Patrimoniul Chișinăului în PUG 2040: nu o singură limită, ci un sistem de valori istorice
Propunere pentru discutarea capitolului Patrimoniu construit: de la protecția statică a „centrului istoric” la un sistem adaptiv al valorilor istorice pentru oraș și pentru întregul municipiu.
Se propune nu anularea sistemului actual de protecție, ci schimbarea logicii sale: mai întâi să fie identificate valorile păstrate în mod real și atributele lor, iar abia după aceea să fie stabilite limitele, regimurile și transformările admisibile.
Astăzi, sistemul de protecție a patrimoniului Chișinăului este construit în continuare, în mare măsură, în jurul a două elemente: teritoriul extins al „Nucleului istoric” și lista monumentelor individuale.
Dar analiza efectuată arată că valoarea istorică a orașului este distribuită mult mai complex.
Ea există în clădiri, ansambluri, structura stradală, parcelarea veche, arheologie, relief, drumuri istorice, relații vizuale, dominante sacre, văi, locuri ale memoriei și chiar în teritorii în care forma materială inițială a dispărut aproape în totalitate.
Și toate acestea nu se termină la limita actualului centru istoric și nici măcar la limita orașului propriu-zis.
De aceea, întrebarea principală pentru PUG Chișinău 2040 ar trebui, în opinia mea, formulată altfel:
nu „unde trece limita centrului istoric?”, ci „ce anume s-a păstrat, ce valoare are și cum trebuie administrată această valoare în procesul dezvoltării viitoare a orașului?”
Straturi istorice și teritorii potențial valoroase ale municipiului Chișinău. Hartă analitică de lucru. Ea arată că patrimoniul este distribuit mult dincolo de actualul Nucleu istoric și trebuie analizat la scara întregului municipiu.
Hartă analitică de lucru. Nu reprezintă o propunere de delimitare juridică.
Chișinăul istoric nu coincide cu o singură limită administrativă
Limita existentă a monumentului de importanță națională nr. 308 a avut un rol important de protecție.
Dar simplul fapt al existenței sale nu demonstrează că tocmai această linie reprezintă limita obiectivă a structurii istorice a orașului.
Poate fi aplicat un test foarte simplu.
Să luăm limita existentă și să o parcurgem pe tot perimetrul, punând în fiecare sector două întrebări:
ce se schimbă fundamental atunci când trecem această linie?
și
ce atribut istoric concret se termină exact aici?
În multe locuri va fi dificil să obținem un răspuns convingător.
Dincolo de limita existentă continuă străzi vechi, așezări istorice, dominante ecleziastice, teritorii arheologice și cartiere cu o morfologie istorică încă bine lizibilă.
În același timp, în interiorul limitei există teritorii radical transformate în secolele XX și XXI, unde structura anterioară s-a păstrat mult mai slab.
Apar astfel două fenomene simetrice.
Includerea falsă — teritoriul se află în interiorul limitei oficiale, deși caracteristicile istorice invocate sunt în mare măsură pierdute.
Excluderea falsă — teritoriul se află în afara limitei, deși acolo se păstrează aceleași caracteristici istorice sau chiar unele mai expresive.
Aceasta nu înseamnă că limita existentă trebuie pur și simplu extinsă.
În acest fel am putea obține un „centru istoric” și mai mare, păstrând aceeași problemă metodologică.
Hartă de lucru a distribuției straturilor istorice, morfologiei păstrate, ansamblurilor și altor elemente ale structurii istorice a Chișinăului.
Mai întâi valoarea — apoi limita
Logica unui sistem contemporan de protecție poate fi construită altfel.
Nu:
limită → obiect aflat în interior → restricții.
Ci:
valoare → tip de valoare → atribut protejat → teritoriul de răspândire → transformare admisibilă → regim de administrare.
O asemenea abordare corespunde, în opinia mea, mai bine logicii contemporane ICOMOS și abordării UNESCO Historic Urban Landscape.
Este important însă să precizăm că abordarea propusă mai jos nu reprezintă o „metodologie oficială ICOMOS pentru Chișinău”.
Este o încercare de lucru de a transpune principiile internaționale de protecție a mediului urban istoric într-un instrument practic pentru PUG 2040.
Chișinăul nu păstrează o singură epocă, ci mai multe straturi
Pentru Chișinău este practic imposibil să definim un teritoriu mare drept stare materială păstrată a unei singure epoci istorice.
Până în 1812 este vorba, în primul rând, despre arheologie, locuri vechi, direcții de drumuri, puncte sacre, toponimie și memoria de lungă durată a locului.
Prima jumătate a secolului al XIX-lea formează deja o structură urbană nouă.
În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, această structură se umple cu construcții.
Secolul XX schimbă din nou radical orașul: este modificat cursul Bîcului, dispar vechile suprafețe de apă, războiul distruge o mare parte a centrului, după care urmează reconstrucția postbelică și apar marile ansambluri sovietice.
După 1990 apare încă un strat.
De aceea, valoarea istorică a Chișinăului este mai util să fie căutată nu în încercarea de a identifica o singură „stare istorică corectă”, ci în ceea ce a supraviețuit efectiv tuturor acestor transformări.
Morfologia istorică păstrată din diferite perioade în raport cu teritoriul actual al Nucleului istoric.
Hartă analitică de lucru. Nu reprezintă o propunere de delimitare juridică.
Morfologia este uneori mai importantă decât vechimea clădirii
Unul dintre cele mai importante rezultate ale analizei constă în faptul că valoarea istorică a unui cartier nu este neapărat egală cu suma clădirilor vechi existente în el.
O mare parte a construcțiilor poate fi înlocuită, dar se pot păstra:
rețeaua stradală;
direcțiile străzilor;
limitele cvartalelor;
structura parcelelor;
frontul construit;
scara;
caracterul amplasării clădirilor;
relația cu relieful.
Și invers: clădiri vechi izolate se pot păstra într-un mediu a cărui structură spațială a fost deja aproape complet distrusă.
De aceea, este necesar să distingem între monumentul individual și structura spațială istorică.
Pentru Chișinău acest lucru este deosebit de important.
Unele cartiere din Hrușca, Caucaz, Malina Mică și Malina Mare, aflate în afara actualului centru istoric, păstrează o morfologie istorică nu mai puțin bine decât unele cartiere ale orașului de jos aflate în interiorul limitei oficiale.
Buiucanii Vechi reprezintă un alt exemplu de acest fel.
Dacă aceeași structură spațială este recunoscută drept istorică în interiorul unei limite oficiale, ea nu poate înceta automat să fie istorică imediat după traversarea acelei linii.
Cum au fost identificate cartierele cu morfologie istorică păstrată
Pentru identificarea preliminară a cartierelor cu morfologie istorică păstrată nu a fost folosită doar analiza vizuală a planurilor istorice și a structurii contemporane, ci și un algoritm formalizat de selecție preliminară.
Unul dintre criteriile principale a fost existența în cadrul cartierului a cel puțin 70% construcții cu un singur nivel.
Acest prag nu înseamnă în sine că un cartier devine automat valoros din punct de vedere istoric și cu atât mai puțin că toate clădirile cu un singur nivel din interiorul său sunt monumente.
El este utilizat ca indicator al probabilității de păstrare a scării tradiționale și a morfologiei istorice a construcției.
Pentru o parte importantă a Chișinăului tradițional este caracteristică construcția joasă, predominant cu un singur nivel, amplasată pe parcele relativ mici. De aceea, un cartier în care până astăzi se păstrează cel puțin 70% construcții cu un singur nivel are o probabilitate mai mare de a păstra relațiile spațiale istorice dintre:
stradă;
parcelă;
casă;
curte;
front construit;
scara cartierului.
După această selecție preliminară, cartierul era verificat suplimentar după alte criterii:
rețeaua stradală istorică;
parcelarea;
configurația cartierului;
corespondența cu planurile vechi;
caracterul frontului construit;
relația cu relieful;
gradul transformărilor târzii.
Astfel, a fost utilizată următoarea logică:
cel puțin 70% construcții cu un singur nivel → candidat pentru morfologie istorică păstrată → verificare pe baza planurilor istorice și a caracteristicilor spațiale → includere sau excludere din stratul S.
Acest lucru este esențial.
Criteriul de 70% construcții cu un singur nivel nu este în sine un criteriu de valoare istorică. Este un prim filtru, care permite identificarea sistematică a teritoriilor unde morfologia tradițională ar putea fi încă păstrată.
Tocmai de aceea, unele cartiere din Hrușca, Caucaz, Malina Mică și Malina Mare, Buiucanii Vechi și alte teritorii aflate în afara nr. 308 intră în câmpul analizei: prin structura lor efectivă ele pot păstra morfologia tradițională nu mai slab, iar uneori chiar mai bine decât unele cartiere din interiorul centrului istoric oficial.
Compararea morfologiei contemporane păstrate cu harta istorică de la sfârșitul secolului al XIX-lea. O asemenea analiză permite evaluarea nu a vechimii presupuse a teritoriului, ci a relațiilor spațiale păstrate în mod real.
Cartierele cu morfologie istorică preliminar identificată au fost selectate, între altele, după criteriul existenței a cel puțin 70% construcții cu un singur nivel, urmat de verificarea rețelei stradale istorice, a parcelării și a configurației cartierelor.
Perioadele istorice sunt un instrument de analiză, nu zone de protecție gata făcute
Împărțirea orașului după perioadele de formare este utilă pentru studierea istoriei.
Dar perioada istorică, în sine, nu trebuie să se transforme automat într-un regim de protecție.
În interiorul aceleiași perioade, gradul de păstrare poate fi complet diferit.
De aceea, la al doilea nivel de planificare este mai util să întrebăm nu:
„cărei perioade istorice îi aparține acest teren?”
ci:
„ce anume a ajuns până în prezent și ce valoare are astăzi?”
Într-un loc poate exista:
arheologie — foarte ridicată;
fond construit păstrat — redus;
memoria locului — foarte ridicată;
planificare istorică — medie;
rol peisagistic — ridicat.
În alt loc combinația va fi complet diferită.
Perioadele istorice de formare a teritoriului și morfologia păstrată pe fundalul limitei oficiale a Nucleului istoric.
Aceeași informație istorică fără limita existentă nr. 308. După eliminarea conturului administrativ devine deosebit de vizibil faptul că structurile istorice formează propria lor geografie spațială.
Această pereche de hărți este, în opinia mea, deosebit de importantă.
Ea permite formularea vizuală a întrebării principale:
limita urmează valorile istorice sau încercăm să subordonăm valorile istorice unei limite deja existente?
În locul unui singur tip de patrimoniu — M / E / S / A / V / T / L
Pentru PUG 2040 poate fi utilizat un sistem de lucru al tipurilor de valoare istorică.
Acesta nu înlocuiește clasificarea juridică a monumentelor, ci răspunde la o altă întrebare:
ce anume reprezintă aici purtătorul valorii istorice?
M — Monument / Monument
Monument individual.
Aici este protejat în primul rând obiectul propriu-zis:
volumul;
arhitectura;
materialul;
detaliile;
structurile;
autorul;
funcția istorică sau memorială.
Dar chiar și pentru categoria M nu este suficientă analiza exclusivă a învelișului fizic al clădirii.
Pentru Chișinău este deosebit de important să distingem între integritatea fizică a monumentului și păstrarea rolului său istoric în oraș.
În multe cazuri, prima încă există, iar a doua este deja pierdută într-o măsură considerabilă.
Un obiect istoric poate rămâne pe locul său, poate avea fațade păstrate și chiar poate fi restaurat cu grijă, dar poziția lui în structura urbană poate fi deja cu totul alta.
Și aceasta este una dintre cele mai serioase probleme ale actualului sistem de protecție a patrimoniului.
Majoritatea accentelor istorice s-au păstrat ca obiecte, dar și-au pierdut mediul și rolul istoric
Pentru Chișinău este deosebit de caracteristică situația în care un accent istoric este formal păstrat, dar rolul său urban de odinioară aproape a dispărut.
Acest lucru se referă în primul rând la biserici, la unele clădiri publice și la alte dominante istorice.
Multe dintre ele au fost create într-un mediu spațial complet diferit.
Ele existau:
pe fundalul unor construcții mult mai joase;
în structura unor perspective deschise;
pe înălțimi, fiind bine lizibile de la distanță;
la capătul unor străzi sau direcții de mișcare;
ca repere în silueta orașului;
ca elemente ale unui sistem de legături vizuale reciproce.
Așa erau ele percepute de locuitorii orașului.
Biserica istorică nu era doar un obiect arhitectural.
Ea putea servi drept reper spațial pentru o întreagă parte a orașului.
Cupola, turnul, clopotnița sau silueta unei clădiri publice puteau fi văzute de la mare distanță și ajutau la înțelegerea structurii orașului.
Astăzi, o mare parte dintre aceste condiții s-au pierdut.
În jurul accentelor istorice au apărut clădiri mai înalte și mai masive.
Fronturile stradale s-au modificat.
Perspectivele s-au închis.
Au apărut noi concurențe vizuale.
Spațiile deschise au dispărut.
Scara construcțiilor din jur s-a modificat.
În unele cazuri, monumentul există în continuare fizic, dar din multe dintre punctele istorice de percepție nu mai poate fi văzut.
Apare astfel o situație fundamental importantă:
monumentul s-a păstrat — rolul istoric s-a pierdut.
Aceasta înseamnă că sistemul obișnuit de protecție, concentrat în principal asupra clădirii și asupra unei mici zone din jurul ei, nu mai este suficient.
Trebuie să punem nu doar întrebarea:
„s-a păstrat obiectul propriu-zis?”
ci și o a doua:
„s-a păstrat rolul său în structura spațială a orașului?”
Pentru majoritatea accentelor istorice ale Chișinăului, răspunsul la cea de-a doua întrebare este astăzi mult mai puțin favorabil decât la prima.
Tocmai de aceea, păstrarea fațadei sau chiar a întregii clădiri nu înseamnă încă păstrarea patrimoniului în sens deplin.
Dacă dominanta istorică a încetat să mai fie dominantă, dacă relația ei cu relieful a dispărut, dacă principalele vederi au fost blocate, dacă scara mediului s-a schimbat, atunci o parte din valoarea istorică a fost deja pierdută.
Și aceasta nu este doar o problemă a trecutului.
Este o problemă principială pentru proiectele noi.
O construcție nouă poate să nu atingă fizic monumentul și, în același timp, să distrugă ultima vedere păstrată, fundalul sau relația vizuală.
Prin urmare, obiectul protecției trebuie să devină nu numai clădirea, ci și funcția sa spațială în oraș.
Principalele accente istorice ale orașului. Majoritatea s-au păstrat fizic, dar o parte considerabilă și-a pierdut mediul istoric de odinioară, relațiile vizuale și rolul în silueta orașului. De aceea, protejarea clădirii în sine, fără analiza contextului său spațial, este insuficientă.
E — Ensemble / Ansamblu istoric
Aici valoarea istorică nu aparține unei clădiri izolate, ci sistemului de relații dintre mai multe obiecte.
Poate fi vorba despre:
o piață;
o stradă;
un complex religios;
un ansamblu rezidențial;
un oraș medical;
un complex industrial;
un parc;
un complex educațional.
Spitalul psihiatric din Costiujeni reprezintă un exemplu bun.
Valoarea sa nu constă doar în pavilioanele istorice, dintre care o parte importantă este asociată cu Alexandru Bernardazzi, ci și în sistemul însuși:
pavilioane;
drumuri interioare;
spații verzi;
teritorii gospodărești;
distanțe și relații dintre clădiri.
Dacă păstrăm câteva corpuri, dar distrugem relațiile spațiale dintre ele, ansamblul ca sistem istoric poate fi pierdut chiar dacă elementele sale separate continuă să existe.
Ansambluri istorice identificate preliminar în structura orașului. Valoarea de ansamblu nu coincide automat nici cu vechimea clădirilor individuale, nici cu limita existentă a centrului istoric.
S — Historic Spatial Structure / Structură spațială istorică
Pentru Chișinău, această categorie poate deveni una dintre cele mai importante.
Ea include:
rețeaua stradală;
direcțiile străzilor;
cvartalele;
liniile roșii;
parcelarea;
scara;
frontul construit;
relația cu relieful.
Categoria S permite protejarea structurii istorice fără a transforma fiecare clădire din interiorul ei într-un monument.
Pentru identificarea preliminară a unor asemenea cartiere a fost utilizat algoritmul descris mai sus, cu pragul de cel puțin 70% construcții cu un singur nivel ca prim filtru morfologic, după care a urmat verificarea pe baza planurilor istorice și a altor caracteristici spațiale.
Aceasta schimbă în mod fundamental însăși natura protecției.
În loc să încercăm să înghețăm întregul cartier, putem stabili ce anume trebuie păstrat:
desenul străzilor;
parcelarea;
scara;
aliniamentul construcțiilor;
caracterul frontului;
relația cu relieful.
În același timp, clădirile individuale din interiorul unei astfel de structuri se pot modifica.
A — Archaeological Area / Zonă arheologică
Pentru istoria timpurie a Chișinăului, arheologia poate reprezenta unul dintre cele mai puternice straturi de evidență.
Multe structuri de la suprafață au dispărut.
Dar sub pământ se pot păstra:
fundații;
necropole;
drumuri vechi;
urme ale piețelor;
cvartale anterioare;
așezări timpurii.
Harta arheologică trebuie construită independent de limita actuală a centrului istoric.
Ea trebuie să arate nivelul real sau probabil al importanței arheologice.
De exemplu:
A1 — nuclee antice și multistratificate confirmate;
A2 — teritorii ale centrelor și ansamblurilor istorice dispărute;
A3 — teritorii cu potențial arheologic ridicat;
A4 — teritorii de monitorizare sau de risc redus.
Piața centrală este un bun exemplu de teritoriu în care mediul contemporan de la suprafață este în mare măsură postbelic, în timp ce sub pământ se pot păstra fundații și structura centrului anterior din secolul al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX.
Pentru asemenea teritorii, valoarea se poate afla literalmente sub suprafața actuală a orașului.
V — Visual Structure / Structură vizuală
Valoarea istorică nu există numai în plan.
Ea există și în percepție.
Pentru Chișinău acest lucru este deosebit de important datorită reliefului pronunțat al orașului.
Dominantele istorice nu au fost create izolat.
Poziția lor era legată de:
înălțimi;
versanți;
văi;
străzi;
spații deschise;
alte dominante.
Tocmai aceste relații defineau imaginea istorică a orașului.
De aceea, categoria V trebuie să fixeze nu numai dominanta propriu-zisă, ci și:
de unde era percepută istoric;
cu ce direcții era legată;
ce fundal de înălțime îi asigura lizibilitatea;
ce spații deschise îi formau contextul;
cu ce alte dominante intra în relație vizuală;
care trebuie să rămână înălțimea admisibilă a construcțiilor noi în sectoarele importante de vizibilitate.
Biserica Măzărache și biserica Sfinților Constantin și Elena de pe partea opusă a văii Bîcului oferă un exemplu bun al unui asemenea sistem.
Aici valoarea istorică nu aparține doar fiecărei biserici în parte.
Valoarea istorică poate fi însăși compoziția spațială:
vale → versant → dominanta unui mal → spațiul râului → versantul opus → a doua dominantă.
Dacă păstrăm ambele biserici, dar închidem complet relația vizuală dintre versanți prin construcții noi, ambele monumente vor continua să existe fizic, însă sistemul spațial istoric va fi pierdut.
Tocmai de aceea, structura vizuală trebuie să devină un strat deplin al PUG, și nu doar obiectul unei analize episodice pentru proiecte separate.
Accente și repere istorice valoroase ale structurii urbane. Harta trebuie citită nu ca o listă de obiecte izolate, ci ca un sistem potențial de relații vizuale, o parte considerabilă a căruia este deja afectată de construcțiile contemporane.
Această hartă poate fi citită deosebit de eficient împreună cu precedenta: una arată starea obiectelor-cheie și a mediului lor, cealaltă — sistemul accentelor propriu-zise.
T — Adaptive Transformation Area / Zonă de transformare adaptivă
Un teritoriu istoric nu trebuie să însemne automat conservare.
Unele părți ale orașului sunt deja profund transformate.
Acolo poate fi admisă arhitectura nouă, schimbarea funcțiilor și creșterea densității.
Dar asemenea schimbări trebuie să țină cont de valorile istorice vecine.
Categoria T nu înseamnă absența reglementării, ci un alt regim de administrare a schimbării.
Dacă morfologia istorică este aproape complet pierdută, nu are sens să imităm o construcție dispărută.
Dar arhitectura nouă trebuie verificată în raport cu impactul asupra:
cartierelor istorice învecinate;
ansamblurilor;
dominantelor;
siluetei;
coridoarelor vizuale;
arheologiei;
peisajului.
Tocmai aici devine deosebit de importantă diferența dintre regim de protecție și regim de transformare controlată.
Delimitare preliminară între structurile istorice păstrate, ansambluri și teritorii de transformare adaptivă.
Zona de transformare adaptivă nu înseamnă construcție liberă. Ea înseamnă că schimbările sunt admisibile numai după verificarea impactului lor asupra valorilor istorice concrete.
L — Historic/Cultural Landscape / Peisaj istoric-cultural
Pentru anumite teritorii nu este suficient să vorbim despre monument, ansamblu sau cartier.
Aici valoarea istorică constă în interacțiunea dintre:
relief;
apă;
drumuri;
vegetație;
așezări;
dominante arhitecturale;
vederi;
utilizarea istorică a teritoriului.
Pentru aceasta este necesară categoria L — peisaj istoric sau cultural.
Bîcul — nu doar o problemă inginerească, ci și un peisaj istoric
Astăzi Bîcul este perceput în primul rând ca o problemă ecologică, hidrotehnică și infrastructurală a orașului.
Dar, din punct de vedere istoric, el reprezintă una dintre principalele axe spațiale de formare a Chișinăului.
Pe un mal se aflau Târgul Chișinău și satul Chișinău, iar pe malul opus — Visterniceni și Ghețioani.
Între ele se aflau valea propriu-zisă, traversările, drumurile, versanții și dominantele sacre.
Cursul actual al râului este puternic modificat.
Dar structura geomorfologică a văii s-a păstrat mai bine decât o mare parte a structurii materiale timpurii a orașului.
De aceea, obiectul evaluării istorice nu trebuie să fie doar canalul actual al râului, ci valea istorică în calitate de cadru natural-urbanistic al apariției Chișinăului.
Analiza efectuată pe baza curbelor de nivel reale arată pentru sectorul istoric central un teritoriu de aproximativ 550 ha.
Aceasta nu înseamnă aplicarea aceluiași regim de protecție asupra tuturor celor 550 ha.
Înseamnă recunoașterea obiectului spațial în sine, în interiorul căruia pot funcționa regimuri complet diferite.
Într-un loc, stratul principal va fi arheologia.
În altul — morfologia păstrată.
În altul — relația vizuală.
În altul — restaurarea ecologică.
În altul — construcția urbană nouă.
Adică peisajul istoric nu reprezintă încă o zonă enormă de interdicții.
Este o structură în interiorul căreia valori diferite primesc regimuri diferite.
Peisajul istoric al văii Bîcului, determinat pe baza curbelor reale de nivel ale reliefului. Ipoteză de cercetare de lucru, nu propunere de delimitare juridică.
Hartă analitică de lucru. Nu reprezintă o propunere de delimitare juridică.
Patrimoniul nu se termină în centrul orașului
PUG 2040 este elaborat pentru municipiu, nu doar pentru cartierele centrale.
De aceea, analiza istorică nu poate fi limitată la Nucleul istoric.
Structuri istorice există în Băcioi, Bubuieci, Budești, Colonița, Durlești, Ghidighici, Grătiești, Sîngera, Stăuceni, Tohatin, Trușeni, Vatra, Codru, Cricova, Ciorescu și în alte localități ale municipiului.
Iar tipul patrimoniului poate fi acolo complet diferit.
La Condrița — mănăstirea, drumul, pădurea și relieful.
La Cricova — complexul subteran industrial și vitivinicol.
La Costiujeni — orașul medical istoric.
Într-un sat vechi — biserica, strada, parcelele, cimitirul, vechea intrare, relieful și peisajul rural înconjurător.
Tocmai de aceea, structura istorică a întregului municipiu este din start policentrică.
Pentru teritoriile suburbane este deosebit de periculoasă situația în care absența unui obiect din registru este interpretată greșit ca absență a valorii istorice.
În realitate, aceasta poate însemna doar absența unei cercetări suficiente.
În suburbii, opinia locuitorilor este deosebit de importantă
Participarea locuitorilor poate avea cea mai mare importanță tocmai în suburbii și în localitățile municipiului.
În centrul Chișinăului există deja un volum important de documentație profesională:
arhive;
registre;
planuri istorice;
cercetări;
publicații.
În suburbii, situația este adesea complet diferită.
Multe locuri importante din punct de vedere istoric nu au fost niciodată inventariate în detaliu.
Despre un cimitir vechi pot să-și amintească doar localnicii.
Locul unei biserici dispărute poate să nu fie marcat pe nicio hartă contemporană.
Un drum vechi dintre două sate poate arăta astăzi ca un drum obișnuit.
Un iaz poate dispărea fizic, dar să rămână în memoria mai multor generații.
Locuitorii pot cunoaște locurile:
vechilor intrări în sat;
morilor;
izvoarelor;
conacelor;
cimitirelor;
târgurilor;
școlilor;
grădinilor;
viilor;
dominantelor dispărute;
descoperirilor arheologice.
De aceea, aici funcționează un principiu foarte important:
locuitorii ajută la identificarea locurilor unde trebuie căutată valoarea istorică; cercetarea profesională stabilește în ce constă această valoare.
Am început deja să testăm această abordare
Acest principiu nu trebuie să rămână doar o propunere pe hârtie.
Am lansat deja un sondaj al populației privind locurile pe care locuitorii le consideră importante pentru memoria istorică și identitatea Chișinăului.
Scopul sondajului nu este de a stabili monumentele prin vot.
Opinia publică nu înlocuiește munca istoricului, arhitectului, arheologului sau urbanistului.
Rolul său este altul: să formeze un strat suplimentar de informație — harta memoriei publice.
Locuitorii pot marca:
o clădire;
o stradă;
o piață;
o curte;
un parc;
o vedere;
un drum vechi;
un cimitir;
locul unui obiect dispărut;
un teritoriu industrial;
un sector natural;
un loc legat de evenimente importante pentru comunitate.
O asemenea marcare nu devine automat obiect de protecție.
Ea devine candidat pentru cercetare.
În continuare trebuie să funcționeze verificarea profesională:
planuri istorice;
arhive;
date arheologice;
morfologie;
relații vizuale;
starea obiectului;
importanța pentru structura generală a orașului.
Astfel, sondajul poate fi privit ca primul experiment practic de creare a unui strat suplimentar:
P — Public Memory / Memorie publică.
P nu este încă un regim de protecție alături de M, E sau A.
Este un strat informațional de intrare.
De exemplu:
P + M — monument cu o importanță deosebită pentru locuitori;
P + S — cartier apreciat pentru structura sa istorică;
P + L — peisaj cu importanță istorică pentru comunitate;
P + V — vedere sau dominantă care își păstrează un rol special în percepția colectivă;
P fără valoare materială confirmată — loc al memoriei care poate necesita nu protecția construcției, ci marcarea, explicarea sau memorializarea.
Dacă acest experiment va fi extins asupra suburbiilor, el poate furniza informații deosebit de importante tocmai acolo unde documentația profesională este astăzi cea mai incompletă.
Nu doar o hartă nouă, ci și un alt sistem de planificare
Dar înlocuirea unei hărți cu alta nu este suficientă.
Dacă PUG 2040 va fixa pur și simplu un nou set de zone istorice pentru încă douăzeci de ani, după câțiva ani o parte din informație va deveni din nou depășită.
De aceea, sistemul patrimoniului trebuie integrat într-un model de planificare adaptivă pe patru niveluri.
Este esențial să nu confundăm acest model cu patru scări geografice.
Nu este vorba despre:
țară → municipiu → oraș → cartier.
Este vorba despre patru niveluri de luare a deciziilor, care pot fi aplicate la orice scară și pentru orice capitol al planului urbanistic general.
Nivelul 1 — obiective, valori și indicatori măsurabili
Primul nivel răspunde la cea mai importantă întrebare:
ce nu trebuie să piardă orașul și municipiul în procesul schimbărilor inevitabile?
Pentru capitolul patrimoniu, aici pot fi stabilite obiective precum:
păstrarea identității istorice;
păstrarea celor mai importante structuri spațiale;
păstrarea informației arheologice;
păstrarea dominantelor și vederilor esențiale;
păstrarea peisajelor istorice;
recunoașterea patrimoniului policentric al municipiului;
păstrarea memoriei locului;
accesibilitatea informației istorice pentru societate.
Tocmai la acest nivel participarea populației trebuie să aibă o importanță fundamentală.
Nu după ce proiectul final a fost deja desenat de specialiști.
Ci înainte de formarea hărții finale a valorilor.
Tocmai aici locuitorii trebuie să aibă posibilitatea să spună:
„acest loc este important pentru noi”;
„aici exista un drum vechi”;
„de aici exista întotdeauna o vedere spre biserică”;
„aici se afla vechiul cimitir”;
„acest spațiu face parte din identitatea localității noastre”.
După aceasta începe verificarea profesională.
Astfel, primul nivel devine un fel de constituție a patrimoniului.
Societatea, comunitatea profesională și autoritatea publică nu stabilesc aici înălțimea fiecărei clădiri concrete, ci care sunt valorile fundamentale ce trebuie păstrate și prin ce indicatori poate fi urmărită starea lor.
Pentru patrimoniul vizual, asemenea indicatori pot fi, de exemplu, păstrarea sectoarelor-cheie de vizibilitate, ponderea dominantelor istorice care rămân lizibile vizual sau absența unor obiecte noi care blochează anumite axe istorice.
Pentru morfologie — ponderea cartierelor păstrate, integritatea rețelei stradale, păstrarea parcelării.
Pentru arheologie — gradul de cartografiere și obligativitatea evaluării preliminare înainte de intervenție.
Astfel, chiar și patrimoniul poate fi transpus dintr-o declarație abstractă într-un sistem de parametri observabili.
Nivelul 2 — structura spațială
Aici apare harta:
M / E / S / A / V / T / L, completată cu stratul informațional P.
Aici sunt deja definite profesional:
monumentele;
ansamblurile;
structurile spațiale istorice;
teritoriile arheologice;
sistemele vizuale;
peisajele istorice;
teritoriile de transformare adaptivă.
Tocmai aici obiectivele primului nivel primesc expresie spațială.
Dar acest nivel nu trebuie înghețat o dată pentru totdeauna.
Pe măsură ce apar informații noi, el poate fi actualizat.
Dacă cercetările arheologice oferă date noi, se modifică stratul A.
Dacă este identificată o parcelare veche păstrată, se precizează S.
Dacă sondajul public indică un loc de memorie necunoscut anterior, apare P, după care începe verificarea profesională.
Dacă o construcție nouă înaltă modifică o vedere, se actualizează V.
Astfel, harta devine vie.
Nivelul 3 — proiectele reale care apar în viața orașului
Nu știm ce proiect important concret va apărea peste cinci, zece sau cincisprezece ani.
Și planul urbanistic general nu trebuie să încerce să îl ghicească dinainte.
La nivelul trei apare o inițiativă reală:
un complex investițional;
o infrastructură nouă de transport;
reconstrucția unui cartier;
o clădire publică;
un obiect înalt;
un parc nou;
schimbarea funcțiunii unui teritoriu.
Prima întrebare trebuie să fie:
corespunde această inițiativă obiectivelor nivelului 1?
A doua:
ce valori istorice ale nivelului 2 sunt afectate?
Astfel, proiectul nu este evaluat doar pentru că se află „în interiorul centrului istoric” sau „în afara lui”, ci pentru că influențează atribute istorice concrete.
De exemplu, o clădire nouă poate fi amplasată în afara nr. 308, dar să blocheze una dintre ultimele relații vizuale păstrate cu o dominantă istorică.
Din perspectiva vechiului sistem, ea poate fi considerată aproape fără legătură cu patrimoniul.
Din perspectiva sistemului V, aceasta reprezintă deja o intervenție directă asupra unei valori istorice.
Și invers, un obiect nou în interiorul limitei existente poate fi amplasat pe un teritoriu T de mult timp transformat și, dacă parametrii săi sunt corect aleși, poate să nu prejudicieze valorile pentru care protecția există.
Acesta este un sistem mult mai precis.
Nivelul 4 — soluția concretă și impactul ei
După ce admisibilitatea de principiu a proiectului a fost stabilită, începe evaluarea detaliată.
Se compară:
situația înainte de intervenție;
proiectul propus;
modificarea înălțimii;
modificarea siluetei;
coridoarele vizuale;
parcelarea;
structura străzilor;
spațiul public;
stratul arheologic;
relațiile cu ansamblul și cu peisajul.
Pentru dominantele istorice importante trebuie modelat aici scenariul înainte și după.
Nu doar dintr-un singur punct de vedere ales, ci din mai multe direcții-cheie cu importanță istorică.
Acest lucru este deosebit de important tocmai pentru că o mare parte a accentelor vechi și-au pierdut deja o parte considerabilă din contextul lor.
Ceea ce încă s-a păstrat necesită o atenție mult mai mare.
După realizarea proiectului, datele trebuie să revină în GIS și în modelul digital.
Se formează astfel un ciclu permanent:
Data → Knowledge → Information Model → Simulation → decizie → realizare → monitorizare → noi Data.
Astfel, protecția patrimoniului încetează să mai fie o fixare statică a trecutului.
Ea devine parte a administrării adaptive a dezvoltării orașului.
Ce facem atunci cu nr. 308?
Nu propun astăzi pur și simplu anularea statutului existent al centrului istoric.
Aceasta ar putea crea un vid juridic inutil.
Într-o etapă de tranziție, nr. 308 poate fi păstrat ca un contur general de administrare specială a peisajului urban istoric.
Dar în interiorul lui trebuie să funcționeze regimuri diferite în funcție de valorile identificate în mod real.
În același timp, aceleași categorii trebuie identificate și în afara lui.
Atunci limita existentă încetează să mai însemne:
„tot ce este în interior este istoric, tot ce este în exterior nu este”.
Ea devine un instrument tranzitoriu de administrare.
Iar sistemul real se construiește treptat independent de această limită.
Aceasta permite și evitarea celeilalte extreme — tentativa de a declara fiecare clădire veche drept monument individual.
În schimb, putem distinge clar:
ce necesită protecție individuală;
ce necesită protecție de ansamblu;
unde trebuie păstrată morfologia;
unde principală este valoarea arheologică;
unde este necesar controlul vizual;
unde transformarea este admisibilă;
unde valoarea este reprezentată de peisaj.
Harta trebuie să devină mai importantă decât lista
În cele din urmă, PUG 2040 nu are nevoie de încă un tabel uriaș de monumente și nici de încă o singură linie pe plan.
Este necesar un sistem GIS unic al valorilor istorice ale orașului și municipiului.
Pentru orice teren, acesta trebuie să permită vizualizarea:
M — Monument;
E — Ensemble;
S — Historic Spatial Structure;
A — Archaeology;
V — Visual Structure;
L — Historic/Cultural Landscape;
T — Adaptive Transformation;
P — Public Memory.
Același teritoriu poate avea simultan mai multe caracteristici.
Abia după aceasta devine posibil un răspuns substanțial la întrebarea:
ce anume trebuie păstrat aici și ce schimbări sunt admisibile?
Aceasta permite și trecerea de la registru ca listă finală la registru ca sistem permanent actualizabil.
Pot fi delimitate, de exemplu:
A — monument individual confirmat;
B — element al unui ansamblu sau al unei structuri istorice;
C — candidat care necesită cercetare suplimentară.
O asemenea categorie C este deosebit de importantă.
Ea permite evitarea repetării situației în care o listă preliminară, creată inițial pentru protejarea obiectelor până la cercetare, se transformă treptat într-un registru permanent fără ca cercetarea propriu-zisă să mai fie finalizată.
Nu să păstrăm orașul într-o singură stare, ci să-i păstrăm identitatea prin schimbare
Chișinăul nu a fost niciodată static.
A fost distrus.
Reconstruit.
Și-a schimbat centrul.
Și-a schimbat arhitectura.
Și-a schimbat structura stradală.
Și-a schimbat cursul râului.
S-au schimbat chiar și dominantele sale istorice și modurile în care acestea erau percepute.
Dar orașul însuși nu a dispărut.
Se poate spune că este o reîncarnare continuă a orașului: învelișul material se schimbă, dar anumite locuri, relații și memoria continuă să existe.
În acest sens, orașul seamănă cu un organism viu.
Nu putem ști dinainte cu exactitate cum va arăta peste douăzeci sau treizeci de ani.
Așa cum nu putem descrie dinainte întregul parcurs de dezvoltare al unei persoane, nu putem desena dinainte orașul definitiv al anului 2040 sau 2050.
Dar putem să-i observăm permanent starea, să înțelegem schimbările care au loc și să intervenim atunci când acestea încep să distrugă ceea ce am recunoscut drept fundamental important.
De aceea, obiectivul PUG 2040 nu poate fi acela de a defini o singură stare a orașului și de a încerca să o conservăm până în 2040 sau 2050.
Nu știm și nu putem ști cum va fi Chișinăul peste douăzeci sau treizeci de ani.
Știm doar că se va schimba.
Dar putem defini ce nu trebuie să piardă în procesul acestor schimbări.
Și putem verifica permanent acest lucru, pe măsură ce apar proiecte noi.
Este deosebit de important să înțelegem că o parte a patrimoniului este deja pierdută nu fizic, ci spațial.
Multe monumente încă există.
Dar orașul istoric din jurul lor a dispărut.
Multe biserici s-au păstrat.
Dar rolul lor de odinioară în silueta orașului este aproape pierdut.
Multe străzi există.
Dar scara lor tradițională se schimbă.
De aceea, noul sistem de protecție nu trebuie să se limiteze la conservarea resturilor materiale ale trecutului.
El trebuie să identifice și să protejeze relațiile care încă mai pot fi păstrate.
Tocmai de aceea, principiul-cheie al sistemului propus poate fi formulat astfel:
Sarcina PUG 2040 nu este de a stabili cum trebuie să rămână Chișinăul. Orașul se va schimba inevitabil. Sarcina este ca, împreună cu locuitorii, să definim ce nu trebuie să piardă, să identificăm profesional și să cartografiem purtătorii acestor valori, iar apoi să evaluăm permanent fiecare schimbare nouă în raport cu ele.
Sondajul populației pe care l-am lansat poate deveni primul pas practic spre un asemenea sistem, mai ales dacă într-o etapă următoare va fi extins asupra suburbiilor și localităților întregului municipiu.
Atunci capitolul de patrimoniu al PUG 2040 va înceta să fie doar o hartă a restricțiilor.
El va putea deveni un sistem viu de administrare a identității istorice a unui oraș și municipiu aflat în dezvoltare.
Și atunci, în locul încercării de a răspunde printr-o singură linie la întrebarea:
„unde se termină Chișinăul istoric?”
va apărea o întrebare mult mai substanțială:
„ce valori istorice există astăzi aici, ce anume este purtătorul lor și cum poate orașul continua să se schimbe fără să le piardă?”
Și, poate, încă una, nu mai puțin importantă:
„ce parte din rolul istoric al orașului a fost deja pierdută, ce se mai păstrează și ce trebuie să reușim să protejăm înainte ca aceasta să dispară nu ca o clădire, ci ca parte a structurii urbane și a memoriei?”
