Secolul al XVII-lea: Consolidarea Chișinăului ca centru comercial și meșteșugăresc

 Secolul al XVII-lea: Consolidarea Chișinăului ca centru comercial și meșteșugăresc

Consolidarea așezării

La începutul secolului al XVII-lea, Chișinăul era deja o așezare mare fortificată. Cel mai probabil, avea o mică cetate, înconjurată de ziduri de lemn pe un val de pământ și un șanț. În această perioadă, lângă așezare și-a petrecut iarna armata domnitorului moldovean Radu Mihnea Vodă.

Acest lucru este confirmat de o scrisoare în care domnitorul se adresa comandanților armatei polone și turce, propunând negocieri de pace. Probabil, armata era cantonată lângă așezare, care putea să o aprovizioneze, iar domnitorul nu locuia într-un cort pe zăpadă.

Rolul strategic al orașului

La mijlocul secolului al XVII-lea, armata turcă a lui Ahmet Pașa de asemenea și-a petrecut iarna lângă Chișinău, ceea ce demonstrează importanța strategică a orașului. În această perioadă, Chișinăul a devenit un centru de producție meșteșugărească și comerț, obținând statutul de târg și reunind mai multe moșii. Inițial, acestea erau Chișinău, Buiucani și Vistiernicheni, iar mai târziu li s-a adăugat și a patra — Găcioani. În oraș s-au dezvoltat cartiere meșteșugărești, au apărut prăvălii, iar străzile erau întărite pentru apărare.

Descrierea cartierelor meșteșugărești

Călătorul Evliya Çelebi descria aceste cartiere ca fiind animate și diverse, cu numeroase ateliere meșteșugărești, prăvălii și agitația locuitorilor locali ocupați cu treburile lor zilnice. De asemenea, el menționa că Chișinăul era un orășel fortificat, ceea ce îl deosebea de alte orașe, precum Vaslui, Țuțora și Iași.

Apariția bisericii de piatră

În 1642, în completarea primei biserici de lemn, domnitorul moldovean Vasile Lupu a dăruit Chișinăului o biserică de piatră, care a primit numele de Domnească și Sf. Nicolae. Biserica a fost construită pe un loc nou, iar în jurul ei s-a format un nou centru al așezării în creștere.

Descoperiri arheologice

Săpăturile arheologice au arătat că în această perioadă Chișinăul era un oraș bogat, ai cărui locuitori foloseau vase ceramice scumpe, cu modele rafinate, și fabricau obiecte de sticlă, cum ar fi pahare și sticle pentru păstrarea uleiurilor și vinului. Acest lucru dovedește un nivel de trai ridicat și dezvoltarea meșteșugurilor în oraș.

Concluzii privind dezvoltarea Chișinăului în secolul al XVII-lea

Astfel, secolul al XVII-lea a fost o etapă importantă în dezvoltarea Chișinăului, când acesta s-a transformat dintr-o mică așezare fortificată într-un centru comercial și meșteșugăresc semnificativ, participând activ la evenimentele militare și economice ale regiunii.