 |
| 1800 |
 |
| 1860 |
 |
| 1941 |
Introducere
Istoria formării suburbiei vestice a Chișinăului, în special a cartierului Buiucanii Vechi, reprezintă unul dintre cele mai complexe și, în același timp, insuficient cercetate domenii ale geografiei istorice urbane. În pofida numeroaselor mențiuni ale toponimului „Buiucani” în documentele scrise din secolele XVII–XIX, problemele legate de localizarea așezării inițiale, mecanismele transformării acesteia și cauzele formării Buiucanilor Vechi rămân subiecte de discuție științifică.
Analiza documentelor istorice, a actelor mănăstirești, a planurilor topografice și a materialelor cartografice permite reconstruirea unui model probabil de dezvoltare a așezării Buiucani și transformarea sa treptată în parte istorică a orașului contemporan. Totodată, studierea istoriei Buiucanilor Vechi are nu doar importanță academică, ci oferă și posibilitatea reinterpretării rolului teritoriilor istorice suburbane în structura orașului modern și constituie baza elaborării strategiilor de dezvoltare durabilă.
Originile așezării Buiucani: moșia și comunitatea rurală
Prima mențiune documentară sigură a Buiucanilor datează de la începutul secolului XVII. În hrisoavele domnești este consemnată existența moșiei Buiucani ca domeniu funciar al boierimii moldovenești. Deja în această perioadă Buiucanii apăreau nu doar ca unitate administrativ-teritorială, ci și ca așezare locuită.
Potrivit reconstrucțiilor istorico-geografice, satul inițial Buiucani era amplasat în valea râului Bîc. O astfel de amplasare corespundea modelului tradițional de formare a așezărilor rurale moldovenești, orientate spre accesul la apă, terenuri agricole fertile și căi comerciale.
În sistemul de proprietate funciară moldovenesc, denumirea moșiei coincide frecvent cu denumirea așezării, însă teritoriul domeniului putea include mai multe sate, cătune și gospodării. Astfel, toponimul „Buiucani” desemna inițial atât o localitate concretă, cât și un spațiu mai larg de proprietate funciară.
Transmiterea moșiei către Mănăstirea Galata
Un moment decisiv în istoria Buiucanilor îl constituie transmiterea moșiei de către domnitorul Vasile Lupu Mănăstirii Galata, aflată sub autoritatea Patriarhiei Ierusalimului. Această transmitere a avut loc în prima jumătate a secolului XVII și reflecta practica caracteristică epocii de consolidare a domeniilor mănăstirești prin acordarea de pământuri suburbane.
Moșiile mănăstirești erau administrate diferit față de proprietățile boierești. Mănăstirile urmăreau sporirea eficienței agriculturii, concentrarea forței de muncă și optimizarea utilizării terenurilor agricole. Drept urmare, astfel de domenii erau adesea reorganizate economic, inclusiv prin strămutarea satelor în interiorul moșiei.
Transmiterea Buiucanilor către Mănăstirea Galata a devenit un factor determinant care a pregătit transformările ulterioare ale structurii spațiale a așezării.
Creșterea târgului Chișinău și transformarea teritorială
În a doua jumătate a secolului XVII începe dezvoltarea intensă a târgului Chișinău ca centru comercial și administrativ. Un rol esențial în acest proces l-au avut reformele din perioada domniilor lui Eustratie Dabija și Gheorghe Duca.
Reconstrucțiile istorice indică faptul că în această perioadă mai multe moșii suburbane, inclusiv Buiucani, Chișinău, Visterceni și ulterior Gețioani, au fost integrate în sistemul economic al târgului. Această politică era caracteristică orașelor medievale moldovenești, care se extindeau prin absorbția terenurilor rurale învecinate.
Extinderea orașului a dus la absorbția treptată a gospodăriilor rurale, la schimbarea structurii utilizării terenurilor și la transformarea așezărilor suburbane. Pentru proprietarii moșiilor, acest proces a generat necesitatea reorganizării economiei agricole și menținerii producției pe terenurile rămase.
Posibila strămutare a centrului rural Buiucani
Dezvoltarea târgului Chișinău ar fi putut constitui factorul principal al strămutării centrului rural Buiucani în interiorul moșiei mănăstirești. Pierderea terenurilor agricole din proximitatea orașului impunea menținerea funcției agricole pe sectoarele periferice ale domeniului.
Este probabil ca, la sfârșitul secolului XVII – începutul secolului XVIII, administrația mănăstirească să fi mutat o parte a populației rurale în valea pârâului Durlești. Astfel de strămutări erau caracteristice modului de administrare a moșiilor mănăstirești din Principatul Moldovei.
Strămutarea satului se producea de regulă treptat: inițial apăreau noi gospodării sau cătune, apoi o parte a populației se muta acolo, iar noul nucleu devenea centrul principal al comunității.
Rolul bisericii în formarea noii așezări
În tradiția rurală moldovenească, biserica avea rol nu doar religios, ci și administrativ. După formarea noului nucleu al satului Buiucani, este probabil că acolo a fost construită o biserică de lemn, care a consolidat statutul așezării ca parohie rurală distinctă.
Deși nu există documente directe despre construirea unei biserici de lemn la sfârșitul secolului XVII, sursele indirecte indică existența parohiei Buiucani deja în a doua jumătate a secolului XVIII. De regulă, biserica apărea după una sau două generații de la întemeierea unei așezări.
Stabilizarea așezării în secolul XVIII
În decursul secolului XVIII, noua așezare Buiucani s-a consolidat treptat. Această perioadă coincide cu epoca fanariotă, caracterizată prin reorganizarea proprietății funciare, redistribuirea obligațiilor fiscale și dezvoltarea agriculturii.
În această perioadă, noua localitate a devenit centrul principal al moșiei Buiucani, în timp ce satul inițial din valea Bîcului a dispărut treptat sau a fost absorbit de dezvoltarea urbană.
Biserica de piatră și fixarea cartografică a satului
În secolul XIX, bisericile de lemn au fost frecvent înlocuite cu edificii de piatră. Probabil în această perioadă a fost construită biserica de piatră din noua așezare Buiucani.
Până la mijlocul secolului XIX, satul apare deja pe hărțile topografice ca localitate distinctă, cu o structură rurală stabilă. Hărțile confirmă existența unui sat compact în valea pârâului Durlești, ceea ce indică finalizarea procesului de strămutare.
Urbanizarea secolului XX și apariția Buiucanilor Vechi
În secolul XX, Chișinăul s-a extins accelerat. Formarea noului cartier Buiucani a dus la integrarea satului istoric în structura urbană.
În această perioadă, așezarea istorică începe să fie numită „Buiucanii Vechi”, pentru a o diferenția de noul cartier urban. Apariția acestui toponim reflectă procesul tipic de urbanizare și schimbare a centrului locuirii.
Modelul istorico-geografic al dezvoltării Buiucanilor
Analiza comparativă a surselor permite propunerea următoarei reconstrucții:
Secolele XV–XVI – formarea moșiei și a satului Buiucani în valea Bîcului.
Prima jumătate a secolului XVII – transmiterea moșiei către Mănăstirea Galata.
A doua jumătate a secolului XVII – creșterea târgului Chișinău și integrarea unei părți din terenuri în spațiul urban.
Sfârșitul secolului XVII – începutul secolului XVIII – strămutarea centrului rural în valea pârâului Durlești.
Secolul XVIII – stabilizarea noii așezări.
Secolul XIX – construirea bisericii de piatră și fixarea satului pe hărți.
Secolul XX – transformarea satului în cartierul Buiucanii Vechi.
Buiucanii Vechi ca patrimoniu istorico-urbanistic
Istoria Buiucanilor Vechi constituie un element esențial al identității urbane a Chișinăului, comparabil ca valoare culturală cu centrul istoric al orașului. Spre deosebire de centru, Buiucanii Vechi păstrează structura unei așezări suburbane istorice, care reflectă transformarea mediului rural în spațiu urban.
Aici s-au păstrat elemente ale planificării tradiționale, morfologia specifică a construcțiilor și straturi culturale ale diferitelor epoci. Aceste caracteristici conferă teritoriului o valoare deosebită ca patrimoniu urban.
Necesitatea unei abordări integrate de dezvoltare
Dezvoltarea contemporană a acestor teritorii necesită trecerea de la protejarea obiectelor individuale la gestionarea integrată a mediului istoric. Un instrument promițător îl reprezintă metodologia DAUF/LICA, orientată spre dezvoltarea adaptivă și coordonată a teritoriilor.
Aplicarea sistemului DAUF/LICA permite tratarea Buiucanilor Vechi ca un sistem urban distinct, cu propriile caracteristici sociale, economice și spațiale.
Posibilitatea organizării unui workshop interdisciplinar
Un pas practic ar putea fi organizarea unui workshop tematic de o săptămână, dedicat dezvoltării viitoare a Buiucanilor Vechi. Evenimentul ar putea reuni locuitorii, mediul de afaceri, autoritățile municipale și experții în urbanism și patrimoniu.
Workshopul ar permite realizarea unui diagnostic al teritoriului, identificarea valorilor istorice, evaluarea potențialului investițional și coordonarea planurilor de dezvoltare.
Rolul inițiativelor comunitare
Un element esențial al acestui proces îl poate constitui implicarea comunității locale. Platforma civică a locuitorilor poate deveni inițiatorul și coordonatorul procesului, cu sprijinul Primăriei municipiului Chișinău.
Elaborarea unei strategii de dezvoltare
Rezultatele workshopului ar putea fi sintetizate într-o strategie coordonată de dezvoltare a Buiucanilor Vechi, care să includă principii de conservare a patrimoniului, direcții de dezvoltare urbană și mecanisme de atragere a investițiilor.
Această strategie ar putea servi drept bază pentru obținerea finanțării și pentru crearea unui sistem durabil de gestionare a dezvoltării teritoriale.
Concluzie
Istoria formării Buiucanilor Vechi reflectă interacțiunea complexă dintre economia feudală, administrarea mănăstirească și urbanizarea modernă. Satul inițial Buiucani era probabil amplasat în valea Bîcului, însă creșterea târgului Chișinău și reorganizarea moșiei mănăstirești au determinat strămutarea centrului rural în valea pârâului Durlești.
Până la mijlocul secolului XIX, noua așezare s-a consolidat ca sat, iar în secolul XX s-a transformat în cartierul Buiucanii Vechi. Astăzi, această zonă reprezintă un element valoros al diversității culturale și spațiale a Chișinăului și necesită o abordare strategică pentru conservarea și dezvoltarea sa durabilă.
Комментариев нет:
Отправить комментарий