Noua Lege privind protejarea monumentelor istorice: ce anume intenționăm să schimbăm?
În urma consultărilor publice repetate asupra proiectului de lege, desfășurate la Ministerul Culturii al Republicii Moldova la 3 noiembrie 2026
La 3 noiembrie 2026, la Ministerul Culturii al Republicii Moldova au avut loc consultări publice repetate asupra proiectului noii Legi privind protejarea monumentelor istorice.
Potrivit anunțului oficial al Ministerului, scopul consultărilor repetate a fost identificarea unor reguli mai clare, proporționale și previzibile privind reglementarea construcțiilor în zonele de protecție a monumentelor, ținând cont atât de interesele protejării patrimoniului cultural, cât și de cele ale dezvoltării economice.
Cu toate acestea, în opinia mea, în cadrul discuțiilor nu au fost oferite răspunsuri la câteva întrebări fundamentale, fără de care este dificil să evaluăm nu doar conținutul reformei propuse, ci și însăși necesitatea adoptării unei noi legi.
De ce a apărut necesitatea înlocuirii legii actuale? Ce anume nu a funcționat? De ce legislația existentă nu a reușit să prevină demolarea unor monumente și distrugerea mediului urban istoric?
Și, mai ales, care prevederi ale noii legi vor permite evitarea unor asemenea situații în viitor?
La fel de important este să înțelegem ce probleme a creat legislația anterioară pentru construcțiile noi în zonele istorice și cum intenționează noua lege să le soluționeze.
Noua lege ar trebui evaluată nu după numărul prevederilor și procedurilor introduse, ci după problemele reale ale sistemului existent pe care este capabilă să le rezolve.
1. De ce legea anterioară nu a reușit să protejeze monumentele?
Legea privind ocrotirea monumentelor este în vigoare în Republica Moldova din anul 1993.
În deceniile care au trecut, Chișinăul a pierdut numeroase clădiri istorice. Mediul urban istoric s-a modificat considerabil, iar în unele cazuri au fost pierdute nu doar construcții individuale, ci și caracteristici importante ale străzilor și cartierelor istorice.
Înainte de adoptarea unei noi legi, este necesară analizarea cauzelor acestor procese.
Ce anume s-a dovedit ineficient?
Deficiențele legislației propriu-zise?
Lipsa mecanismelor necesare de control?
Nerespectarea normelor existente?
Contradicțiile dintre protejarea monumentelor și reglementările urbanistice?
Responsabilitatea insuficientă a autorităților care au adoptat deciziile?
Necorespunderea metodologiei aplicate cu obiectivele reale de protejare a mediului istoric?
Acestea sunt cauze fundamental diferite, care necesită soluții diferite.
Dacă problema a constat în absența unor norme juridice, noua lege trebuie să le instituie.
Dacă normele existau, dar nu erau respectate, trebuie să înțelegem de ce se întâmpla acest lucru și cum va asigura noua lege aplicarea lor.
Dacă însă problema a constat în însăși metodologia de determinare a valorii istorice și a transformărilor admisibile, modificarea unor formulări juridice nu va fi suficientă pentru a o soluționa.
Consider necesară analizarea unor cazuri concrete de demolare sau distrugere a monumentelor, identificarea cauzelor acestor pierderi și demonstrarea prevederilor noii legi care ar fi permis prevenirea unor asemenea situații.
Fără o astfel de analiză comparativă, nu se poate demonstra în mod convingător că noua lege va fi mai eficientă decât cea anterioară.
2. Ce nu a funcționat în reglementarea construcțiilor noi?
Protejarea patrimoniului istoric reprezintă doar o parte a problemei.
Cealaltă parte, la fel de importantă, este crearea unor condiții clare pentru arhitectura contemporană și construcțiile noi în zonele istorice.
Legislația anterioară prevedea deja zone de protecție, restricții și obligativitatea avizării proiectelor.
Dar cât de eficiente s-au dovedit aceste mecanisme?
Au asigurat ele conservarea mediului istoric? Au fost regulile suficient de clare pentru arhitecți, proprietari și investitori? Nu au devenit procedurile de avizare o sursă de incertitudine și de decizii subiective?
Și ce se va schimba fundamental după adoptarea noii legi?
Vor fi stabilite în prealabil teritoriile în care construcțiile noi sunt interzise, cele în care sunt permise cu anumite restricții și cele în care arhitectura contemporană se poate dezvolta fără restricții speciale legate de protejarea monumentelor?
Va putea arhitectul să cunoască, înainte de începerea proiectării, parametrii clari ai viitoarei clădiri — înălțimea admisă, volumul, amplasarea și cerințele privind păstrarea caracteristicilor istorice ale teritoriului?
Sau deciziile vor continua să fie luate individual, în procesul examinării fiecărui proiect?
Noua lege trebuie să răspundă nu doar la întrebarea ce este interzis, ci și la întrebarea ce este permis și în ce condiții.
3. „Zidul” pe care arhitecții trebuie să îl depășească
În cadrul discuțiilor de astăzi, cunoscutul arhitect G. Telpiz a prezentat un exemplu foarte sugestiv din propria practică.
El a declarat că preferă să nu accepte proiecte amplasate în limitele centrului istoric al Chișinăului, deoarece nu dorește, după propria expresie, „să străpungă acest zid”.
Arhitectul a explicat și cauza principală: lipsa unor reguli clare de proiectare și avizare.
Potrivit afirmațiilor sale, posibilitatea realizării unui proiect depinde în mare măsură de opinia câtorva membri ai Consiliului pentru protejarea monumentelor, dintre care, în aprecierea sa, nu toți dispun de calificarea profesională necesară.
Această observație merită o atenție deosebită.
Nu este vorba despre eliminarea restricțiilor privind construcțiile în centrul istoric. Restricțiile sunt necesare acolo unde există valori istorice reale care trebuie păstrate.
Este vorba despre faptul că aceste restricții trebuie să fie cunoscute din timp, justificate și aplicate în mod egal tuturor.
Deciziile privind admisibilitatea construcțiilor noi trebuie să se bazeze, în primul rând, pe reguli stabilite în prealabil, și nu pe preferințele arhitecturale individuale ale membrilor unui organ consultativ de specialitate.
Desigur, Consiliul pentru protejarea monumentelor este necesar. Expertiza profesională nu poate fi înlocuită integral prin norme formale.
Însă rolul Consiliului trebuie să constea în evaluarea conformității proiectelor cu cerințele stabilite, și nu în definirea de facto a acestor cerințe de fiecare dată când este examinat un proiect.
Pentru aceasta sunt necesare criterii aprobate, proceduri clare, cerințe profesionale față de experți și obligativitatea motivării deciziilor.
Aici apare o întrebare concretă adresată autorilor noii legi:
Cum va modifica noua lege practica actuală de luare a deciziilor?
Se vor schimba competențele Consiliului? Vor apărea criterii obligatorii de evaluare a proiectelor? Vor deveni deciziile transparente, previzibile și verificabile din perspectiva respectării normelor stabilite?
Sau sistemul actual va fi păstrat, fiind completat doar cu proceduri suplimentare?
Este deosebit de important ca organul consultativ pentru protejarea monumentelor să nu substituie sistemul de planificare urbanistică.
Regulile trebuie formulate în prealabil, în procesul determinării valorii istorice a teritoriilor și al elaborării documentației corespunzătoare, nu în momentul avizării fiecărui proiect de construcție.
4. Câte monumente autentice au mai rămas în Chișinău?
O altă afirmație remarcabilă a arhitectului G. Telpiz s-a referit la Registrul existent al monumentelor istorice.
Arhitectul a propus revizuirea acestui registru, declarând că, în opinia sa, în Chișinău au mai rămas cel mult douăzeci de monumente care merită cu adevărat această calificare, sau poate chiar mai puține.
Este o afirmație foarte discutabilă, dar care permite formularea unei întrebări importante.
Ce anume considerăm monument istoric?
Doar construcțiile arhitecturale remarcabile? Obiectivele care și-au păstrat aspectul inițial? Clădirile asociate unor evenimente istorice importante? Sau și fondul construit istoric obișnuit, care formează caracterul străzilor, cartierelor și al orașului în ansamblu?
Valoarea istorică și culturală a obiectivelor este, desigur, diferită.
Nu orice clădire veche trebuie neapărat să aibă statutul de monument de arhitectură.
Dar lipsa unor calități arhitecturale excepționale nu înseamnă automat lipsa valorii istorice, urbanistice sau culturale.
De exemplu, o clădire poate să nu prezinte o valoare arhitecturală excepțională în sine, dar să reprezinte o componentă importantă a unui ansamblu istoric, determinând caracterul unei străzi sau al unui cartier.
Prin urmare, revizuirea registrului existent poate fi într-adevăr necesară.
Totuși, scopul ei nu trebuie să fie reducerea mecanică a numărului de monumente, ci reevaluarea profesională a patrimoniului pe baza unor criterii clare și publice.
Mai mult decât atât, este necesar să distingem între monumentele individuale, obiectivele de importanță istorică locală, elementele valoroase ale fondului construit istoric și teritoriile care posedă valoare istorico-urbanistică.
Pentru fiecare categorie trebuie să existe criterii clare de atribuire a statutului și regimuri corespunzătoare de protecție.
5. De ce revizuirea Registrului nu poate fi separată de noua lege?
În cadrul discuțiilor asupra propunerii de revizuire a Registrului, s-a remarcat, pe bună dreptate, că Registrul monumentelor nu constituie parte integrantă a proiectului de lege examinat.
Din punct de vedere formal, acest lucru este corect.
Legea nu trebuie să conțină lista tuturor clădirilor protejate.
Totuși, anume legea trebuie să stabilească temeiurile juridice, categoriile și criteriile potrivit cărora obiectivele sunt incluse în Registru, primesc un anumit statut, sunt reevaluate sau excluse din acesta.
Dacă recunoaștem necesitatea revizuirii Registrului existent, trebuie mai întâi să stabilim regulile în baza cărora va fi realizată această revizuire.
Nu este suficientă reevaluarea unor clădiri individuale fără a determina în prealabil ce anume dorim să protejăm și de ce.
Consider necesară crearea unui sistem mai diferențiat de protejare a patrimoniului istoric.
Acesta trebuie să includă atât monumentele individuale de valoare excepțională, cât și ansamblurile istorice, structurile urbanistice, peisajele istorice, teritoriile arheologice și obiectivele a căror valoare necesită încă cercetări.
Fiecărui statut trebuie să îi corespundă un regim juridic concret.
Un asemenea sistem ar permite evitarea a două extreme: aplicarea unor restricții la fel de severe unor obiective cu valori foarte diferite și protejarea insuficientă a mediului istoric care nu este alcătuit exclusiv din monumente remarcabile.
Prin urmare, problema revizuirii Registrului nu trebuie amânată până după adoptarea noii legi.
Dimpotrivă, mai întâi trebuie definit sistemul de categorii și criterii de evaluare a patrimoniului, iar apoi realizată reevaluarea consecventă a Registrului existent.
6. Ce anume trebuie să păstrăm?
Valoarea istorică a orașului nu se reduce la clădirile individuale incluse în registrele monumentelor.
Ea este determinată și de structura istorică a planificării urbane, rețeaua stradală, caracterul cartierelor, spațiile publice, peisajul, relațiile vizuale și silueta orașului.
În același timp, orașul nu poate rămâne neschimbat.
Este necesar să determinăm care caracteristici ale mediului istoric trebuie într-adevăr păstrate și care pot evolua în procesul firesc de dezvoltare urbană.
Arhitectura contemporană nu trebuie neapărat să reproducă formele arhitecturale ale trecutului.
Dar apariția ei în mediul istoric trebuie să se supună unor reguli clare și justificate, care țin cont de valoarea istorică a teritoriului.
Este deosebit de important să distingem între conservarea patrimoniului autentic și încercările de reproducere artificială a unui aspect istoric deja pierdut.
Dacă silueta istorică a orașului s-a modificat considerabil, trebuie să recunoaștem această realitate și să stabilim principiile dezvoltării sale viitoare.
Protejarea patrimoniului nu trebuie să se transforme într-o încercare de a opri dezvoltarea orașului sau de a impune arhitecturii contemporane o stilizare obligatorie după formele trecutului.
Trebuie să păstrăm valorile istorice, nu orice formă familiară a mediului urban.
Dar nici dezvoltarea arhitecturii contemporane nu trebuie să devină un pretext pentru distrugerea patrimoniului istoric autentic.
Tocmai aceste obiective trebuie reunite într-o nouă metodologie.
7. De la protejarea obiectivelor individuale la un sistem de planificare pe patru niveluri
Problemele protejării patrimoniului și ale construcțiilor noi nu pot fi soluționate exclusiv la nivelul avizării unor clădiri individuale.
Este necesar un sistem coerent de planificare, care să coreleze obiectivele generale, structura spațială, proiectele majore și soluțiile arhitecturale concrete.
În modelul de protejare a patrimoniului istoric pe patru niveluri, propus anterior de mine, este prevăzută următoarea succesiune.
Primul nivel — obiective și indicatori.
Sunt stabilite obiectivele pe termen lung privind păstrarea patrimoniului istoric, principiile generale de abordare a mediului istoric și indicatorii de realizare a acestor obiective.
Al doilea nivel — structura spațială a protecției.
Sunt identificate teritoriile cu valoare istorică, monumentele existente, obiectivele care necesită cercetări suplimentare, ansamblurile istorice, zonele arheologice și principalele caracteristici spațiale care trebuie păstrate.
Al treilea nivel — teritorii, ansambluri și proiecte majore concrete.
Sunt examinate proiectele de transformare a cartierelor istorice, a ansamblurilor și a teritoriilor urbane semnificative. Se verifică respectarea obiectivelor și a restricțiilor spațiale stabilite la primele două niveluri.
Al patrulea nivel — proiecte detaliate.
Sunt elaborate soluțiile arhitecturale concrete, proiectele de restaurare, reconstrucție și construcție nouă, în conformitate cu cerințele stabilite la nivelurile precedente.
Un asemenea sistem ar permite trecerea de la avizarea predominant individuală a proiectelor la gestionarea coerentă a mediului istoric.
Nu este vorba despre introducerea a patru proceduri suplimentare de avizare.
Dimpotrivă, obiectivul constă în stabilirea regulilor principale din timp, astfel încât fiecare nivel următor să detalieze deciziile deja adoptate.
Acest sistem trebuie aplicat atât protejării monumentelor, cât și reglementării construcțiilor noi.
8. Cine a elaborat noua lege și metodologia ei?
Apare încă o întrebare căreia, în opinia mea, ar trebui să i se acorde mai multă atenție.
Cine sunt autorii concepției noii legi?
În nota de fundamentare se menționează că proiectul a fost elaborat de Ministerul Culturii, prin consultări cu instituțiile subordonate, Ministerul Finanțelor, specialiști în domeniul patrimoniului cultural, precum și cu un expert juridic în domeniul patrimoniului cultural, desemnat de Biroul Regional UNESCO pentru Știință și Cultură în Europa.
Totuși, din această descriere nu rezultă clar cine a elaborat efectiv prevederile conceptuale și metodologice principale.
Ce specialiști au definit categoriile monumentelor, principiile protejării teritoriilor istorice, regimurile construcțiilor noi și competențele organelor de avizare?
Au participat la elaborarea metodologiei arhitecți, urbaniști, istorici ai arhitecturii, arheologi și specialiști în peisaje urbane istorice?
A existat un grup de lucru oficial și care a fost componența sa profesională?
Nu este vorba despre atribuirea unei responsabilități personale pentru fiecare articol al proiectului de lege.
Este vorba despre necesitatea de a înțelege pe ce fundament profesional și științific a fost construită concepția reformei.
Elaborarea juridică a unei legi și dezvoltarea metodologiei de conservare a mediului urban istoric sunt sarcini interdependente, dar departe de a fi identice.
De aceea, ar fi utilă publicarea componenței echipei de elaborare, a responsabilităților fiecărui participant și a principalelor materiale metodologice utilizate la pregătirea proiectului.
9. Este necesară o expertiză internațională independentă din partea ICOMOS
Reformele legislative de o importanță deosebită pentru stat pot fi supuse unei expertize internaționale independente.
În Republica Moldova există practica solicitării opiniilor Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei în probleme ce țin de dreptul constituțional, instituțiile democratice și statul de drept.
Consider logică utilizarea unei abordări similare și în cazul legislației privind protejarea patrimoniului istoric, prin solicitarea unei expertize din partea organizației internaționale de profil — ICOMOS, Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor.
ICOMOS dispune de expertiză internațională în domeniul protejării patrimoniului cultural și este un organism consultativ al Comitetului Patrimoniului Mondial UNESCO.
Este important ca obiectul acestei expertize să nu fie doar textul juridic al legii, ci și principiile metodologice care stau la baza ei.
În special, ar fi oportună obținerea unei evaluări independente a următoarelor aspecte:
Clasificarea propusă a patrimoniului istoric.
Criteriile de determinare a valorii istorice și arhitecturale.
Principiile formării și revizuirii Registrului monumentelor.
Metodologia identificării teritoriilor cu valoare istorică.
Regimurile de protecție a ansamblurilor istorice și a peisajelor urbane.
Regulile privind arhitectura contemporană în mediul istoric.
Raportul dintre avizele experților și reglementările urbanistice obligatorii.
Conformitatea sistemului propus cu principiile internaționale de conservare a orașelor istorice.
O importanță deosebită o are evaluarea din perspectiva Cartei de la Veneția a ICOMOS, a Cartei de la Washington pentru conservarea orașelor istorice și a Recomandării UNESCO privind peisajul urban istoric din 2011.
Aceasta din urmă privește orașul istoric nu doar ca pe o totalitate de monumente individuale, ci și ca rezultat al dezvoltării istorice a mediului natural și construit, al structurii spațiale, al vieții sociale și al valorilor culturale.
O asemenea abordare este direct legată de problemele discutate astăzi în privința centrului istoric al Chișinăului.
Prin urmare, expertiza internațională trebuie să evalueze nu doar gradul de severitate al cerințelor de protecție, ci și capacitatea noului sistem de a îmbina conservarea patrimoniului cu dezvoltarea orașului contemporan.
Desigur, nu este vorba despre o condiție obligatorie, impusă de dreptul internațional, pentru adoptarea unei legi naționale.
Este vorba despre oportunitatea unei verificări profesionale independente a concepției și metodologiei acesteia înainte de adoptarea definitivă.
10. Participarea unui expert juridic desemnat de UNESCO nu înlocuiește avizul ICOMOS
În nota de fundamentare a proiectului noii legi este menționat separat un expert juridic desemnat de Biroul Regional UNESCO pentru Știință și Cultură în Europa.
Implicarea unui asemenea specialist reprezintă, fără îndoială, un element important în procesul de elaborare a proiectului.
Totuși, trebuie să distingem clar între participarea unui expert la elaborarea documentului și evaluarea profesională independentă a versiunii sale finale.
Un expert juridic poate evalua structura juridică a proiectului, coerența prevederilor sale cu legislația în vigoare și cu obligațiile internaționale.
Dar o asemenea participare nu demonstrează, prin ea însăși, că metodologia propusă pentru protejarea patrimoniului arhitectural și urbanistic a fost evaluată independent de specialiști internaționali de profil.
În plus, participarea la elaborarea unui document și expertizarea independentă a rezultatelor acestei activități presupun funcții profesionale diferite.
De aceea, este necesar să se clarifice cine a fost expertul desemnat de UNESCO, ce sarcini i-au fost atribuite, ce secțiuni ale proiectului a elaborat sau evaluat și dacă există un raport scris privind rezultatele activității sale.
Dar, indiferent de răspunsurile la aceste întrebări, participarea unui expert juridic desemnat de Biroul Regional UNESCO nu poate înlocui un aviz independent al ICOMOS privind proiectul de lege și fundamentele sale metodologice.
Ar fi oportun ca spre examinare ICOMOS să fie transmis nu doar proiectul final al legii, ci și principalele documente metodologice în baza cărora se intenționează elaborarea planurilor istorico-arhitecturale, stabilirea categoriilor monumentelor și reglementarea construcțiilor noi.
Un asemenea aviz ar permite obținerea unei evaluări independente a întregului sistem propus, nu doar a unor prevederi juridice separate.
11. Cum vom evalua eficiența noii legi?
Dacă obiectivul reformei este îmbunătățirea conservării patrimoniului istoric și crearea unui sistem mai eficient de reglementare a construcțiilor, este necesară stabilirea din timp a indicatorilor de performanță.
De exemplu:
Numărul monumentelor păstrate, restaurate și pierdute.
Starea ansamblurilor istorice și a teritoriilor cu valoare urbanistică.
Numărul obiectivelor identificate care au primit statut de protecție.
Reducerea cazurilor de demolare ilegală și deteriorare a obiectivelor istorice.
Previzibilitatea și durata procedurilor de avizare.
Numărul deciziilor anulate din cauza motivării insuficiente.
Conformitatea construcțiilor noi cu cerințele stabilite în prealabil pentru conservarea mediului istoric.
Acești indicatori ar permite evaluarea rezultatelor reformei peste cinci, zece și douăzeci de ani.
Numărul actelor normative adoptate, al ședințelor desfășurate și al avizelor emise nu demonstrează, prin el însuși, îmbunătățirea stării patrimoniului.
Indicatorul eficienței legii trebuie să fie rezultatul real, nu numărul procedurilor administrative.
12. Problema principală — o nouă metodologie
În cadrul discuțiilor a apărut în repetate rânduri întrebarea privind prevederile care trebuie incluse direct în lege și cele care pot fi detaliate în documentația urbanistică.
În special, se presupune că numeroase probleme privind reglementarea mediului istoric vor fi soluționate la nivelul Planului Urbanistic General și al planului istorico-arhitectural de referință.
Totuși, aici apare, probabil, cea mai importantă întrebare.
Ce se va schimba fundamental dacă noile documente vor fi elaborate după vechea metodologie?
În condițiile aplicării legislației existente, a documentațiilor urbanistice, a zonelor de protecție și a procedurilor de expertizare, demolarea clădirilor istorice și distrugerea mediului urban istoric au continuat.
Dacă metodologia va rămâne neschimbată, chiar și cele mai detaliate planuri noi riscă să reproducă problemele existente.
Vom obține din nou liste de monumente, zone de protecție, restricții și proceduri de avizare, dar nu neapărat o protecție mai eficientă a patrimoniului și condiții mai clare pentru arhitectura contemporană.
Prin urmare, nu este suficient să se prevadă în noua lege că cerințele concrete vor fi stabilite prin Planul Urbanistic General sau prin planul istorico-arhitectural.
Noua lege trebuie să stabilească o nouă bază metodologică pentru întregul sistem de protejare a patrimoniului și de reglementare a dezvoltării mediului istoric.
Aceasta nu înseamnă că legea trebuie să includă instrucțiuni tehnice detaliate pentru elaborarea planurilor.
Totuși, anume legea trebuie să definească principiile metodologice obligatorii:
Categoriile patrimoniului istoric și criteriile de determinare a valorii acestuia.
Regulile de identificare, includere în Registru, reevaluare și modificare a statutului de protecție al obiectivelor.
Principiile identificării teritoriilor cu valoare istorică și ale caracteristicilor spațiale care trebuie păstrate.
Legătura dintre obiectivele pe termen lung ale protejării patrimoniului, planificarea teritorială și proiectele concrete.
Temeiurile pentru stabilirea restricțiilor privind construcțiile noi și criteriile de proporționalitate a acestora.
Procedura evaluării profesionale a proiectelor și cerințele privind motivarea deciziilor adoptate.
Indicatorii eficienței protejării patrimoniului istoric și mecanismele de evaluare periodică a rezultatelor.
Metodologiile tehnice detaliate pot fi aprobate prin acte normative separate.
Dar ele trebuie elaborate în conformitate cu principiile stabilite prin lege, și nu doar să reproducă practica existentă.
Trebuie remarcat faptul că Ministerul Culturii a inițiat deja elaborarea normelor metodologice privind clasificarea și inventarierea monumentelor istorice.
Aceasta confirmă că problema metodologiei este examinată separat de textul legii.
Totuși, apare necesitatea stabilirii unei succesiuni logice a acestei activități.
Nu ar fi fost mai potrivit ca mai întâi să fie prezentate și discutate principiile fundamentale ale noii metodologii, iar abia apoi să fie aprobată definitiv legea care urmează să asigure aplicarea lor?
Societatea trebuie să aibă posibilitatea de a evalua nu doar articolele separate ale proiectului, ci întregul sistem care urmează să fie creat în baza acestuia.
Tocmai aici se află diferența dintre actualizarea formală a legislației și o reformă de conținut a sistemului.
Concluzie. O lege nouă are nevoie de o concepție nouă
În urma discuțiilor din 3 noiembrie rămân câteva întrebări fundamentale.
Prima. De ce legea actuală nu a reușit să prevină distrugerea unor monumente și ce mecanisme noi vor permite evitarea unor asemenea situații în viitor?
A doua. De ce sistemul actual de reglementare a construcțiilor a devenit atât de neclar, încât arhitecți cu experiență preferă să nu lucreze în centrul istoric, și ce se va schimba după adoptarea noii legi?
A treia. Cum vor fi revizuite categoriile patrimoniului istoric, criteriile de determinare a valorii acestuia și regulile de constituire a Registrului monumentelor?
A patra. Cine a elaborat concepția metodologică a noii legi și în ce măsură aceasta corespunde principiilor internaționale contemporane de conservare a orașelor istorice?
A cincea. De ce nu ar fi transmis proiectul de lege și fundamentele sale metodologice pentru o expertiză profesională independentă din partea ICOMOS înainte de adoptarea definitivă?
Răspunsurile la aceste întrebări trebuie susținute printr-o analiză comparativă a legislației existente, a noului proiect și a rezultatelor preconizate ale aplicării acestuia.
Este deosebit de important ca noua lege să nu se limiteze la transferarea principalelor probleme la nivelul Planului Urbanistic General, al planului istorico-arhitectural și al actelor normative ulterioare.
Dacă metodologia de protejare a patrimoniului și de reglementare a construcțiilor va rămâne neschimbată, nu există motive suficiente să considerăm că noile denumiri ale documentelor, procedurile suplimentare și formulările juridice modificate vor asigura, prin ele însele, un rezultat fundamental diferit.
Metodologia existentă a fost aplicată timp de mulți ani. Și tocmai în această perioadă Chișinăul a continuat să piardă clădiri istorice și elemente ale mediului său urban istoric.
În același timp, sistemul actual nu a reușit să ofere condiții suficient de clare și previzibile pentru arhitectura contemporană.
Prin urmare, obiectul principal al reformei nu îl reprezintă doar normele juridice, ci și principiile potrivit cărora este determinată valoarea istorică, sunt stabilite restricțiile, sunt adoptate deciziile și este gestionată dezvoltarea orașului.
Este necesară o metodologie nouă, fundamentată științific, de protejare a patrimoniului istoric, care să corespundă principiilor profesionale internaționale și să țină cont de problemele reale ale orașelor din Republica Moldova.
Prevederile sale fundamentale trebuie consacrate în legislație, iar mecanismele practice trebuie detaliate în mod consecvent în actele normative subordonate și în documentațiile urbanistice.
Consider, de asemenea, oportună obținerea unui aviz independent al ICOMOS privind proiectul de lege și fundamentele sale metodologice.
Un asemenea aviz nu înlocuiește dezbaterea națională și responsabilitatea autorităților statului, dar poate constitui un reper profesional important în definirea principiilor reformei.
Nu avem nevoie doar de o lege nouă, ci de un nou sistem de protejare a patrimoniului istoric și de gestionare a dezvoltării mediului istoric.
În caz contrar, există riscul să obținem o lege nouă, planuri urbanistice noi și proceduri noi, dar să păstrăm vechiul sistem de luare a deciziilor — același sistem care nu a reușit să prevină pierderea patrimoniului istoric și nici să asigure condiții clare pentru construcțiile contemporane.
Tocmai acest lucru ar trebui să îl evităm.
Chișinău, 3 noiembrie 2026
Ministerul Culturii — anunțul privind consultările publice repetate
Proiectul de lege nr. 363/MC/2026 și documentele aferente
Nota de fundamentare a proiectului
Normele metodologice privind clasificarea și inventarierea monumentelor
Cartele și documentele doctrinare ICOMOS
Recomandarea UNESCO privind peisajul urban istoric (2011)
