Zilele trecute am dat peste un videoclip pe TikTok intitulat Chişinău Capitala.
L-aţi văzut? Este vorba despre zona centrală a Chişinăului. Doar mie mi se pare că în acest video aproape că nu se regăseşte acel centru istoric care are statutul de monument de importanţă naţională?
Am revăzut cu atenţie câteva fragmente. Încercaţi şi voi să identificaţi reperele istorice care odinioară conturau silueta oraşului:
Biserica Măzărache,
Biserica Sfinţii Constantin şi Elena,
Biserica Buna Vestire.
Sau poate vedeţi vreo urmă care să amintească de locul unde se aflau odinioară Catedrala Veche sau Bazarul Vechi?
În acelaşi timp, trebuie să subliniez că s-a realizat un volum de muncă extrem de important şi de calitativ. În cadrul actualului Atelier a fost creată o bază de date extinsă privind construcţiile din zona centrală a Chişinăului, deja vizualizată cu ajutorul tehnologiilor GIS. Acesta este un prim pas esenţial în logica trecerii de la date (Data) la cunoaştere (Knowledge), iar apoi la modelare informaţională şi simulare (Informational Model – Simulation).
Acum începe o etapă nouă, mult mai complexă — interpretarea informaţiilor obţinute, elaborarea scenariilor, modelarea posibilelor traiectorii de dezvoltare. Este momentul în care rezultatele tehnice trebuie să capete sens în contextul cultural şi urbanistic.
În acest sens propun să fie privite şi reflecţiile mele ulterioare — ca un posibil model conceptual. Un model care nu pretinde a fi un adevăr absolut, dar care, poate, va stimula o discuţie profesională şi va contribui la luarea unor decizii proporţionale cu realitatea reflectată în materialele prezentate.
Aş dori să subliniez din nou: există o diferenţă esenţială între realitate şi reflecţiile teoretice. Iar acum este momentul să o conştientizăm.
Titlu: Clarificări necesare privind statutul actual al Nucleului Istoric al Chișinăului în contextul inițiativelor din anii '80
Autor: [Numele autorului]
Cu ocazia Atelierului organizat de Direcția Generală Arhitectură, Urbanism și Relații Funciare în colaborare cu Institutul "Chișinăuproiect", consider necesar să aduc o serie de clarificări privind geneza deciziilor fundamentale referitoare la delimitarea nucleului istoric al orașului și protecția fondului construit, care astăzi sunt din nou în discuție publică.
La sfârșitul anilor '80, când am deținut funcția de Arhitect-Șef al municipiului Chișinău, orașul era supus unui pericol real de restructurare masivă: existau planuri concrete pentru demolarea totală a părții de jos a orașului și construcția unor cartiere din blocuri de 9 etaje realizate de uzinele DSK-1 și DSK-2.
Pentru a preveni această tendință, am adoptat o abordare strategică, urmărind să protejăm ce mai rămĂsese valoros din structura istorică a orașului:
Intervenție documentară și protejare provizorie: Am obținut finanțare pentru realizarea unei cercetări privind fondul construit din centrul istoric. Aceasta a fost efectuată de GPI Chișinăugorproiect la comanda GlavAPU. A fost elaborat un listaj de circa 1000 de obiective, care au fost documentate fotografic. Concluzia: aceste clădiri nu trebuiau demolate până nu erau studiate riguros.
Blocarea modificării tramei stradale: A fost instituit un moratoriu asupra modificării rețelelor istorice de străzi, recunoscându-se că ele au o valoare urbanistică autonomă.
Adresare către Ministerul Culturii al URSS: Am făcut demersuri pentru recunoașterea Chișinăului drept oraș istoric. În urma analizelor, cererea a fost respinsă. Singurul element recunoscut ca valoros a fost rețeaua stradală istorică.
Aceste două măsuri - blocarea demolării clădirilor din listă și conservarea tramei urbane - au fost suficiente pentru a stopa valul de reconstrucții masive.
Astfel, am direcționat procesul de dezvoltare urbană spre zonele noi, precum Budești, sau zonele cu locuințe individuale ce puteau fi eliberate treptat (Botanica superioară), permițând continuarea programului de construcție locativă fără distrugerea centrului istoric.
Evoluția post-sovietică: o reinterpretare periculoasă
Din păcate, în ultimele decenii, aceste măsuri temporare au fost transformate, fără o analiză critică, în instrumente de conservare rigidă și blocare a dezvoltării.
Teritoriul delimitat de rețeaua istorică de străzi a fost declarat integral monument de importanță națională, deși acest statut nu fusese recomandat în documentația inițială.
Cele aproximativ 1000 de clădiri identificate ca "demne de studiat" au fost incluse automat în registrul monumentelor, fără studiu istoric sau arhitectural prealabil.
Acest mecanism, inițial preventiv, a fost convertit într-un instrument de blocaj urbanistic, lipsit de flexibilitate, care neagă orice formă de dezvoltare sau adaptare rațională a centrului.
Concluzie
În calitate de autor direct al deciziilor inițiale și comanditar al documentațiilor elaborate la sfârșitul anilor '80, simt obligația de a atrage atenția că actualele politici de protecție trebuie revizuite. E necesar un cadru echilibrat, care să combine protejarea reală a valorilor autentice cu posibilitatea dezvoltării sustenabile și înnoirii coerente a mediului construit.
Sper ca prezentul atelier să creeze spațiul pentru această discuție critică și responsabilă.
Contextul istoric al refuzului statutului
În perioada sovietică, într-adevăr, Ministerul Culturii al URSS, analizând cererile privind atribuirea statutului de „oraș istoric”, a refuzat includerea Chișinăului, invocând următoarele motive:
gradul scăzut de păstrare a construcțiilor pre-revoluționare;
transformarea profundă a mediului urban în anii 1950–1980;
lipsa ansamblurilor complexe cu elemente arhitecturale autentice;
dominația arhitecturii sovietice târzii asupra țesutului istoric.
A fost recunoscută doar parțial baza istorico-urbanistică: rețeaua de străzi, trasarea axială și anumite noduri urbanistice (Piața Catedralei, str. 31 August etc.).
Situația actuală — pierderea criteriilor de protecție
Ce s-a pierdut sau a fost afectat semnificativ:
Siluetele istorice — afectate de dominantele înalte (ex: str. Ismail, Armenească, Albișoara);
Integritatea ansamblurilor — distrusă prin construcții punctuale, supraetajări, înlocuiri de materiale;
Materialele autentice — pierdute aproape peste tot (tâmplărie, tencuială, acoperișuri);
Mediul funcțional — înlocuirea locuirii și funcțiunilor religioase cu spații comerciale, parcări, birouri;
Panoramele și perspectivele — distorsionate de clădiri înalte și blocuri noi;
Autenticitatea mediului — medie sau scăzută în majoritatea zonelor (cu excepția unor segmente restrânse).
Evaluarea justificării păstrării statutului de monument de importanță națională
Formal — nu, nu întreaga zonă poate pretinde acest statut. Iată de ce:
Recomandări: cum să acționăm corect și eficient astăzi
1. Recunoașterea unui statut de protecție limitat
Recunoașterea nu a întregii zone, ci a nucleului (de exemplu, cvartalele între str. Pușkin – Bănulescu-Bodoni – 31 August – Columna).
Restul zonelor — încadrarea în zona B sau C (zonă tampon, protecție vizuală).
2. Zonificare și reducerea ariei de protecție
Excluderea sectoarelor în care construcția modernă predomină și restaurarea este imposibilă.
Elaborarea unor reglementări diferențiate, în locul unei protecții uniforme.
3. Trecerea la o strategie de „regenerare protejată”
În locul protejării fiecărei clădiri — protejarea structurii stradale, a scării urbane, a aliniamentului fațadelor și a axelor vizuale.
Admiterea clădirilor moderne, dar în baza unui cod stilistic și a unor restricții clare.
Concluzie
Astăzi, considerarea întregii zone a centrului istoric al Chișinăului ca monument de importanță națională nu este justificată, având în vedere:
criteriile internaționale (UNESCO, ICOMOS);
legislația națională;
starea urbanistică de fapt.
Este justificată însă recunoașterea nucleului ca zonă istorică protejată de importanță locală, cu posibilitatea acordării statutului național punctual pentru anumite obiective și ansambluri.
📍 De ce nu este justificat să considerăm întreg centrul istoric al Chișinăului drept monument de importanță națională?
Având în vedere realitățile contemporane, o astfel de definiție contravine atât criteriilor internaționale, cât și celor profesionale și metodologice aplicate în domeniul protecției patrimoniului cultural.
📘 1. Din perspectiva criteriilor internaționale (UNESCO, ICOMOS):
🟤 UNESCO (Convenția privind protecția patrimoniului mondial cultural și natural, 1972):
Solicită valoare universală excepțională (Outstanding Universal Value) — un criteriu îndeplinit doar de acele teritorii care prezintă:
unicitate arhitecturală, istorică și artistică;
integritate a mediului construit;
autenticitate.
▶️ În cazul Chișinăului:
Nu există un mediu istoric intact și continuu pe întreg teritoriul centrului;
O mare parte a construcțiilor sunt din perioada sovietică târzie sau post-sovietică;
Autenticitatea istorică a multor obiective este pierdută sau alterată (etajări, ferestre PVC, acoperișuri schimbate, fațade distruse).
🟤 ICOMOS (Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor):
Solicită:
păstrarea ansamblurilor arhitecturale;
continuitate funcțională;
integritate vizuală și spațială.
▶️ În Chișinău:
Nu există cartiere întregi păstrate în formă autentică;
Silueta centrului și panoramele sunt distruse de construcții înalte și intervenții punctuale;
Identitatea funcțională a fost înlocuită cu spații comerciale și inserții moderne.
📗 2. Din perspectiva practicilor naționale și a standardelor profesionale:
În majoritatea țărilor din CSI, Europa Centrală și de Est, statutul de monument de importanță națională este acordat:
unui nucleu compact cu densitate mare de obiective de patrimoniu;
unor ansambluri unde țesutul istoric s-a păstrat în proporție de cel puțin 70–80%;
unor clădiri sau noduri urbane cu valoare excepțională.
▶️ În Chișinău:
Doar fragmente de străzi și noduri urbane (str. 31 August, Piața Catedralei, str. Pușkin, segmente din Bănulescu-Bodoni) corespund acestor criterii;
Restul zonei este o dezvoltare eterogenă, unde domină mediul construit degradat sau pierdut.
🔍 Concluzie:
Declararea întregii zone centrale a Chișinăului drept monument de importanță națională nu respectă:
principiul autenticității;
criteriul integrității;
cerința de unicitate;
practica de clasificare a patrimoniului la nivel național, conform sistemelor internaționale și locale.
✅ Calea rațională este zonificarea:
🔴 Zona A – Nucleul protejat
Ce se protejează: Mediu istoric păstrat integral.
Regim:
🔒 Interzicere totală a demolărilor și etajărilor;
🛠 Doar restaurare și conservare cu păstrarea autenticității;
🧱 Se protejează clădirile, fațadele, rețeaua stradală, materialele originale.
🟠 Zona B – Zonă tampon
Ce se protejează: Mediu istoric parțial afectat.
Regim:
⚠ Este permisă regenerarea și reconstrucția pe baza documentației de arhivă;
🧱 Control asupra scării, înălțimii, stilului arhitectural și aliniamentului fațadelor;
🏗 Se permite construcția nouă — conform unui regulament aprobat.
🟡 Zona C – Protecție vizuală
Ce se protejează: Percepția centrului istoric.
Regim:
👁 Controlul înălțimii și al limbajului arhitectural al noilor construcții;
🏙 Clădirile nu sunt protejate individual, dar există restricții privind impactul vizual;
🌆 Se protejează panoramele, siluetele și axele vizuale.
Tabel comparativ: Centrul istoric al Chișinăului vs. orașe istorice recunoscute din Europa
Notă: analiza comparativă arată că, din perspectiva majorității criteriilor, Chișinăul se află în urma orașelor recunoscute ca monumente de importanță națională și internațională.
Strategia de revizuire a zonelor de protecție din centrul istoric al Chișinăului
1. Scopul documentului
Prezenta strategie este elaborată pentru a asigura o abordare justificată, echitabilă și adaptivă privind revizuirea zonelor de protecție din centrul istoric al municipiului Chișinău. Ea urmărește conservarea fragmentelor autentice ale mediului istoric și excluderea sectoarelor care și-au pierdut valoarea culturală.
2. Principii de bază
Abordare diferențiată: evaluarea teritoriilor în funcție de gradul de conservare;
Orientare spre autenticitate și integritate;
Transparență și implicarea comunității profesionale;
Fundamentarea deciziilor pe expertiză și date publice;
Conformitate cu standardele internaționale ICOMOS și UNESCO.
3. Etapele de implementare
Inventarierea și reevaluarea obiectivelor protejate;
Zonificarea teritoriului în zone A, B, C în funcție de valoare și nivelul intervențiilor;
Excluderea sectoarelor dominate de construcții moderne și medii degradate;
Clarificarea și stabilirea noilor limite ale zonelor protejate în cadrul Planului Urbanistic General și Planurilor Zonale;
Modificarea documentelor normative și a Registrului monumentelor;
Consultări publice și aprobarea strategiei la nivel municipal.
4. Clasificarea zonelor
Zona A — nucleul protejat: conservarea mediului integral, regim strict, intervenții minime;
Zona B — zonă tampon: este permisă restaurarea și regenerarea, cu controlul fațadelor și înălțimii;
Zona C — protecție vizuală și contextuală: restricții privind înălțimea și impactul vizual.
5. Criterii pentru excluderea sectoarelor din zona de protecție
Pierderea tuturor elementelor construcțiilor istorice;
Lipsa autenticității documentare și arhitecturale;
Dominanța construcțiilor moderne (post-1940);
Imposibilitatea restaurării pe baza surselor de arhivă;
Transformarea în zone comerciale și de transport cu distrugerea țesutului rezidențial.
6. Instrumente de implementare
Planul de protecție a centrului istoric;
Regulamente urbanistice pe zone de protecție;
Hartă digitală unificată a zonelor protejate;
Pașaportizarea obiectivelor și cvartalelor;
Comisia de reevaluare a statutului și controlul implementării.
7. Rezultate așteptate
Creșterea gradului de fundamentare a protecției patrimoniului;
Reducerea conflictelor între conservare și dezvoltare urbană;
Posibilitatea unei planificări strategice în raport cu valorile reale;
Creșterea predictibilității investiționale și arhitecturale în zona centrală.
8. Concluzie
Implementarea acestei strategii va permite tranziția de la un mecanism formal și ineficient de protecție către un sistem adaptiv și științific fundamentat, capabil să țină cont de condițiile reale și valorile mediului urban al Chișinăului.
Includerea teritoriilor în nucleul istoric al Chișinăului
Atribuirea statutului de nucleu istoric al orașului presupune o selecție riguroasă pe baza unor criterii conforme cu standardele internaționale (UNESCO, ICOMOS) și cerințele naționale. Mai jos sunt prezentate criteriile și sectoarele care pot fi incluse justificat în nucleu — adică în zona de protecție maximă (zona A).
CRITERII pentru includerea în nucleul istoric
1. Integritatea structurii istorico-urbanistice
Rețea stradală regulată păstrată (anii 1830–1840);
Structură istorică a cvartalelor, clădirilor și proporțiilor;
Continuitate toponimică.
2. Concentrarea monumentelor arhitecturale
Densitate ridicată de clădiri înscrise în registrele naționale și locale;
Ansambluri cu coerență arhitecturală;
Construcții unice (catedrala, arcul de triumf, fosta primărie etc.).
3. Autenticitatea mediului
Prezența fațadelor originale, stucaturilor și materialelor autentice;
Intervenții minime și reversibile;
Posibilitatea de regenerare pe baza surselor de arhivă.
4. Valoare funcțională și simbolică
Păstrarea funcțiilor istorice (administrație, lăcașuri de cult, cultură);
Identitatea centrală a orașului: nucleu turistic și reprezentativ;
Legătură cu memoria istorică.
SECTOARE care pot fi incluse în nucleul centrului istoric al Chișinăului
1. Cvartalul din jurul Catedralei Mitropolitane
Catedrala Nașterea Domnului (1836), Arcul de Triumf (1840), parcul catedralei;
Clădiri de pe străzile Columna și Vlaicu Pîrcălab;
Planificare clasică, coerență a înălțimilor.
2. Strada 31 August 1989 (între str. Pușkin și str. Bănulescu-Bodoni)
Aliniament frontal din secolul al XIX-lea;
Concentrare mare de conace în stil eclectic și modernist;
Structură clară, posibilitate de regenerare.
3. Segmentul străzii Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni
Conace și clădiri din perioada pre-revoluționară;
Țesut urban coerent, în ciuda intervențiilor parțiale.
4. Străzile M. Eminescu / Pușkin (între str. 31 August și str. Columna)
Clădiri păstrate: administrative și locuințe;
Posibilitatea formării unui segment protejat continuu.
5. Piața Ștefan cel Mare și clădirile adiacente
Monumentul lui Ștefan cel Mare (1927), Primăria, Muzeul Național, Sala cu Orgă;
Piață deschisă cu valoare simbolică.
Concluzie
Nucleul centrului istoric al Chișinăului nu este întreaga zonă protejată actuală, ci doar acele cvartale și fragmente unde se păstrează:
Țesutul urban autentic;
Valoarea arhitecturală expresivă;
Identitatea funcțională și istorică.
Acest teritoriu trebuie inclus în zona de protecție maximă (zona A), spre deosebire de zonele tampon (zona B) și cele cu protecție vizuală (zona C).
Lista adreselor și sectoarelor care pot fi incluse justificat în nucleul centrului istoric (zona A):
1. Cvartalul Catedralei și Arcului de Triumf
Catedrala Nașterea Domnului — bd. Ștefan cel Mare, 121
Arcul de Triumf — str. Columna / bd. Ștefan cel Mare
Clopotnița — reconstruită, parte a ansamblului
Parcul catedralei — păstrează structura și planul secolului XIX
Muzeul Național de Istorie — str. 31 August, 121A
2. Strada 31 August 1989 (între Pușkin și Bănulescu-Bodoni)
Str. 31 August, nr. 115, 117, 119, 121, 123, 125 — conace istorice
Str. 31 August, nr. 127 — conacul Rîșliacov, necesită restaurare
3. Strada Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni (între 31 August și Columna)
Str. Bănulescu-Bodoni, nr. 35 — conacul familiei Donici
Str. Bănulescu-Bodoni, nr. 41 — imobil locativ de la sfârșitul sec. XIX – început sec. XX
Str. Bănulescu-Bodoni, nr. 45 — clădire administrativă
4. Strada Pușkin (între 31 August și Columna)
Str. Pușkin, nr. 18–26 — clădiri rezidențiale și publice cu decor sculptural
Str. Pușkin, nr. 28 — clădire din sec. XIX, restaurată
5. Piața Ștefan cel Mare și clădirile adiacente
Monumentul lui Ștefan cel Mare — inaugurat în 1927, proiect O. Beneș
Teatrul de Operă și Balet — bd. Ștefan cel Mare, nr. 152
Muzeul de Artă — bd. Ștefan cel Mare, nr. 115
Caracteristici generale ale nucleului:
Teritoriu delimitat de cele patru străzi: Pușkin, Bănulescu-Bodoni, 31 August, Columna;
Cea mai mare concentrare de construcții pre-revoluționare autentice;
Ansambluri arhitecturale în stil clasicist, eclectic și modernist;
Axa simbolică a orașului — de la monumentul lui Ștefan cel Mare către Catedrală.
Memorandum
Evaluarea justificării menținerii statutului de monument de importanță națională pentru centrul istoric al municipiului Chișinău
1. Introducere
Prezentul memorandum este elaborat în scopul evaluării oportunității menținerii statutului de „monument de importanță națională” pentru teritoriul centrului istoric al municipiului Chișinău, în contextul situației urbanistice și arhitecturale actuale.
2. Context istoric
În perioada sovietică, orașului Chișinău i s-a refuzat statutul de oraș istoric de către Ministerul Culturii al URSS. Totuși, a fost recunoscută valoarea structurii istorico-urbanistice (trasarea străzilor și nodurilor). Statutul de monument de importanță națională pentru centrul istoric a fost atribuit ulterior prin decizii locale în perioada post-sovietică.
3. Situația actuală
În prezent, majoritatea criteriilor necesare pentru recunoașterea întregului teritoriu ca monument național nu sunt îndeplinite:
O mare parte a construcțiilor istorice a fost pierdută;
Panoramele și silueta urbană au fost afectate de construcții înalte punctuale;
Domină edificiile construite după anii 1940;
Autenticitatea arhitecturii și a materialelor este considerabil diminuată;
În multe cazuri lipsesc ansamblurile – au rămas doar fragmente sau clădiri izolate.
4. Criterii internaționale și profesionale
Conform criteriilor UNESCO, ICOMOS și practicilor naționale de protecție, statutul de monument de importanță națională se atribuie doar în cazul existenței unui mediu urban coerent, cu un grad înalt de autenticitate, integritate și valoare culturală. În cazul Chișinăului, aceste condiții sunt îndeplinite doar parțial – în nucleul istoric și pe anumite străzi sau obiective izolate.
5. Recomandări
Revizuirea granițelor zonei protejate a centrului istoric, în funcție de gradul de păstrare și relevanță;
Menținerea statutului de monument național doar pentru nucleul central (ex: str. 31 August, Catedrala, Arcul de Triumf);
Reclasificarea celorlalte sectoare în zone de reglementare (zona B sau C) sau excluderea lor din aria de protecție;
Reevaluarea unor obiective în vederea includerii lor ca „elemente de ansamblu” fără protecție individuală;
Elaborarea unor reglementări diferențiate de intervenție în funcție de valoarea zonelor;
Actualizarea Registrului Monumentelor, cu reevaluarea obiectivelor de către experți.
6. Concluzie
Menținerea statutului de monument de importanță națională pentru întreg teritoriul centrului istoric al Chișinăului, în forma sa actuală, nu este justificată profesional, legal sau în conformitate cu standardele internaționale.
O măsură echitabilă și eficientă ar fi reducerea ariei protejate la nucleul istoric autentic, însoțită de măsuri realiste de protecție și regenerare.
Includerea teritoriilor în nucleul centrului istoric al Chișinăului presupune o selecție riguroasă pe baza unor criterii conforme cu standardele internaționale (UNESCO, ICOMOS) și cerințele naționale.
Mai jos sunt prezentate criteriile și sectoarele concrete care pot fi incluse în mod justificat în nucleul orașului – adică în zona cu cel mai înalt nivel de protecție (zona A).
Materialele prezentate nu pretind a fi un adevăr absolut. Ele constituie mai degrabă o invitație la dialog, ținând cont de realitățile existente. Toate informațiile urmează a fi precizate și completate pe parcursul lucrului ulterior.
În acest moment, cel mai important aspect constă în determinarea corectă a statutului de protecție:
Se încadrează întreg teritoriul centrului în categoria de monument național, sau este mai justificată și realistă zonificarea după principiul A, B și C, conform practicii internaționale?
Un astfel de model va permite o reglementare flexibilă și funcțională, în raport cu condițiile urbanistice și culturale.
Este important de subliniat:
monumentele individuale nu își pierd valoarea, indiferent de zona în care sunt amplasate.
Totuși, dimensiunea zonelor de protecție trebuie să fie proporțională cu contextul urbanistic:
pentru monumentele din zona A (relativ puține), este oportună elaborarea proiectelor individuale de zone protejate;
pentru monumentele de importanță locală din zonele B și C, este suficientă stabilirea zonei de protecție conform limitelor parcelelor pe care sunt amplasate;
pentru monumentele de importanță națională aflate în zonele B sau C, până la elaborarea unor proiecte specifice, se poate institui o zonă provizorie de protecție de 100 metri.
Totodată, este extrem de importantă o reevaluare profundă a listelor existente de monumente:
să fie eliminate obiectivele care nu corespund criteriilor valorii culturale;
și, dimpotrivă, să fie analizată includerea unor obiective noi, care respectă standardele profesionale — indiferent dacă se află sau nu în limitele centrului istoric.
Nu se știe când va exista o altă oportunitate pentru o astfel de reevaluare, de aceea acest moment trebuie valorificat cu maximă responsabilitate.
Este clar că autorii Planului Urbanistic Istorico-Arhitectural dispun de propria metodologie de evaluare a clădirilor. Aceasta nu îmi este cunoscută.
Totuși, aici este propusă o metodologie care corespunde tuturor cerințelor moderne în domeniu.
Aceasta nu minimalizează în niciun fel metodologia aleasă de autori, ci doar demonstrează că multe dintre clădirile incluse ca „monumente” nu îndeplinesc criteriile de patrimoniu veritabil.
Și acest lucru nu este deloc surprinzător: la întocmirea listei de la sfârșitul anilor '80, care ulterior a devenit listă oficială a monumentelor, nu au fost utilizate criterii clare, în afara unei evaluări vizuale și intuitive a necesității de „studiere ulterioară”.
Șablon de evaluare expertă a unei clădiri din centrul istoric al Chișinăului
1. Informații generale
Adresa:
Anul construcției (aproximativ):
Autorul proiectului (dacă este cunoscut):
Destinația inițială:
Statut actual:
Fotografii (vedere din fațadă, detalii):
2. Descriere succintă
(Până la 5 propoziții privind istoria clădirii și rolul acesteia în contextul urban)
3. Criterii de evaluare (scor maxim — 100 puncte)
Valoare istorică (max. 25)
21–25 — Asociată cu un eveniment istoric important, personalitate remarcabilă, arhitect cunoscut sau comunitate semnificativă. Menționată în surse istorice.
16–20 — Valoare locală demonstrată: tipografie, școală, bancă, legături cu o familie cunoscută.
11–15 — Rol istoric parțial confirmat; informații indirecte.
6–10 — Valoare istorică slab exprimată sau controversată.
0–5 — Lipsa valorii istorice stabilite.
Autenticitate arhitecturală (max. 25)
21–25 — Clădirea a păstrat integral aspectul, materialele, structura.
16–20 — Fațada principală și elementele arhitecturale păstrate, intervenții minore.
11–15 — Elemente și materiale parțial înlocuite.
6–10 — Fațada sau structura modificate, arhitectura este recognoscibilă.
0–5 — Aspectul arhitectural original este pierdut.
Valoare artistică (max. 20)
17–20 — Compoziție artistică remarcabilă, stil rar.
13–16 — Decor bogat, dar tipic; combinație stilistică interesantă.
9–12 — Elemente expresive, dar fără unicitate.
5–8 — Valoare artistică limitată.
0–4 — Lipsa trăsăturilor artistice relevante.
Valoare urbanistică (max. 15)
13–15 — Element dominant, reper cheie al străzii sau cvartalului.
10–12 — Contribuie semnificativ la imaginea străzii.
7–9 — Se integrează în țesut, dar nu este semnificativ.
4–6 — Legătură slabă cu structura urbană.
0–3 — Deranjează mediul istoric sau se află în afara acestuia.
Grad de intervenție / stare de conservare (max. 15)
13–15 — Fără intervenții. Elementele originale sunt păstrate.
10–12 — Unele înlocuiri, majoritatea elementelor autentice.
7–9 — Părți importante înlocuite, volume păstrate.
4–6 — Substanțial reconstruită, parțial conservată.
0–3 — Reconstrucție completă, autenticitate pierdută.
4. Categoria de protecție (în funcție de scor)
80–100 — Monument de importanță națională
60–79 — Monument de importanță locală
40–59 — Obiect cu potențial de protecție, necesită cercetare
< 40 — Nu se recomandă includerea în registrul monumentelor
5. Recomandări
(Exemple: includerea în lista obiectivelor protejate; inițierea cercetării; restaurare; marcaj temporar până la recunoaștere oficială)
6. Surse și confirmări
Documente de arhivă
Fotografii istorice
Publicații științifice
Interviuri cu localnici vechi
Aviz de expert
Alexei Mateevici, 62
Casa arhitectului Gh. Cupcea
Monument de arhitectură şi istorie de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe.
Evaluare expertă: Casa arhitectului Gheorghe Cupcea (str. Alexei Mateevici, 62)
1. Informații generale
Adresă: str. Alexei Mateevici, 62, Chișinău
Număr în registrul vechi: neprecizat
Anul construcției: sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX
Arhitect: Gheorghe Cupcea (prezumtiv — proprietarul casei)
Destinație inițială: casă locativă privată
Stare și utilizare actuală: satisfăcătoare; obiect aflat sub regim de protecție
Foto: disponibile în surse publice (sit.md, locals.md)
2. Context istoric
Clădirea este asociată cu numele arhitectului Gheorghe Cupcea, unul dintre specialiștii cunoscuți ai Chișinăului la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. Totuși, construcția în sine nu prezintă trăsături unice, fiind un exemplu tipic de locuință în stil eclectic. Referințele din sursele arhivistice sunt limitate.
3. Evaluare arhitecturală și artistică
Stil arhitectural: eclectic
Elemente decorative: sandrici, cornișă din stucatură, grilaje din fier forjat
Tip de construcție: zidărie din piatră, calcar, tencuială
Particularități: fațadă simetrică, intrare centrală evidențiată
4. Gradul actual de conservare
Evaluarea generală a stării: 3/5 (satisfăcătoare)
Păstrarea materialelor originale: parțial păstrate
Modificări și pierderi: înlocuiri ale ferestrelor și ușilor, pierderi de elemente decorative
Corespondență vizuală cu originalul: parțial păstrată
5. Rol în structura urbană
Situat în zonă protejată: da, în centrul istoric
Poziție vizual semnificativă: nu, parte din frontul stradal comun
Contribuție la mediul istoric: da, ca element al aliniamentului stradal
6. Evaluare pe criterii (punctaj)
7. TOTAL (scor final):
53 / 100
8. Recomandarea comisiei
Menținerea statutului de monument de importanță națională
Menținerea statutului de monument de importanță locală
Reîncadrarea ca element de ansamblu
Retragerea statutului de protecție
Motivare:
Calitățile arhitecturale și artistice ale clădirii sunt medii; legătura cu personalitatea arhitectului nu este confirmată ca fiind semnificativă. Clădirea poate fi păstrată în cadrul reglementării mediului urban, dar nu se justifică protejarea ei ca monument individual.
9. Anexe
Fotodocumentare (vezi sit.md)
Surse: fișe de arhivă, locals.md, visit.chisinau.md
Semnăturile experților
Ştefan cel Mare, 113
Vila urbană a lui Moisei Kligman
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
Evaluare expertă: Casa Kligman (bd. Ștefan cel Mare, 113)
1. Informații generale
Adresă: bd. Ștefan cel Mare, 113, Chișinău
Număr în registrul vechi: neprecizat
Anul construcției: 1898
Arhitect: necunoscut
Destinație inițială: vilă urbană privată
Stare și utilizare actuală: abandonată, restaurarea nefinalizată
Fotografii: disponibile în surse publice (locals.md, visit.chisinau.md)
2. Context istoric
Casa a fost construită în anul 1898 și a aparținut negustorului Kligman. Reprezintă un exemplu tipic de construcție urbană de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Ulterior a fost utilizată ca sediu administrativ, iar în perioada sovietică — ca spațiu expozițional. În 2006 a fost inițiată o restaurare care nu a fost finalizată.
3. Evaluare arhitecturală și artistică
Stil arhitectural: eclectic cu elemente de clasicism
Elemente decorative: stucaturi, ferestre arcuite, sandrici
Tip de construcție: zidărie din piatră, tencuială
Particularități: fațadă simetrică, ancadramente ale ferestrelor, soclu înalt
4. Gradul actual de conservare
Evaluare generală a stării: 2/5 (nesatisfăcătoare)
Păstrarea materialelor originale: parțial pierdute
Modificări și pierderi: acoperișul parțial distrus, decorul de stuc deteriorat
Corespondență vizuală cu originalul: proporțiile și structura generală sunt încă recognoscibile
5. Rol în structura urbană
Situată în zonă protejată: da, parte a centrului istoric
Poziție vizuală semnificativă: da, în frontul stradal al bd. Ștefan cel Mare
Contribuție la mediul istoric: da, parte a liniei istorice a fațadelor
6. Evaluare pe criterii (punctaj)
7. TOTAL (scor final):
54 / 100
8. Recomandarea comisiei
Menținerea statutului de monument de importanță națională
Menținerea statutului de monument de importanță locală
Reîncadrarea ca element de ansamblu
Retragerea statutului de protecție
Motivare:
Clădirea prezintă o arhitectură tipică de sfârșit de secol XIX, însă din cauza pierderilor semnificative, lipsei de unicitate și a stării avansate de degradare, se recomandă tratarea sa ca parte integrantă a mediului istoric, nu ca obiect individual de protecție.
9. Anexe
Fotodocumentare (vezi sursele)
Surse: visit.chisinau.md, locals.md, fișe de arhivă
Semnături ale experților (dacă este necesar)
Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni, 35 (colţ str. 31 August)
Conac urban al familiei Donici
Monument de arhitectură de însemnătate naţională, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe.
Evaluare expertă: Conacul urban al familiei Donici (str. Bănulescu-Bodoni, 35)
1. Informații generale
Adresă: str. Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni, 35, Chișinău
Număr în registru: monument de arhitectură de importanță națională
Anul construcției: 1869
Arhitect: Alexandru Bernardazzi
Destinație inițială: reședință privată urbană
Stare și utilizare actuală: satisfăcătoare, utilizată
Fotografii: disponibile în surse publice
2. Context istoric
Conacul urban al familiei Donici este un exemplu reprezentativ de arhitectură rezidențială din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A fost construit după proiectul lui Alexandru Bernardazzi, unul dintre cei mai renumiți arhitecți ai Basarabiei. Clădirea a servit drept reședință pentru familia Donici, una dintre cele mai influente familii din regiune. Din punct de vedere arhitectural și istoric, imobilul joacă un rol semnificativ în conturarea stratului cultural al centrului Chișinăului.
3. Evaluare arhitecturală și artistică
Stil arhitectural: eclectic cu elemente de neoclasicism
Elemente decorative: stucaturi, cornișe, ancadramente de ferestre, fațadă simetrică
Tip de construcție: zidărie din piatră brută, finisaj cu tencuială
Particularități: intrare centrală evidențiată, subsol funcțional, soclu înalt
4. Gradul actual de conservare
Evaluare generală a stării: 3/5 (satisfăcătoare)
Păstrarea materialelor originale: parțială
Modificări și pierderi: unele elemente de stuc deteriorate sau pierdute
Corespondență vizuală cu originalul: structura și fațada principală sunt păstrate
5. Rol în structura urbană
Situată în zonă protejată: da
Poziție vizual semnificativă: da, în centrul orașului, colț de cvartal
Contribuție la mediul istoric: da, ca unul dintre cele mai vechi conace urbane
6. Evaluare pe criterii (punctaj)
7. TOTAL (scor final):
77 / 100
8. Recomandarea comisiei
Menținerea statutului de monument de importanță națională
Menținerea statutului de monument de importanță locală
Reîncadrarea ca element de ansamblu
Retragerea statutului de protecție
Motivare:
Clădirea deține o valoare istorică și arhitecturală ridicată, fiind asociată cu numele unui arhitect de prestigiu. Se recomandă menținerea statutului de monument de importanță națională, cu accent pe necesitatea restaurării și adaptării funcționale.
9. Anexe
Fotodocumentare
Surse: sit.md, materiale de arhivă
Semnăturile experților
Aviz de expertiză: Muzeul Național de Istorie a Moldovei
Obiectul evaluării
Denumire: Muzeul Național de Istorie a Moldovei
Adresă: str. 31 August 1989, nr. 121A, Chișinău
Clădire inițială: Prima Gimnazie de Băieți din Chișinău (mijlocul sec. XIX)
Clădire actuală: finalizată în anul 1983
Temeiul evaluării: evaluare conform criteriilor de valoare culturală și arhitecturală în baza metodologiei ICOMOS și principiilor de protejare a patrimoniului
Rezultatele evaluării
Concluzie
Clădirea actuală a Muzeului Național de Istorie a Moldovei, construită în anii 1980 pe locul fostei Prime Gimnazii de Băieți din Chișinău, nu păstrează țesutul arhitectural original și nu conține elemente autentice ale edificiului istoric. Deși stilistica sa face trimitere la imaginea anterioară, conform standardelor internaționale de autenticitate (în special Carta de la Veneția și recomandările ICOMOS), o astfel de clădire nu poate fi considerată monument de arhitectură.
Pe baza criteriilor analizate, clădirea nu întrunește condițiile pentru a fi inclusă în Registrul monumentelor protejate ca monument de arhitectură.
Totuși, ea poate fi apreciată ca obiect de valoare culturală, datorită funcției sale publice și rolului social, precum și ca element al ansamblului urbanistic al centrului capitalei.
Recomandări
Să nu se acorde statutul de monument de arhitectură de importanță națională.
Să fie identificată în registrele patrimoniului cultural ca obiect cu funcție publică și rol în infrastructura culturală.
Să se instaleze o placă informativă, care să explice istoria gimnaziului demolat și contextul istoric al locului.
Să se asigure protejarea colecțiilor muzeului ca patrimoniu imaterial.
Așadar, după cum se observă, metodologia funcționează. Să analizăm și alte obiective după aceleași criterii.
Aviz de expertiză: Blocurile „Hrușciovka” din sectorul Botanica ca obiect de patrimoniu cultural
Obiectul evaluării
Tip de obiect: Blocuri locative cu 5 etaje, din panouri și blocuri prefabricate („hrușciovka”)
Sector: Botanica, mun. Chișinău
Perioada construcției: 1960–1975
Temeiul evaluării: evaluare de expertiză în cadrul revalorizării arhitecturii de masă din secolul XX, conform abordărilor internaționale ICOMOS și studiilor recente privind modernismul
Rezultatele evaluării
Concluzie
Blocurile locative de tip „hrușciovka” din sectorul Botanica reprezintă un strat valoros al modernismului sovietic — cu semnificație istorică și arhitecturală. Acestea reflectă politica locativă de stat, care a schimbat radical condițiile de trai pentru milioane de oameni.
Din punct de vedere al expresivității arhitecturale, aceste clădiri ilustrează principiile funcționalismului, minimalismului și tipizării, apropiate de spiritul Bauhaus și stilul internațional.
Deși au avut loc intervenții și degradări, sectorul Botanica păstrează o structură urbanistică coerentă, specifică planificării moderniste: cvartale, curți verzi, infrastructură socială. Fondul locativ evaluat merită a fi inclus în registrul patrimoniului cultural ca exemplu de arhitectură și urbanism al celei de-a doua jumătăți a secolului XX.
Recomandări
Identificarea și documentarea cvartalelor-etalon de „hrușciovka” care păstrează tipologia originală;
Includerea acestora în registrul obiectelor protejate ale arhitecturii și urbanismului modernist;
Elaborarea recomandărilor pentru renovare blândă, cu păstrarea limbajului arhitectural și a elementelor tipice;
Organizarea unei expoziții sau a unui proiect de cercetare dedicat istoriei „hrușciovkăi” și impactului său în Chișinău;
În caz de reconstrucție – respectarea structurii istorice a cartierului și aplicarea principiilor moderniste în noile dezvoltări.
Aviz de expertiză: Blocurile de piatră din sectorul Rîșcani ca obiect de patrimoniu cultural
Obiectul evaluării
Tip de obiect: Blocuri locative din piatră naturală (calcar de Codru), cu 5 etaje
Sector: Rîșcani, mun. Chișinău
Perioada construcției: 1960–1975
Temeiul evaluării: expertiză în contextul revalorizării arhitecturii de masă moderniste și a specificului regional, conform metodologiei ICOMOS și cercetărilor contemporane
Rezultatele evaluării
Concluzie
Blocurile locative din piatră naturală din sectorul Rîșcani constituie un tipar unic de locuință modernistă adaptată condițiilor locale, realizată din material regional — calcarul moldovenesc (numit „cotileț”).
Acestea conturează identitatea arhitecturală a sectorului Rîșcani, unul dintre cele mai reprezentative cartiere ale valului urbanistic secund din Chișinău.
Estetica acestor clădiri se bazează pe principii ale funcționalismului, simplității expresive și adaptării la condițiile climatice și geografice. În pofida modernizărilor parțiale, autenticitatea formei, a materialelor și a ritmului fațadelor s-a păstrat în multe cazuri.
Prin urmare, aceste clădiri merită a fi recunoscute drept patrimoniu cultural, ca exemple de modernism regional și soluții urbanistice ale epocii sovietice.
Recomandări
Realizarea unei inventarieri detaliate a blocurilor din piatră și delimitarea cvartalelor-etalon din Rîșcani;
Includerea acestor cvartale în registrul patrimoniului arhitectural modernist;
Elaborarea unei zone de transformare reglementată, cu recomandări pentru renovarea fațadelor, balcoanelor, ferestrelor și intrărilor;
Documentarea specificului zidăriei din piatră, a detaliilor arhitecturale și a soluțiilor originale;
Promovarea modernismului regional din Chișinău prin expoziții, ghiduri și materiale educaționale.
Aviz de expertiză: Bloc locativ (bd. Ștefan cel Mare și Sfînt, 126)
1. Informații generale
Adresă: bd. Ștefan cel Mare și Sfînt, nr. 126, Chișinău
Număr în registru: monument de arhitectură de importanță locală
Anul construcției: începutul anilor 1950
Arhitecți: Valentin Voitcehovschi, S. Stolinskaia
Destinație inițială: bloc locativ pentru funcționari
Stare și utilizare actuală: utilizat conform destinației
Fotografii: disponibile în surse publice
2. Context istoric
Clădirea a fost construită la începutul anilor 1950 în cadrul reconstrucției postbelice a centrului Chișinăului. Reprezintă un exemplu tipic de locuință colectivă proiectată în spiritul realismului socialist, cu elemente de neoclasicism. Autorii proiectului — arhitecții Valentin Voitcehovschi și S. Stolinskaia — au contribuit la formarea imaginii bulevardelor centrale ale orașului.
3. Evaluare arhitecturală și artistică
Stil arhitectural: realism socialist / neoclasicism
Elemente decorative: semicoloane, stucaturi, parapete, cornișă, grilaje de balcoane
Tip de construcție: zidărie din cărămidă cu tencuială exterioară
Particularități: fațadă simetrică, colțuri evidențiate, logii cu balustrade
4. Gradul actual de conservare
Stare generală: 4/5 (satisfăcătoare)
Păstrarea materialelor originale: parțială
Modificări și pierderi: înlocuirea ferestrelor și ușilor, pierderi parțiale ale decorului din stuc
Corespondență vizuală cu originalul: fațada este lizibilă, proporțiile păstrate
5. Rol în structura urbană
Situat în zonă protejată: da
Poziție vizuală importantă: da, pe arteră centrală a orașului
Contribuție la mediul istoric: da, parte a frontului istoric al bulevardului
6. Evaluare pe criterii (punctaj)
7. TOTAL (scor final):
68 / 100
8. Recomandarea comisiei
Menținerea statutului de monument de importanță națională
Menținerea statutului de monument de importanță locală
Reîncadrarea ca element de ansamblu
Retragerea statutului de protecție
Motivare:
Clădirea este un exemplu tipic de arhitectură postbelică, cu decor parțial păstrat și cu o contribuție clară la compoziția urbanistică a bulevardului. Se recomandă menținerea statutului de monument de importanță locală, cu propunerea de renovare și reglementare a păstrării fațadei.
9. Anexe
Fotodocumentare
Surse: sit.md, locals.md, ghidul monumentelor de arhitectură
Semnăturile experților
31 August 1989, 157 (colţ str. T. Ciorbă)
Casă de raport
Conac urban (denumire din Registru)
Monument de arhitectură de însemnătate locală, introdus în Registrul monumentelor de istorie şi cultură a municipiului Chişinău alcătuit de Academiei de Ştiinţe.
Aviz de expertiză: Clădire locativă (str. 31 August 1989, nr. 157)
1. Informații generale
Adresă: str. 31 August 1989, nr. 157, Chișinău
Număr în registru: monument de arhitectură de importanță locală
Anul construcției: sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX
Arhitect: necunoscut
Destinație inițială: locuință privată
Stare și utilizare actuală: nesatisfăcătoare, necesită restaurare
Fotografii: disponibile în surse publice (sit.md, locals.md)
2. Context istoric
Clădirea reprezintă un exemplu tipic de locuință urbană de la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX. Ea reflectă modelul de construire în masă al Chișinăului din acea perioadă și este parte integrantă a țesutului stradal istoric. Nu au fost identificate legături arhitecturale sau istorice cu evenimente sau personalități remarcabile.
3. Evaluare arhitecturală și artistică
Stil arhitectural: eclectic
Elemente decorative: stucaturi simple la cornișă, rame din lemn, ferestre dreptunghiulare
Tip de construcție: zidărie din piatră brută și calcar, tencuială
Particularități: fațadă simetrică, soclu jos, acoperiș în două ape
4. Gradul actual de conservare
Stare generală: 2/5 (nesatisfăcătoare)
Păstrarea materialelor originale: scăzută
Modificări și pierderi: uși și ferestre parțial înlocuite, tencuiala deteriorată
Corespondență vizuală cu originalul: doar silueta generală și compoziția sunt recognoscibile
5. Rol în structura urbană
Situată în zonă protejată: da
Poziție vizuală importantă: nu
Contribuție la mediul istoric: da, ca parte tipică a frontului stradal
6. Evaluare pe criterii (punctaj)
7. TOTAL (scor final):
39 / 100
8. Recomandarea comisiei
Menținerea statutului de monument de importanță națională
Menținerea statutului de monument de importanță locală
Reîncadrarea ca element de ansamblu
Retragerea statutului de protecție
Motivare:
Clădirea are calități arhitecturale și artistice reduse, iar gradul de degradare este considerabil. Se recomandă păstrarea acesteia doar ca parte a ansamblului străzii istorice, nu ca obiect protejat individual.
9. Anexe
Fotodocumentare
Surse: sit.md, locals.md, fișe de arhivă
Semnăturile experților
În Registrul monumentelor de arhitectură de importanță locală din Chișinău se regăsesc într-adevăr mai multe case de locuit cu un singur nivel, al căror statut de protecție ridică semne de întrebare din perspectiva valorii lor istorice și arhitecturale.
Multe dintre acestea au fost incluse în listă la începutul anilor 2000, în pofida lipsei unor trăsături arhitecturale semnificative sau a conexiunii cu evenimente istorice importante.
🏚 Exemple de case cu un singur nivel cu statut de protecție discutabil:
🔸 Strada 31 August 1989, nr. 157
Această clădire a fost inclusă în Registrul monumentelor de istorie și cultură al municipiului Chișinău, elaborat de Academia de Științe. Totuși, conform surselor, imobilul se află într-o stare nesatisfăcătoare și nu prezintă caracteristici arhitecturale sau istorice deosebite.
🔸 Strada Bănulescu-Bodoni (fostă str. Gogol)
Pe această stradă este situată o clădire inclusă în Registrul monumentelor de importanță locală. Totuși, conform rapoartelor, este vorba despre o construcție locativă tipică, fără trăsături arhitecturale remarcabile.
🔸 Strada Sfatul Țării, nr. 29
Casă cu un singur nivel, construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea după un proiect tipic al epocii. Clădirea a fost inclusă în Registrul monumentelor la inițiativa Academiei de Științe, deși nu prezintă elemente arhitecturale unice.
🔍 Observații generale:
Multe dintre aceste imobile au fost incluse în Registru fără o expertiză detaliată sau o consultare publică adecvată.
Lipsa valorii arhitecturale sau istorice clare ridică dubii privind oportunitatea statutului lor protejat.
Starea tehnică nesatisfăcătoare a unor clădiri presupune investiții considerabile pentru conservare, în ciuda valorii discutabile.
📝 Recomandări:
Reevaluarea acestor obiective printr-o expertiză repetată, cu implicarea specialiștilor independenți în domeniul arhitecturii și istoriei;
Organizarea unor dezbateri publice privind menținerea sau excluderea acestor clădiri din Registrul monumentelor;
Elaborarea unor criterii clare și transparente pentru includerea imobilelor în Registru, în vederea evitării unor situații similare în viitor.
📌 Exemple suplimentare de case cu un singur nivel din Chișinău, incluse în Registrul monumentelor de arhitectură de importanță locală, al căror statut de protecție poate fi pus la îndoială din cauza lipsei unor caracteristici arhitecturale sau istorice remarcabile, urmează a fi analizate în cadrul unor evaluări separate.
🏚 Exemple de case cu un singur nivel cu statut de protecție discutabil
1. Strada Bernardazzi, nr. 19
Descriere: Casă cu un singur nivel, de la începutul secolului XX, situată în interiorul curții.
Caracteristici arhitecturale: Lipsă de elemente decorative expresive; plan tipic pentru perioada respectivă.
Valoare istorică: Neidentificată.
Stare actuală: Clădirea se află într-o stare satisfăcătoare.
Observație: Includerea în registrul monumentelor de arhitectură ridică semne de întrebare, din cauza lipsei unor trăsături arhitecturale sau istorice unice. (sursa: locals.md)
2. Strada Armenească, nr. 100
Descriere: Casă de colț cu un singur nivel, având fațada pe strada Armenească; construită în a doua jumătate a secolului XIX.
Caracteristici arhitecturale: Arhitectură simplă, fără elemente decorative remarcabile.
Valoare istorică: Neidentificată.
Stare actuală: Clădirea se află într-o stare satisfăcătoare.
Observație: Deși figurează în registrul monumentelor, imobilul nu prezintă caracteristici arhitecturale sau istorice deosebite. (surse: locals.md, visit.chisinau.md, Wikipedia)
3. Strada Tricolorului, nr. 32 și 34
Descriere: Case locative cu un singur nivel, construite la sfârșitul secolului XIX – începutul secolului XX.
Caracteristici arhitecturale: Construcții tipice, fără elemente arhitecturale unice.
Valoare istorică: Neidentificată.
Stare actuală: Clădirile au fost demolate; pe amplasament au fost ridicate noi construcții.
Observație: Includerea în registrul monumentelor de arhitectură este discutabilă, din cauza lipsei de valoare arhitecturală sau istorică evidentă. (sursa: logos-pres.md)
🔍 Observații generale
Lipsa de unicitate: Multe dintre clădirile menționate reprezintă exemple tipice de construcții locative ale epocii și nu dețin trăsături arhitecturale sau istorice distincte.
Statut de protecție discutabil: Includerea acestor imobile în Registrul monumentelor de arhitectură de importanță locală este discutabilă și necesită reevaluare.
Necesitatea reevaluării: Se recomandă organizarea unei expertize repetate, cu implicarea specialiștilor independenți în domeniile arhitecturii și istoriei, pentru a determina justificarea menținerii statutului de protecție.
📌 Iată și alte exemple de case cu un singur nivel din Chișinău, incluse în Registrul monumentelor de arhitectură de importanță locală, al căror statut protejat este pus sub semnul întrebării, dat fiind lipsa unor trăsături remarcabile arhitectural sau istoric.
🏚 Exemple de case cu un singur nivel cu statut de protecție discutabil
1. Strada București, nr. 71 – Casa lui Iacov Ghinculov
Descriere: Casă cu un singur nivel, construită în anul 1841, despre care unele surse afirmă că ar fi fost locuită de Iacov Danilovici Ghinculov, consilier de stat al Imperiului Rus. (sursa: Blocnot Moldova)
Caracteristici arhitecturale: Arhitectură simplă, fără elemente decorative remarcabile.
Valoare istorică: Există opinia că Ghinculov ar fi locuit într-o altă casă, iar includerea acestui imobil în registrul monumentelor ar fi fost o eroare. (sursa: Blocnot Moldova)
Stare actuală: Clădirea se află în stare avansată de degradare; a fost păstrat doar peretele fațadei. (surse: chirtoca.md, Blocnot Moldova, Visit Chișinău)
Observație: În anul 2018 a fost dezbătută posibilitatea excluderii clădirii din Registrul monumentelor, la solicitarea unor persoane private. (sursa: Blocnot Moldova)
2. Strada Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni, nr. 1
Descriere: Casă din piatră cu un singur nivel și demisol parțial, construită în anul 1875. (sursa: logos-pres.md)
Caracteristici arhitecturale: Arhitectură de inspirație clasicistă târzie, cu influențe populare; fațade austere, lipsite de decor arhitectural.
Valoare istorică: Casa a avut mai mulți proprietari, inclusiv frații Kalinin, dar nu este asociată cu evenimente istorice importante.
Stare actuală: Clădirea a fost demolată în urma unor lucrări de construcție; pe amplasament a fost ridicat un bloc locativ. (sursa: logos-pres.md)
Observație: Includerea acestei clădiri în Registru ridică întrebări, din cauza lipsei unor caracteristici arhitecturale sau istorice unice.
🔍 Observații generale
Lipsă de unicitate: Multe dintre clădirile menționate sunt exemple tipice de arhitectură locativă a epocii respective și nu posedă trăsături istorice sau arhitecturale distincte.
Statut de protecție discutabil: Includerea acestor imobile în Registrul monumentelor de arhitectură de importanță locală este contestabilă și necesită revizuire.
Necesitatea reevaluării: Se recomandă organizarea unei noi expertize, cu participarea specialiștilor independenți în arhitectură și istorie, pentru a stabili justificarea menținerii statutului de protecție.
💬 Reflecție personală
Poate că asemenea gânduri și propuneri nu vor fi imediat acceptate ca îndrumare pentru acțiune — și, sincer vorbind, nu-mi fac iluzii în această privință.
Dar este important să ne exprimăm, mai ales atunci când cunoști din interior povestea de la care a pornit totul.
Dacă această publicație va reuși măcar să semene o îndoială față de unele convingeri acceptate azi fără rezerve — atunci nu a fost în zadar.
Îndoiala, dialogul, privirea critică asupra schemelor înrădăcinate — acestea sunt baza unei dezbateri profesionale autentice.
