Chaos as the Soul of the City: Why the Lower Part of Chișinău Is Its Heart

 Introduction: Chaos and Order in Cities

Imagine walking through a garden. In one, straight paths, symmetrical flowerbeds, and neatly trimmed shrubs, like those at Versailles.

It’s beautiful, but your gaze quickly glides over the predictable lines, and soon you’re bored. In another, winding trails, "wild" lawns, and unexpected corners, like those in London’s Hyde Park.

Here, every step is a discovery, a mystery that captivates you. Cities are like these gardens. Some, like a French park, strive for order: clear silhouettes, strict plans. Others, like an English park, embrace chaos — "weeds" in the form of crooked streets, eclectic houses, and improvised spaces. And it is this chaos that makes them alive.

Chișinău, the capital of Moldova, is a vivid example of this contrast. Its historic center is divided into two parts: the lower part, with labyrinths of chaotic streets, and the upper part, with an ordered grid filled with eclectic buildings. The new districts, by contrast, embody a sterile order devoid of soul. Tourists and artists are drawn to the lower part — the most chaotic, where the greatest value lies not in buildings but in the spaces of streets and courtyards. Unlike many European cities, where material heritage (facades, monuments — "Solid") is cherished, in Chișinău, the heart of the city is the "Void," not the "Solid." Why? Because chaos, like weeds in nature, is the norm, and the spaces of the lower part are its living soul. In this article, we will explore why the lower part of Chișinău is its heart and why preserving its "Voids" is more important than protecting its buildings.

Chaos and Order in Nature and Cities

In nature, chaos is not the exception but the rule. Weeds, such as dandelions or nettles, are the first to colonize wastelands, restore soil, and attract insects. They are a symbol of adaptability, of life that thrives against the odds. Over time, they give way to trees or grasses, but their chaotic phase is the foundation of the ecosystem. Order, by contrast, is rare, like crystals in a cave or a perfectly round pond created by humans.

Cities follow the same logic. Historic silhouettes, such as the dome of Florence or the spire of the Admiralty in St. Petersburg, are the "French parks" of urban planning, where the material "Solid" is valued. They are beautiful but require strict rules that suppress natural growth. Chaotic cities, like old Cairo or the lower part of Chișinău, are "English parks," where "weeds" (crooked streets, improvised spaces) create a vibrant, unpredictable environment. In Chișinău, this environment is not about buildings but about "Voids": narrow lanes, hidden courtyards, small squares where life unfolds. Psychologically, these spaces attract: they spark curiosity, promise discoveries, like a labyrinth where a surprise awaits around every corner. Culturally, they are valuable because they preserve not only history but also human energy.

Chișinău is a microcosm of this conflict. Its lower part is a wild meadow where the chaos of "Voids" reigns freely. The upper part is a compromise, where the order of the grid is filled with eclectic "weeds." The new districts are a sterile garden, devoid of mystery. To understand why the lower part is the most fascinating, let’s explore the city in detail.

The Historic Center of Chișinău: Two Faces of the City

Chișinău’s historic center comprises two worlds, separated not only by topography but also by philosophy. The lower part, situated in the valley, is a labyrinth of streets that grew organically, like a field of weeds. The upper part, on the hills, is a rational grid established in the 19th century but filled with chaotic construction. The new districts, sprawling on the outskirts, are an attempt to impose linear order, but they lack soul.

The Lower Part: A Wild Meadow of "Voids"

The lower part of Chișinău is chaos in its purest form. Streets like Strada Sf. Andrei or Strada Habad Liubavici wind without an apparent plan, curving around old houses, churches, and courtyards. Here, you find 19th-century mansions with peeling plaster, Soviet additions, and improvised stalls, but the true value lies not in the buildings but in the spaces between them: narrow alleys, hidden courtyards, tiny squares. These are traces of the Ottoman past, when the city grew as a trading settlement, and of later eras, when residents shaped the space spontaneously. Like a wild meadow, this part seems disorderly, but its "Voids" are its strength: every corner is a stage for life, every courtyard a mystery.

The Upper Part: A Grid with Eclecticism

The upper part, around Ștefan cel Mare Boulevard, is an attempt at order. After the 1830s, when Chișinău became a gubernatorial center of the Russian Empire, a clear street grid inspired by classicism was laid out. But within this grid, construction evolved chaotically: classical buildings stand alongside Soviet panel blocks, modernist mansions, and modern glass offices. It’s like an English park, where strict paths frame "wild" growth. The eclecticism makes this part interesting, but its spaces are wider, less intimate, and the "Voids" lose their magic compared to the lower part.

The New Districts: Sterile Order

The new districts, such as Botanica or Rîșcani, are a "French park." They are planned linearly: wide boulevards, standardized residential complexes, shopping centers. Functionality is top-notch, but there’s no history or unpredictability. The spaces here are not "Voids" but wastelands: broad roads and parking lots devoid of human life. Tourists and artists bypass them because they lack what makes a city alive.

Historical Context

Chișinău was shaped at the crossroads of cultures: Ottoman, Russian, Soviet. The lower part retains traces of spontaneous growth, when the city was a trading hub, and its streets and courtyards were stages for commerce and interaction. The upper part reflects the imperial ambitions of the 19th century but couldn’t suppress the chaos that broke through in new constructions. The new districts are products of Soviet and post-Soviet planning, prioritizing utility. This contrast makes Chișinău unique, but the lower part stands out as its heart due to its "Voids."

The Lower Part of Chișinău: The Soul of "Voids"

The lower part of Chișinău is not just a district but a living fabric of the city, woven from chaos that makes it a magnet for tourists, artists, and those seeking authenticity. Streets like Strada Sf. Andrei and Strada Habad Liubavici are labyrinths where value lies not in buildings but in the spaces between them. Unlike European cities like Florence or Prague, where the main value is material heritage (cathedral facades, palaces), in Chișinău, the heart is the "Void": narrow lanes, hidden courtyards, improvised squares. There are no grandiose monuments here, but there’s a sense that the city breathes, telling its stories through spaces where life unfolds.

The Atmosphere of "Voids"

Walking along Strada Sf. Andrei, you notice not just an old house with carved shutters but a narrow alley leading to a courtyard where children play and an elderly woman waters flowers. On Strada Habad Liubavici, the value is not in the half-abandoned synagogue but in the small square in front of it, where locals sell vegetables and young people drink coffee on makeshift benches. These "Voids" are the result of centuries of organic growth: Ottoman bazaars, Jewish quarters, and Moldovan courtyards shaped not buildings but spaces for interaction. Like in nature, where weeds fill wastelands, these "Voids" are the foundation of Chișinău’s life.

A Mystery for Tourists

Tourists, accustomed to the postcard views of Paris or Vienna, find something different in Chișinău’s lower part — the authenticity of "Voids." There are no imposing cathedrals or grand boulevards, but there are labyrinths of streets promising surprises: a courtyard with a fig tree, a market with homemade wine, a corner with street art. These spaces beckon, like the paths of an English park, where every turn is a discovery. Unlike European cities that value "Solid" (buildings), in Chișinău, tourists photograph "Voids": shadows on cobblestones, laundry drying in courtyards, improvised benches. This "mystery" makes the lower part a place where you want to linger.

Inspiration for Artists

Artists and photographers see Chișinău’s "Voids" as an endless source of inspiration. Not facades but spaces create visual richness: the shadows of trees on the cobblestones of Strada Sf. Andrei, the contrast of bright signs and gray walls on Strada Habad Liubavici, courtyards where life flows slowly. These "Voids" are like scenes from Tarkovsky’s films, where space speaks louder than objects. Chaos here is not a flaw but a virtue, like in an English park, where "wild" corners captivate more than symmetrical paths.

Specific Corners

• Strada Sf. Andrei: The value of this street lies not in houses but in alleys and courtyards. One courtyard is a playground for children, another an impromptu market. Narrow lanes create intimacy, reminiscent of old Tbilisi, where space matters more than buildings.

• Strada Habad Liubavici: The square in front of the synagogue is a living "Void," where people trade, argue, and rest. The surrounding alleys are a labyrinth, each turn revealing a new corner: a café, a piece of street art. It’s like Lisbon’s Alfama, where streets are the main value.

• Courtyards: Hidden behind houses, they are the heart of the lower part. One has a fig tree and a bench, another an improvised stage for musicians. These "Voids," like "wild" meadows, are stages for life.

Comparison with Other Cities

Chișinău’s lower part is unique but echoes rare examples where "Void" is valued. In Lisbon’s Alfama, streets and courtyards matter more than buildings: tourists seek taverns and views, not facades. In Berlin’s Kreuzberg, spaces — graffiti, cafés, markets — create a "mystery," like on Strada Habad Liubavici. Old Tbilisi cherishes courtyards and balconies where life thrives, not just houses. But unlike Florence or Prague, where facades are restored, Chișinău teaches us: preserve the "Voids" where stories are born.

Historical Depth of "Voids"

The chaos of the lower part is a layering of history imprinted in spaces. Ottoman bazaars left narrow streets and squares, Jewish communities added courtyards and alleys, the Russian era brought mansion courtyards, and the Soviet period introduced improvised additions. The square on Strada Habad Liubavici is a trace of Jewish culture that flourished in Chișinău until the 20th century. Markets and courtyards echo Ottoman bazaars, where trade was the city’s heart. These "Voids" are like tree rings, narrating the past. Unlike European cities, where history is in stone, in Chișinău, it’s in the spaces where people met, traded, and lived.

Why "Void" Attracts

The "Voids" of the lower part attract because they are human. Narrow streets create intimacy, courtyards a sense of home, squares a space for connection. Unlike the monumental "Solid" of European cities, these spaces belong to people, not architects. Tourists photograph life: children in courtyards, elders at markets. Artists paint not facades but shadows, cobblestones, improvisation. Like in an English park, where "wild" corners beckon, Chișinău’s "Voids" are spaces where you want to be.

The Upper Part and New Districts: Contrast with "Voids"

The upper part of Chișinău, with its street grid around Ștefan cel Mare Boulevard, is a compromise between order and chaos. The grid, established in the 19th century, creates a rational framework, but within it grow "weeds": classical buildings, modernist mansions, Soviet panel blocks, modern offices. The spaces here are wider, less intimate, and the "Voids" lose vitality. On Strada Vlaicu Pârcălab, you see contrasts — an old theater next to a glass bank — but the wide streets and predictable layout lack the "mystery" of the lower part.

The new districts, like Botanica or Rîșcani, are a "French park" without soul. Wide boulevards and parking lots are not "Voids" but wastelands devoid of human energy. They are functional but uninspiring. Tourists don’t photograph panel blocks, artists don’t paint supermarkets. Unlike the courtyards on Strada Sf. Andrei, there’s no space for life here.

Why the Upper Part Falls Short

The upper part is interesting for its eclectic buildings, but its spaces are less human. Wide streets create distance, and "Voids" are rare and formal. History on Strada Vlaicu Pârcălab exists, but it’s in facades, not living spaces. It’s an English park with too much order, where "weeds" exist but "Void" doesn’t dominate.

The Problem with New Districts

The new districts ignore the value of "Voids." Their spaces are roads and parking lots, not courtyards or squares. They solve utilitarian problems but offer no room for spontaneity. It’s a garden without "wild" flowers, lacking mystery.

How to Preserve and Restore Chișinău’s "Voids"

To keep the lower part of Chișinău as its heart, we must protect and restore its "Voids," like a gardener nurturing the "wild" corners of an English park. Unlike European cities that restore buildings, in Chișinău, the priority is spaces.

Protecting the "Voids" of the Lower Part

• Preserving Streets and Courtyards: Streets like Strada Sf. Andrei and Strada Habad Liubavici must be safeguarded from widening or construction. Narrow alleys and courtyards are the main value, not buildings. Demolishing houses is acceptable if it preserves the "Void."

• Restoring Lost Spaces: Where courtyards have been built over or streets straightened, "Voids" should be recreated. For example, on Strada Habad Liubavici, later additions could be removed to restore the square in front of the synagogue.

• Supporting Life: Encourage cafés, markets, and festivals in courtyards and squares. A courtyard on Strada Sf. Andrei could become a stage for street concerts, like in Lisbon.

Guiding "Voids" in the Upper Part

The upper part can become livelier by adding "Voids." On Strada Vlaicu Pârcălab, pedestrian zones, courtyards, and improvised squares could be created. New buildings should shape spaces, not just facades, using Moldovan motifs for harmony.

Reviving New Districts

New districts like Botanica need "Voids":

• Courtyards and Squares: Replace parking lots with green courtyards, like in Copenhagen.

• Street Culture: Graffiti, pop-up cafés, and markets, like in Berlin, would bring life.

• Improvisation: Temporary spaces for festivals or fairs would add spontaneity.

Examples of Best Practices

• Lisbon: Alfama preserves its streets, while new districts like Parque das Nações create modern "Voids." Chișinău could protect Strada Sf. Andrei but add courtyards in Botanica.

• Tokyo: Temples and skyscrapers surround vibrant squares. Chișinău’s upper part could benefit from such spaces.

• Copenhagen: Green "Voids" enliven new districts. Botanica could adopt this model.

Community Involvement

Residents are key to preserving "Voids." Public hearings, like in London, can protect courtyards from construction. Local initiatives — artists, café owners — already shape the lower part. They must be supported, like a gardener tending "wild" flowers.

Conclusion: "Voids" as the Norm of the Future

The lower part of Chișinău, with its labyrinths of Strada Sf. Andrei and Strada Habad Liubavici, is the soul of the city, its "English park," where the chaos of "Voids" creates a mystery that draws tourists and artists. Unlike European cities that value "Solid," in Chișinău, the essence is "Void": spaces where life pulses. Like weeds in nature, these "Voids" are the norm, reflecting the city’s natural growth. The upper part, with its eclecticism on Strada Vlaicu Pârcălab, offers balance but is less vibrant. The new districts, like a French park, are functional but soulless.

Chișinău teaches us: valuing "Voids" means valuing the city’s heart. By preserving and restoring the streets and courtyards of the lower part, guiding chaos in the upper part, and creating "Voids" in new districts, Chișinău can become a model for cities where order and mystery coexist. In a world where globalization erases differences, the "Voids" of the lower part are what make Chișinău unique. May its "wild" spaces continue to beckon, like an English park, where every corner is a new discovery. The future of cities lies in the chaos of "Voids," which, like weeds, will always find a way to thrive.

Haosul ca suflet al orașului: de ce partea de jos a Chișinăului este inima sa

 

Introducere: Haos și ordine în orașe

Imaginați-vă că mergeți printr-o grădină. Într-una, alei drepte, straturi simetrice, arbuști tunși, ca la Versailles.

Este frumos, dar privirea alunecă rapid peste liniile previzibile și în curând vă plictisiți. În alta, poteci sinuoase, peluze „sălbatice”, colțuri neașteptate, ca în Hyde Park-ul englezesc.

Aici, fiecare pas este o descoperire, un mister care vă captivează. Orașele sunt asemenea grădinilor. Unele, ca un parc franțuzesc, tind spre ordine: siluete clare, planuri stricte. Altele, ca unul englezesc, permit haosul — „buruienile” sub forma străduțelor strâmbe, caselor eclectice, spațiilor improvizate. Și tocmai acest haos le face vii.

Chișinăul, capitala Moldovei, este un exemplu clar al acestui contrast. Centrul său istoric se împarte în două: partea de jos, cu labirinturi de străzi haotice, și partea de sus, cu o rețea ordonată, dar plină de eclectism. Cartierele noi, în schimb, întruchipează un ordin steril, lipsit de suflet. Turiștii și artiștii sunt atrași de partea de jos — cea mai haotică, unde valoarea maximă o au nu clădirile, ci spațiile străzilor și curților. Spre deosebire de multe orașe europene, unde moștenirea materială (fațade, monumente — „Solid”) este prețuită, în Chișinău inima orașului este „vidul” (Void), nu „materia” (Solid). De ce? Pentru că haosul, ca buruienile în natură, este norma, iar spațiile părții de jos sunt sufletul său viu. În acest articol, vom analiza de ce partea de jos a Chișinăului este inima sa și de ce păstrarea „vidurilor” sale este mai importantă decât protejarea clădirilor.

Haos și ordine în natură și orașe

În natură, haosul nu este o excepție, ci regula. Buruienile, precum păpădia sau urzica, colonizează primele terenurile pustii, refac solul, atrag insectele. Ele sunt simbolul adaptabilității, al vieții care răzbește în ciuda obstacolelor. Cu timpul, lasă loc copacilor sau ierburilor, dar faza lor haotică este baza ecosistemului. Ordinea, în schimb, este rară, precum cristalele dintr-o peșteră sau un iaz perfect rotund, creat de om.

Orașele urmează aceeași logică. Siluetele istorice, precum cupola din Florența sau turla Amiralității din Sankt Petersburg, sunt „parcuri franțuzești” ale urbanismului, unde „materia” (Solid) este valorizată. Sunt frumoase, dar necesită reguli stricte, care suprimă creșterea naturală. Orașele haotice, precum Cairo vechi sau partea de jos a Chișinăului, sunt „parcuri englezești”, unde „buruienile” (străzi strâmbe, spații improvizate) creează un mediu viu, imprevizibil. În Chișinău, acest mediu nu constă în clădiri, ci în „viduri” (Void): străduțe, curți, piețe, unde se desfășoară viața. Psihologic, aceste spații atrag: trezesc curiozitatea, promit descoperiri, ca un labirint unde la fiecare colț te așteaptă o surpriză. Cultural, sunt valoroase, deoarece păstrează nu doar istoria, ci și energia umană.

Chișinăul este un microcosmos al acestui conflict. Partea sa de jos este un luminiș sălbatic, unde haosul „vidurilor” domnește nestingherit. Partea de sus este un compromis, unde ordinea rețelei este umplută cu clădiri eclectice. Cartierele noi sunt o grădină sterilă, lipsită de mister. Pentru a înțelege de ce partea de jos este cea mai interesantă, să explorăm orașul mai detaliat.

Centrul istoric al Chișinăului: două fețe ale orașului

Centrul istoric al Chișinăului reprezintă două lumi, separate nu doar de topografie, ci și de filozofie. Partea de jos, situată în vale, este un labirint de străzi, crescut organic, ca o pajiște de buruieni. Partea de sus, pe dealuri, este o rețea rațională, stabilită în secolul al XIX-lea, dar plină de construcții haotice. Cartierele noi, răspândite la periferie, sunt o încercare de a impune un ordin liniar, dar lipsit de suflet.

Partea de jos: luminișul „vidurilor”

Partea de jos a Chișinăului este haos în stare pură. Străduțe precum Strada Sf. Andrei sau Strada Habad Liubavici șerpuiesc fără un plan aparent, ocolind case vechi, biserici, curți. Aici găsești conace din secolul al XIX-lea cu tencuială scorojită, anexe sovietice, tarabe improvizate, dar adevărata valoare nu sunt clădirile, ci spațiile dintre ele: alei înguste, curți ascunse, piețe mici. Acestea sunt urmele trecutului otoman, când orașul creștea ca o așezare comercială, și ale epocilor ulterioare, când locuitorii modelau spațiul spontan. Ca un luminiș sălbatic, această parte pare dezordonată, dar tocmai „vidurile” sunt forța sa: fiecare colț este o scenă a vieții, fiecare curte — un mister.

Partea de sus: rețea cu eclectism

Partea de sus, în jurul bulevardului Ștefan cel Mare, este o încercare de ordine. După anii 1830, când Chișinăul a devenit centru gubernial al Imperiului Rus, aici s-a stabilit o rețea clară de străzi, inspirată de clasicism. Dar în interiorul acestei rețele, construcțiile au evoluat haotic: clădiri clasiciste stau alături de blocuri sovietice, conace moderniste și birouri moderne din sticlă. Este ca un parc englezesc, unde poteci stricte încadrează „sălbăticiuni”. Eclectismul face această parte interesantă, dar spațiile sunt mai largi, mai puțin intime, iar „vidurile” își pierd magia în comparație cu partea de jos.

Cartierele noi: ordine sterilă

Cartierele noi, precum Botanica sau Rîșcani, sunt un „parc franțuzesc”. Sunt planificate liniar: bulevarde late, complexe rezidențiale tipizate, centre comerciale. Funcționalitatea este la înălțime, dar lipsește istoria și imprevizibilul. Spațiile de aici nu sunt „viduri”, ci maidane: drumuri late și parcări, lipsite de viață umană. Turiștii și artiștii le ocolesc, pentru că nu au ce face să-i atragă.

Context istoric

Chișinăul s-a format la intersecția culturilor: otomană, rusă, sovietică. Partea de jos a păstrat urmele creșterii spontane, când orașul era un nod comercial, iar străduțele și curțile erau scena comerțului și interacțiunii. Partea de sus reflectă ambițiile imperiale ale secolului al XIX-lea, dar nu a putut înăbuși haosul, care a răzbătut prin noile construcții. Cartierele noi sunt produsul planificării sovietice și postsovietice, unde prioritatea era utilitatea. Acest contrast face Chișinăul unic, dar partea de jos se distinge ca inima sa datorită „vidurilor” sale.

Partea de jos a Chișinăului: sufletul „vidurilor”

Partea de jos a Chișinăului nu este doar un cartier, ci o țesătură vie a orașului, țesută din haos, care o face un magnet pentru turiști, artiști și toți cei care caută autenticitate. Străzile precum Strada Sf. Andrei și Strada Habad Liubavici sunt labirinturi unde valoarea nu stă în clădiri, ci în spațiile dintre ele. Spre deosebire de orașele europene, precum Florența sau Praga, unde valoarea principală este moștenirea materială (fațadele catedralelor, palatelor), în Chișinău inima este „vidul”: străduțe înguste, curți ascunse, piețe improvizate. Aici nu există monumente grandioase, dar există sentimentul că orașul respiră, spunându-și poveștile prin spațiile unde viața se desfășoară.

Atmosfera „vidurilor”

Plimbându-vă pe Strada Sf. Andrei, observați nu doar o casă veche cu obloane sculptate, ci și o alee îngustă care duce la o curte unde copiii se joacă, iar o bătrână udă florile. Pe Strada Habad Liubavici, valoarea nu este în sinagoga pe jumătate abandonată, ci în piațeta din fața ei, unde localnicii vând legume, iar tinerii beau cafea pe bănci improvizate. Aceste „viduri” sunt rezultatul secolelor în care orașul a crescut organic: bazarurile otomane, cartierele evreiești, curțile moldovenești au modelat nu clădiri, ci spații de interacțiune. Ca în natură, unde buruienile umplu pustietățile, aceste „viduri” sunt baza vieții Chișinăului.

Mister pentru turiști

Turiștii, obișnuiți cu vederile de carte poștală ale Parisului sau Vienei, găsesc în partea de jos a Chișinăului ceva diferit — autenticitatea „vidurilor”. Aici nu există catedrale impunătoare sau bulevarde largi, dar există labirinturi de străduțe care promit surprize: o curte cu un ficus, o piață cu vin de casă, un colț cu artă stradală. Aceste spații atrag, ca potecile unui parc englezesc, unde fiecare cotitură este o descoperire. Spre deosebire de orașele europene, unde se prețuiește „materia” (clădirile), în Chișinău turiștii fotografiază „vidul”: umbrele pe caldarâm, rufele uscate în curte, băncile improvizate. Acest „mister” face partea de jos un loc unde vrei să zăbovești.

Inspirație pentru artiști

Artiștii și fotografii văd în „vidurile” Chișinăului o sursă infinită de inspirație. Nu fațadele, ci spațiile creează bogăție vizuală: umbrele copacilor pe caldarâmul de pe Strada Sf. Andrei, contrastul dintre afișele colorate și pereții cenușii de pe Strada Habad Liubavici, curțile unde viața curge molcom. Aceste „viduri” sunt ca scenele din filmele lui Tarkovski, unde spațiul vorbește mai tare decât obiectele. Haosul de aici nu este un defect, ci un merit, ca într-un parc englezesc, unde colțurile „sălbatice” atrag privirea mai mult decât aleile simetrice.

Colțuri concrete

• Strada Sf. Andrei: Valoarea acestei străzi nu este în case, ci în alei și curți. O curte este scena jocurilor copiilor, alta — o piață improvizată. Străduțele înguste creează intimitate, amintind de Tbilisiul vechi, unde spațiul este mai important decât clădirile.

• Strada Habad Liubavici: Piațeta din fața sinagogii este un „vid” viu, unde se vinde, se discută, se odihnește. Aleile din jur sunt un labirint, fiecare cotitură dezvăluind un nou colț: o cafenea, o artă stradală. Este ca Alfama din Lisabona, unde străduțele sunt valoarea principală.

• Curțile: Ascunse după case, ele sunt inima părții de jos. Una are un ficus și o bancă, alta — o scenă improvizată pentru muzicieni. Aceste „viduri”, ca peluzele „sălbatice”, sunt scene ale vieții.

Comparație cu alte orașe

Partea de jos a Chișinăului este unică, dar amintește de rare exemple unde „vidul” este prețuit. În Alfama (Lisabona), străduțele și curțile sunt mai importante decât clădirile: turiștii caută taverne și priveliști, nu fațade. În Kreuzberg (Berlin), spațiile — graffiti, cafenele, piețe — creează „misterul”, ca pe Strada Habad Liubavici. Tbilisiul vechi prețuiește curțile și balcoanele, unde viața pulsează, nu doar casele. Dar, spre deosebire de Florența sau Praga, unde se restaurează fațadele, Chișinăul ne învață: trebuie păstrate „vidurile”, unde se nasc poveștile.

Adâncime istorică a „vidurilor”

Haosul părții de jos este un strat de istorie, imprimat în spații. Bazarurile otomane au lăsat străduțe și piețe, comunitățile evreiești — curți și alei, epoca rusă — curți la conace, perioada sovietică — anexe improvizate. Piațeta de pe Strada Habad Liubavici este o urmă a culturii evreiești, care a înflorit în Chișinău până în secolul XX. Piețele și curțile sunt ecouri ale bazarurilor otomane, unde comerțul era inima orașului. Aceste „viduri” sunt ca inelele anuale ale unui copac, povestind despre trecut. Spre deosebire de orașele europene, unde istoria este în piatră, în Chișinău ea este în spațiu, unde oamenii se întâlneau, vindeau, trăiau.

De ce „vidul” atrage

„Vidurile” părții de jos atrag pentru că sunt umane. Străduțele înguste creează intimitate, curțile — sentimentul de acasă, piețele — spațiu pentru comunicare. Spre deosebire de „materia” monumentală a orașelor europene, aceste spații aparțin oamenilor, nu arhitecților. Turiștii fotografiază viața: copiii din curte, bătrânii din piață. Artiștii pictează nu fațadele, ci umbrele, caldarâmul, improvizația. Ca într-un parc englezesc, unde colțurile „sălbatice” atrag, „vidurile” Chișinăului sunt spații unde vrei să fii.

Partea de sus și cartierele noi: contrastul cu „vidurile”

Partea de sus a Chișinăului, cu rețeaua sa de străzi în jurul bulevardului Ștefan cel Mare, este un compromis între ordine și haos. Rețeaua, stabilită în secolul al XIX-lea, creează un cadru rațional, dar în interiorul ei au crescut „buruieni”: clădiri clasiciste, conace moderniste, blocuri sovietice, birouri moderne. Spațiile de aici sunt mai largi, mai puțin intime, iar „vidurile” își pierd vitalitatea. Pe Strada Vlaicu Pârcălab vezi contraste — un teatru vechi lângă o bancă de sticlă —, dar străzile late și planificarea previzibilă nu oferă „misterul” părții de jos.

Cartierele noi, precum Botanica sau Rîșcani, sunt un „parc franțuzesc” fără suflet. Bulevarde late și parcări nu sunt „viduri”, ci maidane lipsite de energie umană. Sunt funcționale, dar nu inspiră. Turiștii nu fotografiază blocurile, artiștii nu pictează supermarketurile. Spre deosebire de curțile de pe Strada Sf. Andrei, aici nu există spațiu pentru viață.

De ce partea de sus este inferioară

Partea de sus este interesantă prin eclectismul clădirilor, dar spațiile sale sunt mai puțin umane. Străzile late creează distanță, iar „vidurile” sunt rare și formale. Istoria de pe Strada Vlaicu Pârcălab există, dar este în fațade, nu în spații vii. Este un parc englezesc cu prea multă ordine, unde „buruienile” există, dar „vidul” nu domină.

Problema cartierelor noi

Cartierele noi ignoră valoarea „vidurilor”. Spațiile lor sunt drumuri și parcări, nu curți sau piețe. Rezolvă probleme utilitare, dar nu oferă loc pentru spontaneitate. Este o grădină fără „flori sălbatice”, lipsită de mister.

Cum să păstrăm și să restaurăm „vidurile” Chișinăului

Pentru ca partea de jos a Chișinăului să rămână inima sa, trebuie să protejăm și să restaurăm „vidurile” sale, așa cum un grădinar păstrează colțurile „sălbatice” ale unui parc englezesc. Spre deosebire de orașele europene, unde se restaurează clădirile, în Chișinău prioritatea sunt spațiile.

Protejarea „vidurilor” părții de jos

• Păstrarea străduțelor și curților: Străzile precum Strada Sf. Andrei și Strada Habad Liubavici trebuie protejate de lărgire sau construire. Aleile înguste și curțile sunt valoarea principală, nu clădirile. Demolarea caselor este acceptabilă, dacă păstrează „vidul”.

• Restaurarea spațiilor pierdute: Unde curțile au fost construite sau străduțele îndreptate, trebuie recreate „vidurile”. De exemplu, pe Strada Habad Liubavici, se pot elimina anexele târzii pentru a reda piațeta din fața sinagogii.

• Susținerea vieții: Încurajarea cafenelelor, piețelor, festivalurilor în curți și piețe. O curte de pe Strada Sf. Andrei ar putea deveni scenă pentru concerte stradale, ca în Lisabona.

Dirijarea „vidurilor” în partea de sus

Partea de sus poate deveni mai vie prin adăugarea „vidurilor”. Pe Strada Vlaicu Pârcălab, se pot crea zone pietonale, curți, piețe improvizate. Noile clădiri trebuie să formeze spații, nu doar fațade, folosind motive moldovenești pentru armonie.

Învierea cartierelor noi

Cartierele noi, precum Botanica, au nevoie de „viduri”:

• Curți și piețe: În loc de parcări — curți verzi, ca în Copenhaga.

• Cultura stradală: Graffiti, cafenele pop-up, piețe, ca în Berlin, ar crea viață.

• Improvizație: Spații temporare pentru festivaluri sau târguri ar adăuga spontaneitate.

Exemple de bune practici

• Lisabona: Alfama păstrează străduțele, iar cartierele noi, ca Parcul Națiunilor, creează „viduri” moderne. Chișinăul ar putea proteja Strada Sf. Andrei, dar adăuga curți în Botanica.

• Tokio: Templele și zgârie-norii înconjoară piețe vii. Partea de sus a Chișinăului ar beneficia de astfel de spații.

• Copenhaga: „Vidurile” verzi înviorează cartierele noi. Botanica ar putea adopta acest model.

Implicarea comunităților

Locuitorii sunt cheia păstrării „vidurilor”. Audițiile publice, ca în Londra, pot proteja curțile de construire. Inițiativele locale — artiști, proprietari de cafenele — modelează deja partea de jos. Trebuie susținuți, ca un grădinar care îngrijește „florile sălbatice”.

Concluzie: „Vidurile” ca normă a viitorului

Partea de jos a Chișinăului, cu labirinturile sale de pe Strada Sf. Andrei și Strada Habad Liubavici, este sufletul orașului, „parcul său englezesc”, unde haosul „vidurilor” creează un mister care atrage turiști și artiști. Spre deosebire de orașele europene, unde se prețuiește „materia”, în Chișinău esențialul este „vidul”: spațiile unde pulsează viața. Ca buruienile în natură, aceste „viduri” sunt norma, reflectând creșterea naturală a orașului. Partea de sus, cu eclectismul său de pe Strada Vlaicu Pârcălab, oferă un echilibru, dar este mai puțin vie. Cartierele noi, ca un parc franțuzesc, sunt funcționale, dar lipsite de suflet.

Chișinăul ne învață: a prețui „vidurile” înseamnă a prețui inima orașului. Păstrând și restaurând străduțele și curțile părții de jos, dirijând haosul în partea de sus și creând „viduri” în cartierele noi, Chișinăul poate deveni un model pentru orașele unde ordinea și misterul coexistă. Într-o lume unde globalizarea șterge diferențele, „vidurile” părții de jos sunt ceea ce face Chișinăul unic. Fie ca spațiile sale „sălbatice” să continue să atragă, ca un parc englezesc, unde fiecare colț este o nouă descoperire. Viitorul orașelor stă în haosul „vidurilor”, care, ca buruienile, își vor găsi mereu calea spre viață.