De ce proiectul de „reactualizare” a Planului Urbanistic General al Chișinăului este condamnat să repete soarta PUG-ului din 2007

Astăzi, la Chișinău se lucrează la proiectul de „reactualizare” a Planului Urbanistic General. Totuși, chiar și termenul în sine ridică semne de întrebare: este imposibil să reanimezi un document care, în esența sa, a fost creat într-o altă epocă și într-un alt sistem de guvernare urbană.

---

1. PUG-2007 a eșuat din motive sistemice

Este bine cunoscut faptul că Planul Urbanistic General aprobat în 2007 a fost realizat în proporție de doar 15–20%. Motivele sunt numeroase, dar esențialul este metodologia utilizată. Aceasta a fost concepută în mijlocul secolului XX, pentru necesitățile economiei planificate sovietice.

De aceea:

• datele inițiale erau furnizate de Gosplan-ul URSS;

• toți indicatorii, inclusiv numărul populației, erau aprobați centralizat;

• implementarea se baza pe un sistem verticalizat de distribuire a resurselor.

Un exemplu relevant: în PUG-ul din 1989, prognoza demografică indica o populație de 1,1 milioane de locuitori pentru Chișinău, însă Gosplan a aprobat doar 900 de mii — și doar această cifră era considerată „legală” pentru proiectare.

---

2. Metodologia nu s-a schimbat — doar ambalajul

În pofida schimbării sistemului politic și economic, metodologia prevăzută în noul Cod al urbanismului și construcțiilor a rămas aceeași în esență și structură. Asta înseamnă:

• prognozare liniară;

• un model static al orașului;

• un document rigid, în timp ce viața urbană este dinamică;

• lipsa unui management adaptiv al dezvoltării.

Pot elaboratorii să se abată de la cerințele codului? Nu. Codul stabilește cadrul, iar orice abatere este respinsă de expertiză. Prin urmare, rezultatul este previzibil: chiar dacă sunt invitați experți internaționali celebri, produsul final va fi același PUG din 2007, doar cu o nouă etichetă — „reactualizat”.

---

3. Situație similară — în cazul Planului urbanistic istorico-arhitectural

Aceeași problemă apare și în procesul de elaborare a planului de bază istorico-arhitectural. Problema principală este categorisirea monumentelor.

Sistemul de categorii moștenit din anii 1970–1980 nu reflectă:

• valoarea actuală a obiectelor;

• vulnerabilitatea lor;

• principiile de gestionare a patrimoniului istoric stabilite de UNESCO și ICOMOS.

Elaboratorii nu pot modifica acest sistem: primul expert va întreba pe ce bază este propusă noua clasificare. Răspunsul „este mai logică” sau „așa se face în Europa” nu are greutate juridică, deoarece codul consfințește vechiul sistem.

---

4. Până nu sunt eliminate erorile sistemice — orice proiect este sortit eșecului

Nu putem avansa atâta timp cât persistă contradicția fundamentală:

realitatea urbană contemporană × metodologia anilor 1960.

Rezultatul este previzibil:

• orice PUG devine automat o repetare a PUG-ului din 2007;

• orice plan istorico-arhitectural moștenește erorile vechii clasificări;

• orice „reactualizare” rămâne o operație cosmetică aplicată unui sistem învechit.

Până când erorile sistemice din metodologie și cadrul legal nu vor fi eliminate, orașul va continua să se învârtă în același cerc vicios.