Așezări slave din secolele VI–VIII
Începând cu secolul al VI-lea, regiunea a început să fie populată de triburi slave care au preluat și folosit moștenirea culturilor anterioare, cum ar fi sciții, sarmații și goții. Ei au adaptat metode agricole, cum ar fi utilizarea plugului și sistemele de rotație a culturilor, abilitățile meșteșugărești în fabricarea ceramicii și prelucrarea metalelor, precum și practicile de construcție, inclusiv ridicarea fortificațiilor și locuințelor utilizând structuri din lemn. Aceste așezări au devenit importante centre meșteșugărești și defensive care au contribuit la formarea culturii și structurii societăților slave timpurii. Slavii întăreau construcțiile existente și creau noi forturi din lemn care ofereau protecție populației locale împotriva amenințărilor externe.
În imaginile atașate se poate vedea centrul unei așezări fortificate, înconjurat de ziduri din lemn și plin de viață – locuitorii se ocupă de treburile lor zilnice, îngrijesc animalele și discută între ei. Aceste fortificații impresionează prin amploarea lor, tehnicile de construcție complexe și amplasamentele strategice pe înălțimi și maluri de râu. Ele reprezentau forturi din lemn, înconjurate de palisade și valuri de pământ, ceea ce îmbunătățea semnificativ capacitățile lor defensive.
Una dintre imagini arată un turn de pază care păzește intrarea în așezare, situat pe un deal cu vedere la râu. Această locație era de o importanță strategică pentru slavii timpurii, deoarece permitea detectarea la timp a dușmanilor care se apropiau și organizarea eficientă a apărării. Acest turn servea ca principal punct de observație, făcând apărarea mai eficientă.
De asemenea, se poate vedea o vedere panoramică a unui fort fortificat, unde spațiul este organizat compact. Partea principală a așezării este protejată de un zid de lemn cu turnuri la colțuri, iar în interior – un spațiu generos pentru adunări și nevoi gospodărești. O altă imagine arată o mică fortificație amplasată pe un deal și înconjurată de garduri din lemn, subliniind măiestria slavilor antici în utilizarea peisajului pentru a crește capacitatea de apărare.
Merită menționat faptul că în această perioadă, în regiune se simțea influența avarilor – un popor nomad care controla teritoriul și contribuia la dezvoltarea infrastructurii locale, inclusiv la crearea drumurilor, rutelor comerciale și așezărilor fortificate. Tehnologiile și metodele de construcție avare, precum utilizarea palisadelor de lemn întărite și a valurilor de pământ fortificate, au ajutat slavii să își perfecționeze fortificațiile, făcându-le mai eficiente și mai durabile. De asemenea, existau legături strânse între slavi și avari, care au contribuit la schimbul cultural și la întărirea alianțelor de apărare.
În plus, misionarii bizantini vizitau frecvent ținuturile slave și purtau discuții cu populația locală, în special în secolele VII–VIII, coincizând cu intensificarea activității misionare a Bizanțului în regiune.
Unul dintre misionarii cunoscuți, Constantin (viitorul Chiril), a jucat un rol important în răspândirea credinței creștine printre slavi, efectuând călătorii misionare și învățând populația locală elementele de bază ale creștinismului. Ei aduceau cu ei elemente ale culturii creștine, influențând treptat viziunea slavilor asupra lumii și punând bazele pentru viitoarea acceptare a creștinismului.
În alte imagini sunt prezentate așezări fortificate, în care se pot observa detalii ale planificării interne – grile cu construcții gospodărești, țarcuri pentru animale și spații pentru adunări. Astfel de forturi serveau nu doar ca structuri defensive, ci și ca centre de viață meșteșugărească și socială, unind locuitorii într-o comunitate și oferindu-le protecție și sprijin în caz de atac.
Комментариев нет:
Отправить комментарий