Cum poate fi prevenită transformarea unui conflict local într-un conflict sistemic?
 |
| .Dereneu_-_Biserica_„Adormirea_Maicii_Domnului” |
INTRODUCERE
Republica Moldova este un stat întemeiat pe principiile libertății de conștiință, caracterului laic al autorității publice și egalității organizațiilor religioase în fața legii. Constituția garantează fiecărui cetățean dreptul de a-și manifesta religia în mod individual sau colectiv, precum și dreptul de a-și schimba convingerile religioase fără intervenția statului.
În ultimii ani, în țară s-au înregistrat tot mai frecvent cazuri de modificare a apartenenței canonice a comunităților religioase. Aceste procese reprezintă o manifestare a libertății de conștiință și a autodeterminării interne a credincioșilor. Totodată, lipsa unei proceduri clar standardizate de tranziție a generat incertitudine juridică în mai multe localități, ceea ce a condus la conflicte în jurul lăcașurilor de cult, al bunurilor și al dreptului de folosință.
Analiza disputelor apărute demonstrează că, în majoritatea cazurilor, sursa acestora nu constă în divergențe teologice, ci în:
lipsa unor cerințe unitare privind determinarea componenței membrilor comunității;
lipsa transparenței în procedura de convocare și desfășurare a adunărilor;
incertitudinea consecințelor patrimoniale ale deciziei adoptate;
absența unei etape obligatorii de mediere înainte de sesizarea instanței de judecată;
interpretarea diferită a normelor dreptului civil și a normelor canonice.
Astfel de lacune sporesc tensiunea socială, subminează încrederea în instituțiile statului și creează riscul escaladării conflictelor locale. În condițiile mediului informațional contemporan, orice dispută nerezolvată poate fi utilizată pentru politizare, manipularea opiniei publice și destabilizarea relațiilor intercomunitare.
În acest context, se propune instituirea, pe lângă Ministerul Justiției, a unei platforme permanente de dialog și expertiză, cu participarea reprezentanților comunităților religioase, a specialiștilor în drept, a mediatorilor și a instituțiilor relevante ale statului. Această platformă va avea rolul de a elabora recomandări, de a armoniza practicile existente și de a contribui la redactarea unui cadru normativ clar și echilibrat privind procedura de modificare a jurisdicției canonice. Platforma va funcționa pe principiile neutralității, transparenței și respectului reciproc, fără a interveni în aspectele doctrinare sau teologice.
Statul, menținându-și neutralitatea în chestiuni de doctrină și apartenență canonică, are obligația de a asigura:
previzibilitatea și transparența procedurilor;
protecția drepturilor patrimoniale;
garanții ale ordinii publice;
egalitatea tuturor comunităților religioase în fața legii.
Prezenta lege nu intervine în aspectele teologice și nu stabilește legitimitatea canonică a structurilor religioase. Scopul său este instituirea unui mecanism juridic universal și neutru, care să permită comunităților religioase exercitarea dreptului lor de a modifica jurisdicția canonică în mod pașnic, transparent și fără escaladarea conflictelor.
Legea este orientată spre consolidarea stabilității sociale, a încrederii în instituțiile statului și prevenirea situațiilor în care divergențele religioase se transformă în confruntări sociale.
Proiect:
„Legea privind procedura de modificare a jurisdicției canonice a unei comunități religioase și asigurarea unei tranziții pașnice”
CAPITOLUL I. Dispoziții generale
Articolul 1. Scopul legii
Asigurarea unei proceduri transparente, previzibile și pașnice de modificare a jurisdicției canonice (bisericești) a unei comunități religioase, cu respectarea:
libertății de conștiință,
dreptului de proprietate,
ordinii publice.
Articolul 2. Domeniul de aplicare
Se aplică comunităților religioase înregistrate, care dețin statut de persoană juridică.
Articolul 3. Principiile procedurii
Neutralitatea statului.
Inadmisibilitatea intervenției în chestiuni teologice.
Transparența procedurii.
Protecția drepturilor patrimoniale.
Obligativitatea medierii înaintea unui litigiu judiciar.
CAPITOLUL II. Determinarea membrilor comunității
Articolul 4. Registrul membrilor comunității
Fiecare comunitate religioasă este obligată să țină un registru intern al membrilor.
Registrul trebuie să conțină:
Numele și prenumele,
codul numeric personal,
data aderării,
semnătura.
Registrul se depune anual la Ministerul Justiției (fără divulgarea publică a datelor cu caracter personal, dar cu posibilitatea verificării acestora).
Articolul 5. Dreptul de vot
Au drept de vot membrii incluși în registru cu cel puțin 6 luni înainte de data adunării.
(Această prevedere previne „adăugarea în masă” artificială a persoanelor înaintea votului.)
CAPITOLUL III. Inițierea procedurii de tranziție
Articolul 6. Inițiativa
Procedura începe în baza unei solicitări scrise formulate de cel puțin 1/3 din membrii comunității.
Articolul 7. Notificarea
Anunțul privind convocarea adunării se publică:
pe panoul informativ al lăcașului de cult,
la primărie,
pe site-ul oficial al Ministerului Justiției (secțiunea notificări).
Termenul de notificare este de cel puțin 30 de zile.
CAPITOLUL IV. Desfășurarea adunării
Articolul 8. Cvorumul
Adunarea este considerată deliberativă dacă participă cel puțin 2/3 din membrii înregistrați.
Articolul 9. Votarea
Votul se desfășoară prin scrutin secret.
Decizia se consideră adoptată dacă este susținută de cel puțin 2/3 din participanți.
Votarea este consemnată prin:
proces-verbal,
înregistrare video,
autentificare notarială.
Articolul 10. Observarea
La adunare pot participa:
un reprezentant al Ministerului Justiției,
un notar,
un mediator independent.
CAPITOLUL V. Consecințe patrimoniale
Articolul 11. Dreptul de proprietate
Dacă proprietarul bunurilor este comunitatea religioasă în calitate de persoană juridică, bunurile urmează decizia majorității.
Dacă proprietarul este o structură religioasă superioară, se aplică prevederile contractuale și legislația civilă.
Articolul 12. Divizarea patrimoniului
Dacă comunitatea se divide aproximativ în mod egal (de exemplu 40/60):
poate fi instituit un regim temporar de folosință comună pentru o perioadă de până la 12 luni,
sau poate fi oferit un spațiu alternativ celeilalte grupări, cu sprijinul primăriei.
CAPITOLUL VI. Medierea obligatorie
Articolul 13. Etapa de mediere
Înainte de depunerea unei acțiuni în instanță, părțile sunt obligate să parcurgă o procedură de mediere pe o durată de cel puțin 30 de zile.
Mediatorul este desemnat:
din Registrul de stat al mediatorilor,
prin acordul părților.
CAPITOLUL VII. Asigurarea ordinii publice
Articolul 14. Executarea deciziei
Decizia adunării sau a instanței este obligatorie.
Autoritățile statului asigură menținerea ordinii publice fără a interveni în activitatea liturgică.
Articolul 15. Răspunderea
Se prevede răspundere pentru:
împiedicarea accesului legal la lăcașul de cult,
acte de violență,
dezinformare intenționată menită să incite la conflict.
CAPITOLUL VIII. Dispoziții tranzitorii
Articolul 16. Aplicarea în cazul litigiilor existente
Noile standarde se aplică cazurilor viitoare.
În cauzele deja examinate de instanță, medierea poate fi utilizată în scopul reducerii tensiunilor, fără revizuirea hotărârilor judecătorești rămase definitive.
De ce este importantă această structură
Elimină haosul procedural.
Asigură o procedură uniformă pentru toți.
Reduce spațiul pentru manipulări.
Transferă conflictul din plan geopolitic în plan juridic.
Aspect esențial
O astfel de lege trebuie să fie maxim neutra:
Nu trebuie să menționeze mitropolii sau structuri religioase concrete.
Trebuie să se aplice oricărei comunități religioase.
CONCLUZIE
Adoptarea prezentei legi va institui un standard unic și obligatoriu pentru toate comunitățile religioase privind procedura de modificare a jurisdicției canonice.
Implementarea legii va conduce la:
eliminarea incertitudinii juridice referitoare la componența comunității și la procedura de vot;
reducerea numărului de litigii judiciare prin introducerea unei etape obligatorii de mediere;
delimitarea clară a drepturilor patrimoniale în cazul divizării comunității;
creșterea nivelului de încredere în instituțiile statului ca garanți neutri ai ordinii de drept;
diminuarea riscului de politizare și radicalizare a disputelor religioase locale.
Uniformizarea procedurii va preveni repetarea scenariilor conflictuale în diferite localități și va asigura condiții egale pentru toate organizațiile religioase, indiferent de apartenența lor canonică.
Legea nu este îndreptată împotriva vreunei structuri religioase și nu conferă avantaje niciunei părți. Scopul său este de a asigura echilibrul dintre libertatea de conștiință, dreptul de proprietate și menținerea ordinii publice.
Prin aceasta, statul își reafirmă rolul de garant laic, neutru și juridic al condițiilor necesare pentru coexistența pașnică a diferitelor tradiții religioase în societate.
Комментариев нет:
Отправить комментарий