"Happiness is the key to success !"

суббота, 5 сентября 2026 г.

Arhitectura și orașul: 10 proiecte ale săptămânii Ediția nr. 15 — 05 septembrie 2026

 


Arhitectura și orașul: 10 proiecte ale săptămânii

Ediția nr. 15 — 05 septembrie 2026

Ce s-a construit, ce s-a deschis și ce s-a planificat în lume — și ce poate învăța Chișinăul din aceste exemple

Tema acestei ediții este transformarea teritoriilor și clădirilor existente în infrastructuri pentru viitor. Un castel poate primi un muzeu subteran fără pierderea peisajului istoric, o clădire administrativă rurală poate deveni muzeu și centru comunitar, iar un aeroport poate fi modernizat fără oprirea funcționării sale.

La scara orașului, aceeași logică este aplicată fostelor șantiere navale, uzinelor de gaz, carierelor și campusurilor universitare. Aceste teritorii nu mai sunt tratate ca suprafețe goale care trebuie curățate și construite din nou. Structurile, solul, apa, vegetația și memoria industrială devin resurse ale noii dezvoltări.

Cele zece exemple au fost publicate sau readuse în atenția internațională între 1 și 5 septembrie 2026. Ele arată că regenerarea reușită începe cu înțelegerea valorii existente și continuă prin intervenții graduale, măsurabile și adaptabile.


I. 5 obiecte arhitecturale

1. Rigets Skatkammer — noul muzeu subteran al Castelului Rosenborg

Copenhaga, Danemarca
Arhitecți: AART
Colaboratori: VEGA Landskab, Fogh & Følner și Artelia
Statut: proiect câștigător al concursului internațional, anunțat la 4 septembrie 2026

AART a câștigat concursul pentru noua extindere subterană a muzeului Castelului Rosenborg. Proiectul, cu o suprafață totală de aproximativ 1 300 m², include circa 600 m² de spații expoziționale pentru colecțiile regale daneze, inclusiv bijuteriile coroanei și costumele istorice.

Extinderea este amplasată sub șanțul istoric al castelului. Proiectul reface parțial apa din jurul monumentului și creează două trasee distincte: unul către castel și altul de-a lungul șanțului, care conduce vizitatorii spre muzeul subteran.

Coborârea este organizată ca o tranziție graduală de la oraș și peisaj către spațiile minerale ale tezaurului. Lumina naturală, acustica, piatra, betonul și metalul diferențiază etapele traseului fără a concura cu arhitectura renascentistă. Intervenția protejează perspectiva asupra castelului și folosește apa pentru a explica forma sa istorică de insulă fortificată.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

În centrul istoric, funcțiile noi pot fi introduse fără construirea unor volume dominante. Spațiile subterane, curțile și clădirile secundare pot găzdui expoziții, servicii și infrastructură, cu condiția ca intervenția să refacă relația dintre monument, peisaj și spațiul public.


2. Qingdeng Village Art Museum — administrația abandonată devine centrul vieții rurale

Suzhou, China
Arhitecți: atelier anonymous
Statut: reconversie realizată în 2026; publicată la 4 septembrie 2026

Muzeul de Artă din Qingdeng ocupă o fostă clădire administrativă rurală, cu o suprafață de aproximativ 1 200 m². Arhitecții nu au urmărit construirea unui obiect monumental transplantat din oraș, ci transformarea structurii existente într-un loc utilizabil zilnic de comunitate.

Parterul cuprinde o cafenea, o librărie, un punct de servicii rurale și un spațiu pentru prezentarea produselor agricole. La primul nivel se află galeria și spațiile pentru educație artistică, iar nivelul superior include ateliere și camere pentru artiștii rezidenți.

O deschidere realizată între planșee conectează vizual cafeneaua cu galeria. Vizitatorii muzeului văd activitățile cotidiene ale satului, iar locuitorii pot observa ceea ce se întâmplă în spațiile expoziționale. Clădirea își pierde caracterul administrativ închis și devine o combinație de muzeu, centru comunitar și infrastructură economică locală.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Casele de cultură, bibliotecile, clădirile administrative neutilizate și fostele cluburi din suburbii și localitățile rurale pot combina cultura cu servicii, educație, produse locale și activități comunitare. O instituție publică mică devine viabilă atunci când este folosită pe parcursul întregii zile.


3. Aeroportul Dr. Leite Lopes — infrastructură publică realizată din lemn lamelat

Ribeirão Preto, São Paulo, Brazilia
Arhitecți: Bacco Arquitetos Associados
Arhitectură peisagistică: VG Landscape
Statut: renovare și extindere finalizate în 2026; publicate internațional la 4 septembrie 2026

Proiectul modernizează aeroportul regional fără înlocuirea totală a terminalului existent și fără oprirea funcționării sale. Suprafața terminalului a fost aproape dublată, iar circulația rutieră din fața clădirii a fost reorganizată pentru a permite extinderea longitudinală.

Noua structură folosește lemn lamelat încleiat, beton și oțel. Elementele prefabricate au permis un montaj rapid și au redus intervențiile asupra terminalului aflat în exploatare. Lemnul rămâne aparent și îndeplinește simultan funcție structurală și arhitecturală, reducând necesitatea finisajelor suplimentare.

Ventilația transversală, lumina naturală, apa și vegetația contribuie la reducerea sarcinii termice în climatul cald. Proiectul include și o viziune urbanistică pentru teritoriul aeroportului, cu viitoare funcții comerciale și hoteliere, transformând terminalul într-un pol regional, nu doar într-o clădire tehnică.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Aeroportul, gările și autogările trebuie modernizate în etape, fără întreruperea funcționării. Proiectarea trebuie să includă nu numai clădirea, ci și transportul public, accesul rutier, traseele pietonale, vegetația, dezvoltarea economică din jur și capacitatea viitoare.


4. 210 South 12th — densificare rezidențială în țesutul istoric

Philadelphia, SUA
Arhitecți: RSHP, în colaborare cu Perkins Eastman și echipele locale
Statut: realizat și ocupat; publicat internațional la 4 septembrie 2026

210 South 12th este un turn rezidențial cu 31 de niveluri, amplasat în apropierea centrului orașului Philadelphia. Clădirea conține 376 de apartamente și spații comerciale la primele niveluri. La momentul publicării, peste 95% dintre locuințe erau ocupate, iar spațiile comerciale erau închiriate.

Volumul se rotește în jurul nucleului central pentru a răspunde parcelei compacte și pentru a crea mai multe apartamente de colț, cu lumină din două direcții. Retragerea nivelurilor superioare, cerută de regulile urbanistice, este utilizată pentru amenajarea unor terase comune.

Fațada este alcătuită din componente repetabile, iar nuanțele materialelor reinterpretează caracterul clădirilor din cărămidă ale cartierului. Totuși, proiectul ridică și o întrebare importantă: densificarea centrală trebuie evaluată nu numai prin calitatea clădirii, ci și prin accesibilitatea locuințelor și contribuția la infrastructura publică.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Densificarea centrului trebuie legată de reguli clare privind retragerile, însorirea, spațiul public, serviciile și locuințele accesibile. O clădire poate răspunde bine formei parcelei, dar contribuția ei reală la oraș trebuie evaluată prin indicatori mai largi decât suprafața și numărul apartamentelor.


5. Kaymana Wave Reception — 22 m² care organizează un întreg ansamblu

Uluwatu, Bali, Indonezia
Arhitecți: Pablo Luna Studio
Design interior: Studio Ayni
Statut: realizat în 2026; publicat la 4 septembrie 2026

Kaymana Wave Reception este un pavilion de numai 22 m², amplasat la intrarea într-un ansamblu turistic. Forma sa continuă din bambus lamelat este inspirată de mișcarea unui val, dar rolul principal al construcției este organizarea accesului și orientarea vizitatorilor.

Pavilionul nu funcționează ca o încăpere închisă. Vegetația, aerul, lumina și perspectivele trec prin structură. Ecranele împletite din bambus filtrează soarele, iar sistemul mixt din bambus lamelat și oțel permite realizarea unei deschideri continue și ușoare.

Prin poziționarea sa în masterplan, construcția devine punctul din care sunt înțelese direcțiile către vile, piscină și spațiile comune. Un obiect foarte mic stabilește limbajul material al întregului proiect și creează prima relație dintre vizitator și peisaj.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Intrările în parcuri, piețe, campusuri și complexe publice pot fi marcate prin intervenții mici, climatice și ușor de întreținut. Calitatea unui spațiu nu depinde numai de dimensiune: un pavilion bine amplasat poate oferi umbră, orientare, identitate și un loc de întâlnire.


II. 5 proiecte urbanistice, peisagistice și de infrastructură publică

6. Between Utopia and Rust — viitorul fostei uzine de gaz Ostiense

Roma, Italia
Autori: Ammu Anitha Muraleedharan și Vidula Dinesh, Politecnico di Milano
Coordonator: Sara Protasoni
Statut: proiect academic; Outstanding Award la WLA Student Awards 2026; publicat la 5 septembrie 2026

Proiectul propune regenerarea fostei uzine de gaz Ostiense, dominată de structura metalică a gazometrului cu o înălțime de aproximativ 90 de metri. În locul eliminării ruinelor industriale, acestea sunt tratate ca suport al unei noi rețele de spații culturale, ecologice și comunitare.

Gazometrul este transformat într-un loc pentru evenimente în aer liber. Clădirile adiacente găzduiesc o bibliotecă, cafenele și o curte comunitară. Fostele bazine pentru cărbune devin grădini de apă, iar coloanele de distilare sunt integrate într-un muzeu al industriei.

Vechea infrastructură de transport al cocsului este reutilizată ca traseu și punct de observare. Vegetația de pe malul Tibrului este extinsă într-o pădure urbană, iar zonele distruse în timpul războiului devin grădini memoriale. Proiectul introduce principiul „designing for time”: ruina, vegetația și noile funcții evoluează împreună.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Reconversia platformelor industriale din valea Bâcului trebuie să păstreze structurile care pot deveni repere, trasee, spații culturale sau elemente ale memoriei colective. Inventarierea patrimoniului industrial trebuie realizată înaintea împărțirii terenurilor și aprobării noilor construcții.


7. Shipyard 1914 — șantier naval transformat în parc cultural pe waterfront

Guangzhou, China
Arhitectură peisagistică: DDON
Arhitectură: Kengo Kuma & Associates și Shanghai Tianhua
Statut: deschis în noiembrie 2025; publicat internațional la 3 septembrie 2026

Shipyard 1914 ocupă aproximativ 8 hectare ale fostului șantier naval Guangzhou, fondat în 1914 și închis în 2017. Proiectul respinge atât demolarea generală, cât și conservarea rigidă, fără utilizare publică.

Rampele navale și structurile industriale sunt transformate în platforme accesibile, trasee, belvederi și spații pentru evenimente. Noile clădiri culturale proiectate de Kengo Kuma sunt parțial integrate în teren, pentru a nu domina patrimoniul industrial și frontul fluvial.

Solurile contaminate au fost tratate, iar pavajele permeabile, grădinile de ploaie, rigolele vegetate și zonele umede formează un sistem local de gestionare a apei. Vegetația regională creează habitate conectate, în care au fost observate aproape 100 de specii de păsări.

De la deschidere, proiectul a atras peste 100 000 de vizitatori și găzduiește expoziții, evenimente culturale și activități publice. Patrimoniul produce astfel nu numai memorie, ci și utilizare, economie și identitate urbană.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Platformele industriale din valea Bâcului trebuie conectate într-un traseu public continuu. Halele, rezervoarele, macaralele și structurile tehnice pot deveni elemente ale parcului, cu condiția remedierii solului, asigurării accesului și introducerii unui program economic și cultural viabil.


8. Field Studies: Growing a Biogenic Campus — campusul care își produce materialele

Buffalo, New York, SUA
Arhitecți peisagiști: Nelson Byrd Woltz Landscape Architects
Arhitecți: LTL Architects
Ingineri: Derive Engineers
Statut: masterplan conceptual; câștigător al Resilient Campus Competition și Award of Excellence la WLA Awards 2026; publicat la 2 septembrie 2026

Proiectul propune transformarea campusului sudic al University at Buffalo pe parcursul a 50 de ani. Masterplanul folosește date climatice IPCC, evaluările statului New York, studiile tehnice și obiectivul universității de neutralitate climatică.

Campusul este conceput ca infrastructură productivă: captează carbon, generează energie, reține precipitațiile și cultivă materiale vegetale care pot fi utilizate pentru construirea și renovarea clădirilor.

Pădurile liniare oferă umbră, protecție împotriva vântului și trasee multimodale. Savana găzduiește biodiversitate și sonde geotermale, iar pădurea productivă este administrată astfel încât lemnul să poată deveni material de construcție fără afectarea infrastructurii subterane.

Masterplanul nu fixează imaginea campusului pentru anul 2076. El stabilește sisteme, obiective și procese care permit adaptarea la climă, tehnologii, schimbări demografice și noi forme de educație.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Universitățile, școlile și campusurile medicale trebuie incluse în infrastructura verde-albastră a orașului. Terenurile lor pot reține apa, produce energie, oferi umbră, conecta trasee și funcționa ca refugii climatice pentru cartierele din jur.


9. Dr. M.S. Swaminathan Wetland Eco Sponge Park — 30 de milioane de litri păstrați în oraș

Chennai, India
Echipă: Sponge Collaborative
Statut: parc realizat și proiect premiat; publicat la 2 septembrie 2026

Parcul de aproximativ 16,6 acri transformă o zonă umedă degradată din Chennai într-o infrastructură verde-albastră pentru gestionarea precipitațiilor, refacerea ecologică și utilizarea publică.

Sistemul poate stoca aproximativ 30 de milioane de litri de apă și captează aproape 90% din precipitațiile căzute pe amplasament. Apa este încetinită, filtrată, infiltrată și păstrată în peisaj în loc să fie evacuată imediat prin conducte.

Refacerea vegetației și a zonelor umede contribuie la biodiversitate, tratarea naturală a apei și reducerea temperaturilor locale. Potrivit datelor prezentate de echipă, diferența termică față de suprafețele minerale din jur poate ajunge la 10–16°C în perioadele foarte calde.

Parcul include spații de recreere, trasee și elemente educaționale. Infrastructura hidrologică devine vizibilă și poate fi înțeleasă de locuitori.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Pentru valea Bâcului, performanța trebuie exprimată în cifre: metri cubi de apă reținuți, procentul precipitațiilor captate, suprafața de habitat refăcută și reducerea temperaturii. Aceste valori pot deveni indicatori direcți în Chișinău Pulse și criterii pentru aprobarea proiectelor.


10. Living Quarry — cariera care continuă să evolueze după extracție

Highweek Quarry, Devon, Regatul Unit
Arhitecți peisagiști: epd Landscape
Statut: cadru strategic; Award of Excellence la WLA Awards 2026; publicat la 1 septembrie 2026

Living Quarry propune transformarea unei foste cariere din bazinul Bovey într-un peisaj ecologic regional. Exploatarea minerală a lăsat terenuri deformate, hidrologie modificată și habitate fragmentate, dar proiectul nu urmărește revenirea artificială la o imagine anterioară activității industriale.

În locul unui masterplan rigid, echipa propune un cadru pentru evoluția naturală a teritoriului. Succesiunea vegetației, acumularea apei, refacerea solului și apariția habitatelor sunt tratate ca procese care se dezvoltă pe perioade diferite.

Proiectul conectează pădurile, marginile carierei, traseele de creastă și infrastructura verde din jur. Fostul teritoriu extractiv poate deveni parte a unei rețele regionale de refacere a naturii și, simultan, un loc pentru educație, recreere și observarea transformării peisajului.

Linkuri către imagini și surse:

Lecție pentru Chișinău:

Carierele, rambleurile, terenurile degradate și fostele zone industriale nu trebuie să primească obligatoriu o formă finală imediată. Unele pot fi administrate ca teritorii de refacere progresivă, cu indicatori pentru sol, apă, biodiversitate, siguranță și acces public.


Concluzia principală a ediției

Tendința principală a acestei ediții este transformarea patrimoniului, infrastructurii și terenurilor degradate în sisteme productive, publice și adaptabile.

Cele cinci obiecte arhitecturale arată diferite forme ale intervenției în context. Noul tezaur Rosenborg se ascunde sub peisaj pentru a proteja monumentul. Qingdeng transformă o clădire administrativă într-un centru rural activ. Aeroportul Dr. Leite Lopes combină funcționarea continuă cu modernizarea și materialele cu emisii mai reduse. 210 South 12th caută o relație între densitate și țesutul istoric, iar Kaymana demonstrează că un pavilion foarte mic poate organiza experiența unui ansamblu întreg.

Cele cinci proiecte urbanistice și peisagistice pornesc de la teritoriile deja transformate de activitatea umană. Ostiense și Shipyard 1914 păstrează patrimoniul industrial ca structură a spațiului public. Campusul din Buffalo integrează clima, energia și materialele într-un proces de 50 de ani. Parcul din Chennai stochează apa și reduce temperatura, iar Living Quarry lasă procesele naturale să conducă refacerea unui teritoriu extractiv.

Ce este important pentru Chișinău

Prima lecție — patrimoniul trebuie evaluat înainte de elaborarea soluției.

Înaintea unui PUZ, concurs sau proiect de reconversie trebuie inventariate clădirile, structurile industriale, arborii, solurile contaminate, apa și elementele de memorie. Această bază de date permite diferențierea între ceea ce trebuie protejat, reutilizat, transformat sau înlocuit.

A doua lecție — fiecare proiect trebuie să îmbunătățească și starea orașului.

Nu este suficient ca investiția să-și rezolve propriile necesități. Ea trebuie evaluată prin contribuția la reținerea apei, reducerea căldurii, spațiul public, conectivitate, locuire accesibilă, biodiversitate și reziliența infrastructurii. Logica necesară este: City Baseline → Project Impact → Resilience Contribution → New City State.

A treia lecție — dezvoltarea pe termen lung are nevoie de un cadru adaptiv.

Masterplanul pentru campusul din Buffalo și strategia Living Quarry nu fixează toate formele pentru următorii 50 de ani. Ele definesc obiective, sisteme, indicatori și etape care permit soluțiilor să se schimbe. Acesta este și principiul esențial al unui PUG adaptiv pentru Chișinău.

Pentru Chișinău, aceste exemple sunt relevante în contextul elaborării unui PUG adaptiv, al regenerării văii Bâcului, al protejării centrului istoric, al reconversiei platformelor industriale și feroviare, al dezvoltării instituțiilor culturale și al construirii unei infrastructuri verde-albastre capabile să transforme apa, vegetația, solul și patrimoniul în resurse pentru oraș.



пятница, 4 сентября 2026 г.

East City: de la parametrii urbani la structura de planificare

 


East City: de la parametrii urbani la structura de planificare

De obicei, un proiect urban de mari dimensiuni începe de la teritoriu. Se stabilesc limitele, se trasează străzi, cartiere și spații publice, se distribuie funcțiunile și abia apoi se încearcă să se înțeleagă dacă orașul poate suporta încărcarea rezultată.

În cazul East City, am încercat să mergem în sens invers.

Mai întâi, proiectul este analizat nu ca un cartier nou separat, ci ca parte a Chișinăului în sistemul Chișinău City Pulse. Abia după ce sunt definite rolul său, încărcarea admisibilă și legăturile necesare cu orașul începe planificarea propriu-zisă a teritoriului într-un dashboard separat, East City.

Rezultă următoarea succesiune:

oraș → parametrii proiectului → hub de infrastructură → structură spațială → proiecte și investiții.

Tocmai această succesiune este, în opinia mea, principala diferență dintre această abordare și un masterplan obișnuit.

Mai întâi nu planificarea, ci întrebarea: ce își poate permite orașul?

East City este potențial una dintre cele mai importante direcții de dezvoltare ale Chișinăului. De aceea, întrebarea principală nu este câte clădiri pot fi amplasate pe teritoriul liber.

Întrebarea este alta:

ce tip de dezvoltare poate fi absorbit de întregul oraș fără a-i reduce reziliența de transport, infrastructură, mediu și servicii sociale?

În Chișinău City Pulse, proiectul trece mai întâi printr-un sistem general de evaluare urbană.

Sunt analizate:

  • accesibilitatea transportului;
  • canalizarea și epurarea apelor uzate;
  • alimentarea cu apă;
  • alimentarea cu energie electrică;
  • infrastructura socială;
  • locurile de muncă;
  • legătura cu orașul existent;
  • constrângerile de mediu;
  • reziliența infrastructurii;
  • dependența de noduri critice unice;
  • contribuția proiectului la atingerea obiectivelor generale ale orașului.

Cu alte cuvinte, East City nu este evaluat doar după principiul:

ce încărcare suplimentară va crea noul cartier?

Ci și prin întrebarea mai importantă:

ce poate oferi acest proiect însuși Chișinăului?

Proiectul nu trebuie doar să consume capacitățile orașului. El poate crea drumuri noi, conexiuni inginerești noi, locuri de muncă, redundanță în rețele și noi centre de activitate urbană.

De aceea, în dashboard este utilizată succesiunea:

City Baseline → Project Impact → Resilience Contribution → New City State.

Mai întâi se fixează starea orașului înainte de implementarea proiectului. Apoi se determină impactul East City. După aceea se evaluează ce capacități și conexiuni noi poate crea proiectul. Și abia apoi poate fi analizată noua stare a orașului după realizarea lui.

Din această evaluare apar parametrii reali ai East City

O asemenea abordare schimbă fundamental sarcina proiectantului.

Densitatea, populația, numărul de locuri de muncă sau volumul construcțiilor nu mai trebuie să fie date inițiale arbitrare.

Ele devin rezultatul analizei.

De exemplu, dacă sistemul existent de canalizare nu dispune de rezerva necesară, dashboardul trebuie să arate acest lucru înainte de începerea planificării detaliate.

Dar concluzia nu trebuie să fie neapărat reducerea proiectului.

Pot exista și alte scenarii:

  • construirea unui nou colector de canalizare;
  • schimbarea direcției fluxurilor;
  • infrastructură locală suplimentară;
  • modernizarea nodurilor existente;
  • redundanță în alimentarea cu energie electrică;
  • noi conexiuni de transport.

Astfel, în locul întrebării simple „se poate sau nu se poate construi?”, apare alta:

„în ce condiții această dezvoltare devine posibilă și utilă pentru oraș?”

După aceea se formează un fel de temă tehnică și spațială pentru East City.

Nu una abstractă:

să construim un nou cartier rezidențial,

ci una mult mai precisă:

să creăm un nou sector urban cu un interval determinat de populație, locuri de muncă, densitate, accesibilitate, autonomie inginerească și funcțiuni publice.

Următorul pas — definirea hubului

După ce parametrii generali ai proiectului sunt stabiliți în City Pulse, elementul-cheie al planificării nu devine cartierul rezidențial, ci hubul urban.

Acesta este un moment important.

În schema tradițională apare mai întâi un masiv rezidențial, iar apoi se încearcă amplasarea în interiorul lui a școlilor, magazinelor, birourilor și spațiilor publice.

Aici succesiunea este inversă.

Mai întâi trebuie identificat locul unde se concentrează cel mai puternic legăturile:

  • transportul public;
  • străzile principale;
  • locurile de muncă;
  • funcțiunile publice;
  • serviciile;
  • educația;
  • activitatea de afaceri;
  • fluxurile pietonale.

Anume aici se formează hubul.

El devine punctul în jurul căruia începe să se organizeze întregul teritoriu.

Aceasta permite soluționarea simultană a mai multor sarcini.

În primul rând, apare un centru de atracție clar.

În al doilea rând, transportul public nu mai primește doar un punct terminus la marginea unei zone rezidențiale, ci o destinație reală pentru fluxul de pasageri.

În al treilea rând, locurile de muncă și serviciile apar în același timp cu locuințele, nu după zece sau douăzeci de ani.

În al patrulea rând, dezvoltarea teritoriului poate avea loc etapizat, în jurul unui nucleu care deja funcționează.

De la hub la structura de planificare

După ce poziția hubului este determinată, structura de planificare încetează să mai fie o geometrie arbitrară.

Ea începe să se formeze pornind de la fluxuri.

Din hub se stabilesc principalele direcții de mișcare către Chișinăul existent și către teritoriile învecinate.

Apoi se formează scheletul de transport.

După acesta — legăturile pietonale și velo.

În continuare — sistemul de spații publice.

Și abia apoi teritoriul este împărțit în cartiere și loturi.

Rezultă aproximativ următoarea logică:

hub → axe de transport → spații publice → coridoare de infrastructură → cartiere → proiecte individuale.

Densitatea poate varia.

Este logic ca dezvoltarea cea mai intensă să fie concentrată în jurul hubului și al nodurilor de transport.

Pe măsură ce ne îndepărtăm de acestea, densitatea poate scădea.

Astfel apare nu un câmp construit uniform, ci o structură cu centre și legături clar exprimate.

Acest lucru este important și pentru economia proiectului.

Infrastructura nu trebuie construită imediat pentru întreg teritoriul. Ea poate evolua etapizat, odată cu fazele de dezvoltare.

East City nu trebuie să devină doar un cartier-dormitor

Unul dintre principalele riscuri ale unui proiect mare la periferia Chișinăului este apariția încă unui cartier din care zeci de mii de oameni vor pleca în fiecare dimineață spre centrul orașului și se vor întoarce seara.

Într-un asemenea scenariu, chiar și o rețea rutieră bună va ajunge treptat supraîncărcată.

De aceea, unul dintre indicatorii esențiali pentru East City este raportul dintre populație și numărul de locuri de muncă.

Cu cât mai multe locuri de muncă sunt create direct pe teritoriul proiectului, cu atât mai mică va fi dependența noului cartier de centrul Chișinăului.

Tocmai de aceea, existența unui magnet economic puternic poate deveni esențială.

Moldova HiTech Park ca posibil magnet

Unul dintre variantele unui asemenea magnet ar putea fi Moldova HiTech Park.

Nu ca soluție obligatorie și nici ca amplasament stabilit dinainte, ci ca unul dintre scenariile care merită verificate în dashboard.

Apariția unui centru tehnologic, educațional și de afaceri de mari dimensiuni ar putea schimba întreaga logică a East City.

În locul modelului:

locuințe → deplasări spre orașul existent

ar putea apărea:

locuri de muncă + educație + servicii + locuințe → un nou centru urban.

În acest caz, HiTech Park ar putea deveni parte a hubului principal sau s-ar putea afla în imediata lui apropiere.

În jurul unui asemenea nucleu se pot grupa:

  • birouri;
  • centre de cercetare;
  • funcțiuni universitare și educaționale;
  • startup-uri;
  • hoteluri;
  • spații pentru conferințe;
  • locuințe;
  • spații publice;
  • funcțiuni comerciale și culturale.

Este însă foarte important ca HiTech Park să nu devină un campus izolat.

Dacă va fi amplasat în East City, ar fi mai bine să fie tratat ca parte a orașului — cu străzi, spații publice, funcțiuni mixte și acces pentru locuitori.

Atunci ar putea funcționa nu doar ca proiect investițional, ci și ca un adevărat magnet urban.

Magnetul trebuie verificat prin cifre

Simpla apariție a unui obiect de mari dimensiuni nu înseamnă automat că proiectul se îmbunătățește.

De aceea, și HiTech Park trebuie să treacă prin același sistem de evaluare.

De exemplu:

câte locuri de muncă va crea?

Cum se va modifica balanța transportului?

Câte deplasări vor rămâne în interiorul East City?

De câtă putere electrică suplimentară va fi nevoie?

Ce încărcare va apărea asupra sistemelor de apă și canalizare?

Va fi necesară o nouă conexiune de transport public?

Cum se va modifica atractivitatea teritoriului pentru locuire și afaceri?

Poate proiectul finanța o parte din infrastructura nouă?

Și, în final:

îmbunătățește acest obiect indicatorii întregului Chișinău sau creează probleme noi?

Tocmai de aceea dashboardul este important înainte de concursul de arhitectură sau de elaborarea unui masterplan detaliat.

El permite mai întâi să stabilim de ce proiecte are nevoie teritoriul, iar abia apoi să căutăm forma lor arhitecturală.

Nu un singur masterplan, ci o succesiune de decizii

Într-un asemenea sistem, East City nu trebuie să primească imediat un desen general definitiv.

Dimpotrivă, pot fi formate mai multe scenarii.

De exemplu:

Scenariul A — dezvoltare predominant rezidențială.

Scenariul B — cartier urban mixt, cu locuri de muncă locale.

Scenariul C — un nou centru urban cu un hub economic și tehnologic major.

Pentru fiecare scenariu, dashboardul poate arăta consecințele:

  • populație;
  • număr de locuri de muncă;
  • fluxuri de transport;
  • necesarul de infrastructură inginerească;
  • costul rețelelor necesare;
  • infrastructura socială;
  • încărcarea ecologică;
  • fezabilitatea financiară;
  • influența asupra rezilienței întregului oraș.

După aceasta, soluția de planificare nu mai este rezultatul unei alegeri de gust, ci expresia spațială a unei strategii urbane selectate.

Planificarea devine o consecință, nu punctul de pornire

Aici se află schimbarea principală de abordare.

La început nu desenăm East City.

Mai întâi încercăm să înțelegem de ce are nevoie Chișinăul de el și cum ar trebui să fie.

Chișinău City Pulse stabilește rolul proiectului în sistemul întregului oraș.

East City Dashboard transpune aceste cerințe la nivelul teritoriului concret.

Apoi este definit hubul.

Din hub se formează legăturile de transport, publice și inginerești.

Pe baza lor apare structura de planificare.

Și abia după aceasta începe proiectarea cartierelor și obiectelor individuale.

De aceea, succesiunea poate fi formulată foarte simplu:

nu teritoriul determină indicatorii orașului — indicatorii orașului determină modul de dezvoltare al teritoriului.

Iar dacă, într-unul dintre scenarii, Moldova HiTech Park va apărea în interiorul acestui sistem, rolul lui nu va consta doar în crearea unui complex modern.

El poate deveni mecanismul care transformă East City dintr-un proiect rezidențial periferic într-un nou centru urban autonom al Chișinăului.