Apartamentele neocupate sau construcțiile noi? Să nu confundăm tactica cu strategia

În ultimele zile se discută intens despre numărul mare de apartamente neocupate din Chișinău. Pornind de la acest fapt, unii ajung la concluzia că locuințe există suficiente și, prin urmare, nu mai este nevoie să se construiască altele noi.

La prima vedere, această logică pare convingătoare. Însă, dacă analizăm situația mai profund, devine clar că vorbim despre două aspecte diferite.

Apartamentele neocupate pot reprezenta într-adevăr o sursă suplimentară de ofertă. Dacă o parte dintre proprietari vor decide să le vândă sau să le dea în chirie, acest lucru va mări opțiunile pentru cumpărători și chiriași și va reduce presiunea asupra prețurilor. Totuși, această rezervă nu poate constitui baza politicii locative.

În primul rând, nimeni nu poate garanta că proprietarii vor dori să își vândă apartamentele. Pentru mulți dintre ei, acestea reprezintă o investiție, un bun de familie sau o locuință păstrată pentru viitor. Atât timp cât apartamentul nu este scos la vânzare, el nu reprezintă o ofertă reală pe piață.

În al doilea rând, apariția pe piață a unui număr mare de astfel de apartamente are un caracter temporar. Chiar dacă o parte dintre ele vor fi vândute, această rezervă se va epuiza în cele din urmă.

Cu totul altfel funcționează construcțiile noi. Acestea măresc anual fondul locativ, modernizează orașul, creează locuri de muncă, dezvoltă sectorul construcțiilor, generează venituri fiscale și asigură oferta de locuințe pe termen lung. Tocmai proiectele noi determină cum va arăta piața locuințelor peste cinci, zece sau douăzeci de ani.

De aceea, cea mai mare îngrijorare de astăzi nu ar trebui să fie numărul apartamentelor neocupate, ci încetinirea și oprirea construcțiilor noi. Dacă această tendință va continua, orașul se va confrunta nu doar cu reducerea ofertei de locuințe noi în următorii ani, ci și cu o problemă mult mai gravă: slăbirea întregului sector al construcțiilor.

Industria construcțiilor nu poate fi refăcută în câteva luni. Atunci când companiile își încetează activitatea, specialiștii se reorientează către alte domenii sau pleacă peste hotare, echipele se destramă, iar birourile de proiectare, antreprenorii, producătorii de materiale de construcție și furnizorii de echipamente își reduc activitatea. Refacerea acestui ecosistem necesită mulți ani și investiții considerabile.

De aceea, pentru Chișinău este important să nu opunem aceste două direcții una alteia.

Obiectivul strategic al orașului este păstrarea și susținerea unui ritm constant al construcției de locuințe noi.

Obiectivul tactic este crearea condițiilor prin care o parte dintre apartamentele neocupate să fie introduse treptat pe piață, fie prin vânzare, fie prin închiriere.

Aceste două direcții nu sunt concurente, ci complementare.

Apartamentele neocupate reprezintă o rezervă care poate contribui la atenuarea temporară a deficitului de ofertă. Construcțiile noi reprezintă însă fundamentul dezvoltării orașului, al sectorului construcțiilor și garanția că, peste câțiva ani, Chișinăul nu se va confrunta din nou cu un deficit de locuințe moderne și cu un nou val de creștere a prețurilor.

De aceea, discuția despre fondul de locuințe neocupate nu trebuie să distragă atenția de la principala problemă a momentului. Pentru Chișinău, prioritatea strategică rămâne păstrarea și dezvoltarea construcțiilor noi, iar fondul existent de locuințe neocupate trebuie privit ca o resursă suplimentară pentru stabilizarea pieței, nu ca un substitut al dezvoltării construcțiilor.