Почему проект «реактуализации» Генплана Кишинёва обречён повторить судьбу Генплана-2007

 

Почему проект «реактуализации» Генплана Кишинёва обречён повторить судьбу Генплана-2007

Сегодня в Кишинёве ведётся работа над проектом «реактуализации» Генерального плана. Однако само понятие «реактуализация» уже вызывает сомнения: невозможно реанимировать документ, который в своей сути был порождён другой эпохой и другой системой управления городом.

1. Генплан-2007 провалился по системным причинам

Факт общеизвестен: Генплан 2007 года был реализован не более чем на 15–20%. Причины можно перечислять долго, но ключевая — методология. Она была создана в середине XX века под нужды плановой экономики СССР.
Именно поэтому:

• исходные данные формировал Госплан СССР;
  
  

• все показатели, включая численность населения, утверждались централизованно;
  
  

• реализация опиралась на вертикально управляемую систему распределения ресурсов.
  
  

Характерный пример: в Генплане 1989 года расчётный прогноз выводил население Кишинёва на 1,1 млн человек, но Госплан согласовал лишь 900 тысяч — и только это число считалось «законным» для проектирования.

2. Методология не изменилась — изменилась только оболочка

Несмотря на смену политической и экономической системы, методология, прописанная в новом Кодексе об урбанизме и строительстве, осталась прежней по сути и структуре. Это означает:

• линейное прогнозирование;
  
  

• статичная модель города;
  
  

• документ, который сам по себе неподвижен, а жизнь города — подвижна;
  
  

• отсутствие адаптивного управления развитием.
  
  

Могут ли разработчики отойти от требований кодекса? Нет. Кодекс задаёт рамку, и любое отклонение будет отброшено экспертизой. Поэтому итог предсказуем: даже если привлечь «звёзд» мирового уровня, продуктом станет всё тот же Генплан-2007, только под новой этикеткой — «реактуализированный».

3. Аналогичная ситуация — с историко-архитектурным опорным планом

То же самое происходит и с разрабатываемым историко-архитектурным опорным планом. Главная проблема — категоризация памятников.

Система категорий, унаследованная от 1970–1980-х годов, не отражает:

• ни современной ценности объектов;
  
  

• ни их уязвимости;
  
  

• ни принципов управления исторической средой, принятых ЮНЕСКО и ICOMOS.
  
  

Разработчики не могут изменить саму систему категорий: первый же эксперт спросит, на каком основании предлагается новая классификация. Ответ «она логичнее» или «так делают в Европе» — юридически не работает, потому что кодекс закрепляет старую систему.

4. Пока не устранены системные ошибки — любые проекты обречены

Мы не можем двигаться вперёд, если фундаментальное противоречие остаётся:
современная городская реальность × методология 1960-х годов.

Результат предсказуем:

• любой Генплан автоматически превращается в повторение Генплана-2007;
  
  

• любой историко-архитектурный план наследует ошибки старой классификации;
  
  

• любые «реактуализации» остаются косметическими операциями над устаревшей системой.
  
  

Пока системные ошибки в методологии и правовой базе не будут устранены, город будет крутиться внутри одного и того же порочного круга.

 

De ce proiectul de „reactualizare” a Planului Urbanistic General al Chișinăului este condamnat să repete soarta PUG-ului din 2007

Astăzi, la Chișinău se lucrează la proiectul de „reactualizare” a Planului Urbanistic General. Totuși, chiar și termenul în sine ridică semne de întrebare: este imposibil să reanimezi un document care, în esența sa, a fost creat într-o altă epocă și într-un alt sistem de guvernare urbană.

---

1. PUG-2007 a eșuat din motive sistemice

Este bine cunoscut faptul că Planul Urbanistic General aprobat în 2007 a fost realizat în proporție de doar 15–20%. Motivele sunt numeroase, dar esențialul este metodologia utilizată. Aceasta a fost concepută în mijlocul secolului XX, pentru necesitățile economiei planificate sovietice.

De aceea:

• datele inițiale erau furnizate de Gosplan-ul URSS;

• toți indicatorii, inclusiv numărul populației, erau aprobați centralizat;

• implementarea se baza pe un sistem verticalizat de distribuire a resurselor.

Un exemplu relevant: în PUG-ul din 1989, prognoza demografică indica o populație de 1,1 milioane de locuitori pentru Chișinău, însă Gosplan a aprobat doar 900 de mii — și doar această cifră era considerată „legală” pentru proiectare.

---

2. Metodologia nu s-a schimbat — doar ambalajul

În pofida schimbării sistemului politic și economic, metodologia prevăzută în noul Cod al urbanismului și construcțiilor a rămas aceeași în esență și structură. Asta înseamnă:

• prognozare liniară;

• un model static al orașului;

• un document rigid, în timp ce viața urbană este dinamică;

• lipsa unui management adaptiv al dezvoltării.

Pot elaboratorii să se abată de la cerințele codului? Nu. Codul stabilește cadrul, iar orice abatere este respinsă de expertiză. Prin urmare, rezultatul este previzibil: chiar dacă sunt invitați experți internaționali celebri, produsul final va fi același PUG din 2007, doar cu o nouă etichetă — „reactualizat”.

---

3. Situație similară — în cazul Planului urbanistic istorico-arhitectural

Aceeași problemă apare și în procesul de elaborare a planului de bază istorico-arhitectural. Problema principală este categorisirea monumentelor.

Sistemul de categorii moștenit din anii 1970–1980 nu reflectă:

• valoarea actuală a obiectelor;

• vulnerabilitatea lor;

• principiile de gestionare a patrimoniului istoric stabilite de UNESCO și ICOMOS.

Elaboratorii nu pot modifica acest sistem: primul expert va întreba pe ce bază este propusă noua clasificare. Răspunsul „este mai logică” sau „așa se face în Europa” nu are greutate juridică, deoarece codul consfințește vechiul sistem.

---

4. Până nu sunt eliminate erorile sistemice — orice proiect este sortit eșecului

Nu putem avansa atâta timp cât persistă contradicția fundamentală:

realitatea urbană contemporană × metodologia anilor 1960.

Rezultatul este previzibil:

• orice PUG devine automat o repetare a PUG-ului din 2007;

• orice plan istorico-arhitectural moștenește erorile vechii clasificări;

• orice „reactualizare” rămâne o operație cosmetică aplicată unui sistem învechit.

Până când erorile sistemice din metodologie și cadrul legal nu vor fi eliminate, orașul va continua să se învârtă în același cerc vicios.

 

Habitat III, Noua Agendă Urbană și Codul Urbanismului din Republica Moldova

Introducere

În primele decenii ale secolului XXI, orașele din întreaga lume au intrat într-o nouă etapă istorică. Ele nu mai pot fi planificate și administrate pe baza paradigmelor secolului XX, dominate de planuri statice, elaborate o dată la 20–25 de ani, rupte de realitățile financiare și instituționale. În 2016, Conferința ONU Habitat III a definit cadrul global pentru dezvoltarea urbană durabilă – New Urban Agenda (NUA), un document strategic care stabilește direcția globală pentru modul în care orașele trebuie să fie administrate, planificate, finanțate și dezvoltate.

NUA nu este un document tehnic, ci o schimbare de paradigmă. El introduce o nouă logică: orașul nu este un obiect static, ci un organism dinamic; guvernarea nu este o listă de reguli, ci un proces continuu; planificarea nu se limitează la un singur document, ci devine un sistem viu bazat pe date, cooperare și adaptare.

Republica Moldova a participat activ la Habitat III, a elaborat un Raport Național amplu, a recunoscut provocările urbane și a asumat în mod explicit principiile și direcțiile NUA. Cu toate acestea, noul Cod al Urbanismului și Construcțiilor aprobat recent nu integrează aceste principii și menține paradigma statică, moștenită din perioada sovietică. Acest articol analizează în detaliu contextul internațional, angajamentele Moldovei și consecințele grave ale necorelării legislației cu obligațiile asumate.

Capitolul I: Habitat III – Fundamentul global al dezvoltării urbane moderne

1.1. Ce este Habitat III

Habitat III este cea de-a treia conferință globală dedicată dezvoltării urbane, organizată de ONU în Quito, Ecuador, în 2016. Scopul ei a fost evaluarea progresului înregistrat de state de la Habitat II (Istanbul, 1996) și definirea unei noi agende urbane adaptate realităților secolului XXI.

Rezultatul conferinței a fost adoptarea New Urban Agenda, un document cu caracter de angajament strategic, nu doar o declarație politică. El stabilește direcții obligatorii moral și politic pentru statele participante, incluzând:

• urbanizare durabilă și integrată;

• guvernanță multilevel și participativă;

• planificare bazată pe date (data-driven urban governance);

• corelarea planurilor urbane cu bugetele și resursele;

• digitalizarea proceselor urbane și utilizarea instrumentelor moderne (digital twin);

• managementul riscurilor climatice și al dezastrelor;

• dezvoltare policentrică;

• reducerea inegalităților teritoriale.

1.2. De ce Habitat III este documentul strategic fundamental al secolului XXI

NUA definește orașul ca sistem interconectat, în care deciziile trebuie să fie:

• continue, nu ocazionale;

• participative, nu tehnocratice;

• bazate pe dovezi, nu pe ipoteze;

• legate de finanțe, nu „liste de dorințe”;

• adaptabile, nu rigide;

• multisectoriale, nu fragmentate.

NUA prevede că orașele trebuie:

• să își creeze sisteme de date urbane;

• să utilizeze modele digitale pentru simularea deciziilor;

• să actualizeze permanent planificarea;

• să organizeze procese participative sub formă de ateliere, consilii, forumuri;

• să conecteze planificarea cu investițiile;

• să guverneze prin coordonare între nivelurile administrativ-teritoriale.

Acest model este astăzi utilizat în UE, țările baltice, Scandinavia, Polonia, Cehia, Olanda, Portugalia, Canada, Coreea de Sud – adică în toate țările care au trecut la un model modern de administrare urbană.

Capitolul II: Angajamentele Republicii Moldova conform Raportului Național Habitat III

2.1. Importanța Raportului Național

Raportul Național al Moldovei recunoaște explicit că:

• Habitat III este o oportunitate de evaluare strategică a politicilor urbane;

• Moldova a avut obligații Habitat II și a elaborat un plan de acțiune în 1996;

• sistemul urban și economia au trecut prin transformări profunde după 1996;

• legislația a fost modernizată, dar infrastructura și capacitățile instituționale au rămas în urmă.

2.2. Principalele angajamente declarate de Moldova

Raportul afirmă că Moldova se obligă să implementeze:

• dezvoltare urbană durabilă;

• rețea urbană policentrică;

• reducerea disparităților teritoriale;

• îmbunătățirea calității serviciilor publice;

• integrarea politicilor sectoriale în planificare;

• mecanisme de finanțare pentru dezvoltarea locală;

• protecția grupurilor vulnerabile și locuire incluzivă;

• guvernanță participativă;

• reziliență la riscuri naturale;

• cooperare internațională în domeniul urban.

Raportul identifică și vulnerabilitățile critice:

• lipsa mecanismelor de finanțare;

• capacitate administrativă redusă la nivel local;

• degradarea orașelor mici;

• urbanizare lentă și emigrare masivă;

• dependență energetică semnificativă;

• decalaj major între Chișinău și restul țării.

2.3. Concluzia implicită a raportului

Moldova recunoaște în mod oficial că:

politica urbană trebuie regândită în contextul NUA.

Aceasta implică modificări legislative majore, în special ale Codului Urbanismului, pentru a integra principiile moderne.

Capitolul III: De ce NUA trebuia să fie baza Codului Urbanismului din RM

3.1. Natura Codului

Codul Urbanismului este legislația fundamentală care definește:

• cum se planifică teritoriul;

• cum se formulează și se aplică soluțiile moderne de gestionare a dezvoltării urbane, bazate pe procese continue, nu pe documente statice;

• cum se aprobă dezvoltările;

• ce proceduri și instrumente utilizează autoritățile.

Deci Codul este matricea întregului sistem urbanistic.

Dacă Codul nu conține principiile NUA, atunci niciun PUG sau PUZ nu le poate implementa.

3.2. Elementele NUA care trebuiau incluse obligatoriu

Codul trebuia să prevadă:

• planificare urbană continuă, nu doar documente statice;

• actualizarea periodică a propunerilor și schimbărilor care apar în viața reală;

• digital twin obligatoriu pentru orașele mari;

• integrarea planificării cu bugetul (urban budgeting);

• ateliere permanente cu participarea actorilor (co-creation);

• management urban bazat pe date;

• integrarea mobilității, infrastructurii, mediului și riscurilor în procesul de luare a deciziilor în timp real;

• protecția patrimoniului și arheologiei în sistemul de planificare;

• mecanisme pentru reziliență climatică;

• sisteme de monitorizare și indicatori (KPI urbani);

• limitarea deciziilor punctuale luate în timp real care contrazic NAU;

• guvernanță multi-nivel între local, regional și național.

Niciunul dintre aceste elemente NU este prezent în Codul adoptat.

3.3. De ce e grav

În lipsa integrării acestor principii, Codul rămâne:

• tehnic, nu strategic;

• static, nu adaptiv;

• orientat pe control, nu pe dezvoltare;

• construit pe paradigma sovietică a planificării rigide;

• în contradicție cu obligațiile internaționale.

Capitolul IV: De ce Codul actual nu corespunde NUA

4.1. Codul păstrează modelul „PUG o dată la 20 ani”

NUA cere planificare continuă. Codul RM prevede un singur PUG, cu durată mare, fără actualizare continuă.

4.2. Codul tratează planificarea ca document static, nu proces

PUG este descris în Cod ca un ansamblu de materiale grafice și textuale, nu ca un proces iterativ.

4.3. Lipsa oricărei referințe la date, digitalizare, modelare

Nicio mențiune despre:

• digital twin;

• GIS obligatoriu la nivel local;

• sisteme de monitorizare;

• baze de date urbane.

4.4. Lipsa participării reale

Codul menționează doar consultări formale, nu un mecanism de lucru bazat pe ateliere periodice.

4.5. Lipsa integrării cu bugetul

NUA prevede că nu există planificare fără finanțare. Codul RM tratează PUG ca „vizionar” – fără obligație de integrare în buget.

4.6. Lipsa rezilienței și adaptării climatice

NUA impune integrarea riscurilor climatice. Codul RM nu conține prevederi moderne privind schimbările climatice.

4.7. Planificarea infrastructurii rămâne sectorială

NUA cere integrare. Codul RM menține fragmentarea între:

• infrastructură;

• mobilitate;

• mediu;

• energie;

• urbanism.

4.8. PUZ-urile pot continua să submineze logica PUG

NUA cere limitarea derogărilor. Codul RM nu introduce protecții reale.

Capitolul V: Consecințele grave ale necorelării Codului cu NUA

5.1. Noul PUG va repeta soarta PUG-2007

Pentru că:

• metodologia este aceeași;

• lipsesc instrumentele moderne;

• lipsesc mecanismele de implementare;

• lipsa legăturii cu bugetul persistă.

5.2. PUG va deveni o „carte de intenții” – nu instrument de guvernare

Fără integrare cu NUA, PUG rămâne:

• static;

• teoretic;

• necorelat cu investițiile;

• nefolosit de administrație.

5.3. Orașele mici vor continua să se depopuleze

Lipsa unei politici policentrice moderne =

• Chișinăul crește haotic;

• orașele mici se golesc.

5.4. Moldova pierde finanțări internaționale

Banca Mondială, BERD, BEI, ONU, UE – toate cer implementarea NUA.

5.5. Decalajele teritoriale vor crește

Fără o politică urbană modernă, disparitățile cresc.

5.6. Patrimoniul și infrastructura se degradează în continuare

NUA prevede protecția patrimoniului; Codul nu o integrează sistemic.

Capitolul VI: Modelul corect – DAUF (Dynamic Adaptive Urban Framework) al secolului XXI

Un DAUF modern trebuie să fie:

• proces continuu, nu document singular;

• bazat pe digital twin;

• actualizat periodic;

• integrat cu bugetul municipal;

• participativ prin ateliere permanente;

• multisectorial;

• măsurabil prin indicatori;

• axat pe reziliență climatică;

• conectat cu dezvoltarea regională.

Concluzie Finală

Obligațiile Moldovei conform Habitat III nu sunt opționale – ele sunt parte a angajamentelor internaționale și au fost reconfirmate prin Raportul Național. Aceste obligații trebuiau să constituie baza logică, conceptuală și juridică pentru elaborarea Codului Urbanismului.

Faptul că nu au fost integrate creează un risc major: Moldova continuă să planifice orașele pe logica anilor '80, în timp ce lumea modernă a trecut de la General Plan (Urban Design) la un nou model: Urban System Design.

Capitolul VII: De ce orașele secolului XXI nu mai pot fi planificate printr-un singur document (General Plan)

7.1. Diferența fundamentală: Urban Design vs. Urban System Design

Modelul tradițional folosește un document unic – PUG – pentru a descrie orașul ca întreg. Acest model presupune că orașul este static și că poate fi „proiectat” în ansamblu, o dată la 15–20 de ani.

Dar orașul modern este un ecosistem dinamic format din mai multe sisteme urbane distincte:

• mobilitate;

• infrastructură tehnico-edilitară;

• apă și canalizare;

• energie;

• spații verzi și mediu;

• fond construit și patrimoniu;

• locuire;

• economie urbană;

• riscuri și reziliență;

• servicii publice;

• terenuri și utilizări ale solului.

Fiecare dintre aceste sisteme funcționează după logici proprii, are ritmuri diferite de evoluție și necesită intervenții în timp real, nu o dată la două decenii.

7.2. Ce înseamnă în practică Urban System Design

NUA introduce o schimbare de paradigmă: orașele trebuie să fie planificate nu ca un obiect unitar, ci ca un set de sisteme urbane care evoluează permanent și care trebuie monitorizate, ajustate și dezvoltate pe măsura apariției nevoilor reale.

Aceasta înseamnă că:

• deciziile se iau în funcție de situațiile care apar în teren;

• analiza este făcută pe baza datelor actualizate continuu;

• intervențiile sunt punctuale, sectoriale, precise;

• fiecare sistem urban are propriul său ciclu de planificare;

• coordonarea dintre sisteme este continuă, nu ocazională.

7.3. De ce nu mai este suficient PUG ca document

Un PUG clasic nu poate:

• să răspundă rapid la schimbările demografice;

• să gestioneze presiunea dezvoltării imobiliare;

• să analizeze capacitatea infrastructurii în timp real;

• să modeleze fluxuri de mobilitate;

• să integreze riscurile climatice;

• să prevadă costurile reale ale intervențiilor;

• să asigure coerență între sectoare;

• să reacționeze la schimbările socio-economice.

7.4. Planificarea nu trebuie să fie un document – ci un proces viu

Modelul XXI cere ca planificarea urbană să fie un proces continuu, nu o „carte” statică.

Acest proces implică:

• monitorizare permanentă (real-time sau periodică);

• actualizare frecventă a datelor;

• întâlniri regulate cu actorii implicați;

• simularea opțiunilor posibile pe digital twin;

• analiza impactului financiar înainte de aprobarea oricărei decizii;

• ajustarea rapidă a politicilor în funcție de realitate.

NUA afirmă clar: planificarea este un mecanism de guvernanță, nu un desen urbanistic.

Capitolul VIII: Sistemul necesar – ateliere continue și monitorizare permanentă

8.1. De ce orașele au nevoie de ateliere (workshops) permanente

Orașele nu pot fi administrate doar prin ședințe formale sau prin consultări ocazionale.

Modelul NUA prevede:

• co-creare (co-creation);

• lucrul în timp real cu actorii din oraș;

• participare interdisciplinară (urbanism + mobilitate + mediu + economie + finanțe);

• dezbateri regulate privind opțiunile de dezvoltare.

Aceste ateliere trebuie să fie instituționalizate, nu voluntare.

8.2. Rolul atelierelor

Atelierele au rolul de:

• a identifica probleme reale;

• a discuta soluții alternative;

• a analiza scenarii;

• a simula impactul pe digital twin;

• a valida variante fezabile financiar;

• a prioritiza investițiile.

8.3. Monitorizare permanentă

Monitorizarea înseamnă că:

• indicatorii cheie (mobilitate, servicii, infrastructură) sunt actualizați permanent;

• baza de date urbană se îmbogățește continuu;

• deciziile se bazează pe realitate, nu pe estimări vechi.

8.4. Actualizarea continuă a bazei de date

Orice decizie urbană trebuie să se bazeze pe:

• date actualizate;

• măsurători exacte;

• informații colectate permanent din teren;

• sisteme inteligente de monitorizare.

NUA prevede că fără date, fără măsurători și fără modelare, planificarea nu este posibilă.

Capitolul IX: De ce lipsa acestei paradigme blochează modernizarea urbană în Moldova

9.1. PUG devine un obstacol în loc să fie un sprijin

PUG, în forma actuală, nu permite:

• intervenții rapide;

• reacții adaptive;

• coordonarea disciplinelor;

• monitorizarea proceselor;

• ajustarea politicilor.

9.2. Modelul Urban System Design este singurul compatibil cu NUA

NUA cere:

• dinamism;

• date;

• adaptabilitate;

• co-creare;

• monitorizare;

• planificare sectorială integrată.

Codul RM nu oferă aceste instrumente.

9.3. Fără această schimbare, Moldova rămâne blocată în trecut

Orașele secolului XXI evoluează rapid, în timp real.

Dacă legislația nu se adaptează:

• decalajele vor crește;

• investițiile vor fi risipite;

• PUG va fi ignorat;

• dezvoltarea haotică va continua.

Concluzie Finală (actualizată)

Obligațiile Moldovei conform Habitat III nu sunt opționale – ele reprezintă o parte a angajamentelor internaționale. Aceste obligații prevăd trecerea la un model de planificare urbană ca proces, nu ca document.

Aceasta înseamnă gestionarea separată, dar coordonată, a sistemelor urbane, cu intervenții punctuale dictate de realitate, nu de un plan static. NUA cere ateliere permanente, monitorizare continuă, baze de date actualizate și luarea deciziilor pe baza simulărilor.

În absența acestei paradigme, Codul Urbanismului și orice PUG elaborat pe baza lui rămân instrumente ale secolului XX, incapabile să răspundă provocărilor actuale ale orașelor.}}