запускать нужно постепенно

Не стоит сразу реконструировать весь рынок.

Необходимо начать с малого.

Первый сезон может состоять всего из трёх экспериментальных суббот.

Каждая из них посвящается разной теме.

После каждой проводится анализ.

Измеряется посещаемость.

Оценивается работа бизнеса.

Проводятся опросы жителей.

Если пилот оказывается успешным, запускается полноценный сезон.

И только затем программа начинает постепенно распространяться на центральную аллею рынка.

Именно так развивались многие успешные общественные пространства Европы.


Главный принцип финансирования

Самая важная идея заключается в том, что финансовый риск первого этапа должен взять на себя город.

Именно муниципалитет заинтересован в развитии исторического центра.

Именно город получит в дальнейшем рост туристической привлекательности, увеличение стоимости недвижимости, новые рабочие места и дополнительную налоговую базу.

Нельзя ожидать, что малый бизнес первым начнёт инвестировать в территорию, которая десятилетиями воспринималась как неблагополучная.

Сначала город должен показать, что изменения возможны.

Затем подключается бизнес.

Потом появляются спонсоры.

Позже начинает зарабатывать сам павильон.

Так постепенно бюджетная нагрузка уменьшается, а проект становится всё более самостоятельным.


Новая городская институция

Если первые две части были посвящены пространству и сценариям, то третья часть посвящена самому важному — системе управления.

Преобразование Центрального рынка невозможно осуществить одним красивым проектом.

Невозможно добиться результата и серией фестивалей.

Невозможно изменить ментальную карту жителей одной рекламной кампанией.

Для этого необходима постоянно действующая городская институция, которая каждую неделю создаёт новые положительные впечатления, поддерживает жизнь общественного пространства и постепенно возвращает Центральный рынок в число любимых мест города.

Именно в этом заключается принципиальное отличие предлагаемой модели от большинства традиционных городских мероприятий.

Речь идёт не о проведении праздников.

Речь идёт о создании нового городского организма, который способен год за годом менять восприятие целого района и становиться локомотивом возрождения исторического центра Кишинёва.