Glazycev și urbanismul umanist: o traducere a ideilor globale în condițiile izolației sovietice
Introducere
Abordarea lui Viaceslav Leonidovici Glazycev privind orașul ca formă de cultură este adesea percepută în spațiul rusofon ca o realizare intelectuală originală. Totuși, o privire mai largă relevă faptul că aceasta este doar una dintre variantele urbanismului umanist – adaptată la condițiile izolării ideologice sovietice și nu o teorie unică. Așa cum Tolstoi a reinterpretat Evanghelia într-un „spirit rusesc”, Glazycev a tradus într-un limbaj accesibil gândirea urbanistă mondială, formulând-o într-un mod metaforic, filosofic și acceptabil din punct de vedere politic.
1. Sursele: ce idei a „tradus” Glazycev
Urbanismul umanist mondial era deja bine dezvoltat în anii 1960–70. Ideile fundamentale, care ulterior au fost reflectate în textele și discursurile lui Glazycev, provin de la:
Jane Jacobs – The Death and Life of Great American Cities (1961): viața străzii, ordinea spontană, comunitățile locale;
Kevin Lynch – The Image of the City (1960): percepția mentală a orașului, structuri recognoscibile;
Lewis Mumford – The City in History (1961): orașul ca expresie a culturii;
Jan Gehl – Life Between Buildings (1971): spațiul urban ca suport al interacțiunii umane.
Acești autori au criticat urbanismul modernist, tehnocratic, și au căutat să redea dimensiunea umană a orașului. Glazycev, fără acces direct la sursele originale, a reprodus acele idei prin intuiție, sinteză și adaptare culturală.
2. Paralele sovietice: cine altcineva a reanalizat orașul
În URSS, critica umanistă a planificării industriale exista, deși era mascată sau marginalizată:
Alexei Gutnov și grupul OPS – Structura Urbanistică Nouă și Ideea Orașului (1968): respingerea zonificării funcționale, integrarea culturii și spațiului;
Nikolai Alekseev – sociologia urbană, viața cotidiană, scenariile străzii;
Lev Kvint – „cotidianul teritorial”: planificarea ca reflecție a vieții de zi cu zi;
Etnografi ca P. Ryabinin, A. Rapoport – relația dintre tradiție, cultură și arhitectură vernaculară;
Institutul GIPROGOR – încercări de a ține cont de identitatea locală în proiectare.
Acești gânditori nu au creat o teorie unificată, dar au oferit baze metodologice esențiale pe care Glazycev le-a integrat ulterior.
3. Glazycev ca sintetizator și mediator cultural
Contribuția unică a lui Glazycev constă în faptul că:
A reunit elementele umaniste dispersate într-o filosofie coerentă:
„Orașul nu este o mașină, ci o formă de cultură”;A tradus idei complexe în limbaj accesibil și convingător;
A activat la intersecția dintre teorie, administrație, educație și publicistică;
A creat o școală de gândire, informală, dar influentă.
Glazycev nu doar a scris — ci a format moduri de a gândi, influențând arhitecți, funcționari publici și studenți.
4. Urmașii: „disertații tematice” post-Glazycev
După anii 2000, urmașii lui Glazycev au preluat ideile sale, dar fiecare s-a axat pe o componentă separată, pe care a dezvoltat-o ca pe propria „disertație teoretică”:
Fiecare a preluat "un deget" din "mâna Glazycev" — dar nimeni nu ține toată palma.
5. Uzul cotidian la Irbițcaia: instrument local, nu teorie universală
În acest context, abordarea Irinei Irbițcaia axată pe „uzul cotidian” (уклад) reprezintă:
un instrument practic valoros în localitățile mici,
o formă de empatie urbanistică și atenție la contextul viu,
dar nu înlocuiește o teorie completă a orașului.
„Uzul cotidian” nu abordează justiția spațială, digitalizarea, migrația, guvernanța. Este un fragment al abordării umaniste, eficient într-un anumit context, dar limitat ca aplicabilitate universală.
Concluzie: întoarcerea la întreg
Glazycev nu a fost un inventator de paradigme globale, ci un traducător, sintetizator și pedagog cultural. El a adaptat canonul urbanist umanist la realitatea izolată și fragmentată a spațiului sovietic, oferind un cadru filosofic viabil într-un timp al planificării normative și al crizei de sens.
Astăzi, când moștenitorii săi intelectuali și-au împărțit direcțiile, apare o nouă provocare:
Nu doar să păstrăm fiecare „disertație”, ci să revedem întregul.
Să regândim urbanismul umanist într-o eră a crizei climatice, a tehnologiilor emergente și a unei societăți descentralizate.