Introducere. Fereastra de oportunitate pentru reforma planificării urbane
În prezent, municipiul Chișinău se află într-o situație unică. Este în curs reactualizarea Planului Urbanistic General al orașului din anul 2007 — document care trebuie să stabilească direcția strategică de dezvoltare a capitalei pentru următoarele decenii. Totuși, etapa actuală a elaborării se află doar la început. Metodologia, structura interacțiunii cu subiectele municipiului și principiile de luare a deciziilor sunt încă în proces de formare. Acest lucru creează o rară „fereastră de oportunitate” managerială, care permite modernizarea fără conflicte a abordării planificării urbane.
Tranziția propusă nu necesită modificarea temei proiectului, alocarea unor bugete suplimentare sau revizuirea termenelor de elaborare. Ea presupune transformarea însăși a filozofiei planificării — de la tentativa de a prognoza viitorul orașului la crearea unui sistem de diagnosticare permanentă și administrare adaptivă a dezvoltării acestuia.
Mai mult, implementarea acestui model poate reduce semnificativ durata elaborării Planului Urbanistic General. Acest lucru este deosebit de important în situația în care planul anterior și-a pierdut, în mare măsură, actualitatea și nu mai funcționează ca instrument deplin de administrare a dezvoltării orașului. Reducerea termenelor devine posibilă datorită trecerii de la prognoze pe termen lung, complexe și adesea speculative, la analiza stării reale existente a teritoriilor și formularea soluțiilor pe baza datelor reale.
Orașul ca organism viu: o nouă filozofie a planificării
Medicina a renunțat de mult la practica elaborării planurilor de tratament pentru oameni pe zeci de ani înainte. Sistemul modern de sănătate se bazează pe controale medicale periodice, analiza stării curente a organismului, diagnosticarea bolilor și alegerea metodelor de tratament ținând cont de nivelul actual al tehnologiilor și de posibilitățile financiare ale pacientului.
Orașul funcționează după principii similare. El este alcătuit din numeroase sisteme interconectate: transport, social, ecologic, economic și cultural. Dezechilibrul în oricare dintre aceste sisteme poate provoca o criză a întregului mediu urban.
Încercarea de a prevedea toate problemele posibile ale orașului până în anul 2040 este similară cu încercarea unui medic de a anticipa din timp toate bolile unui pacient. O astfel de abordare conduce inevitabil la erori și la utilizarea ineficientă a resurselor.
Prin urmare, se propune considerarea Planului Urbanistic General nu ca un document de prognoză a viitorului, ci ca o „policlinică a orașului” — un sistem de stocare, analiză și actualizare a „dosarelor medicale” ale teritoriilor.
Rolul primăriei în modelul medical de administrare a orașului
În cadrul modelului propus, primăria municipiului îndeplinește rolul unui fel de „Minister al Sănătății” al sistemului urban. Ea nu se ocupă de „tratarea” directă a fiecărei probleme locale, ci formează politica generală de administrare a dezvoltării orașului, stabilește standardele de diagnostic, asigură coordonarea între subiectele municipiului și organizează resursele pentru soluționarea celor mai complexe probleme.
Funcțiile primăriei în acest sistem includ:
— elaborarea regulilor generale de gestionare a „dosarelor medicale” ale teritoriilor
— stabilirea standardelor de diagnostic al mediului urban
— coordonarea deciziilor intersectoriale
— distribuirea resurselor financiare și investiționale
— organizarea „consiliilor urbane” pentru probleme complexe
— controlul eficienței deciziilor adoptate
Astfel, primăria asigură administrarea strategică a sistemului de dezvoltare a orașului, menținând în același timp autonomia operațională a subiectelor municipiului.
Descentralizarea administrării ca bază a dezvoltării adaptive
Chișinăul s-a format istoric ca un sistem de așezări separate, fiecare având propria morfologie, structură socială și dinamică economică. Modelul centralizat de planificare nu poate reflecta eficient această diversitate.
În prezent există deja o structură administrativă care permite trecerea la administrarea descentralizată a dezvoltării orașului. Primarii subiectelor municipiului și pretorii sectoarelor îndeplinesc, de facto, rolul de coordonatori teritoriali. În noul model, ei devin „medici de familie” ai teritoriilor — specialiști care efectuează diagnosticul primar, adoptă decizii privind problemele locale și gestionează dosarele medicale ale dezvoltării propriilor zone.
Dispensarizarea teritoriilor ca instrument de diagnostic
Elementul-cheie al noului model devine „dispensarizarea” periodică a teritoriilor. Aceasta reprezintă un audit sistemic al stării fiecărei părți a municipiului, realizat cu participarea tuturor actorilor interesați: locuitori, mediul de afaceri, autorități și comunitatea de experți.
Diagnosticul trebuie să cuprindă mai multe blocuri principale.
Blocul social include analiza situației demografice, gradul de asigurare cu instituții educaționale, accesibilitatea spațiilor publice și a infrastructurii sociale.
Blocul economic evaluează nivelul ocupării forței de muncă, potențialul investițional al teritoriului, dezvoltarea întreprinderilor mici și activitatea comercială.
Blocul infrastructural include analiza accesibilității transportului, starea rețelelor inginerești, stabilitatea energetică și alimentarea cu apă.
Blocul ecologic analizează starea spațiilor verzi, riscurile de inundații, nivelul poluării și reziliența climatică a teritoriului.
Blocul istorico-cultural evaluează gradul de conservare a patrimoniului arhitectural și identitatea mediului urban.
O condiție fundamentală a dispensarizării este identificarea nu a întregii liste de probleme, ci a unui număr limitat de „boli” teritoriale critice — de regulă nu mai mult de două sau trei. O astfel de abordare permite concentrarea resurselor asupra problemelor esențiale și evitarea dispersării eforturilor.
GIS ca „dosar medical” al teritoriului
Rezultatele diagnosticului trebuie înregistrate sub formă de pașapoarte digitale ale teritoriilor, bazate pe sisteme informaționale geografice. Un astfel de „dosar medical” al teritoriului trebuie să includă:
— caracteristicile de bază ale teritoriului
— lista problemelor identificate
— evaluarea gradului lor de criticitate
— istoricul deciziilor adoptate
— date despre investiții
— scenarii de dezvoltare ulterioară
Este deosebit de important ca toate straturile unor astfel de dosare medicale, inclusiv regulamentele urbanistice, să reflecte starea existentă a teritoriilor, confirmată prin date reale ale diagnosticului, și nu prognoze care nu au o fundamentare suficientă și care adesea încetinesc procesul de luare a deciziilor.
Sistemul multilevel de „tratament” al teritoriilor urbane
Modelul medical presupune formarea unui sistem multilevel de luare a deciziilor.
Problemele de nivel local, care nu necesită cercetări complexe și investiții semnificative, pot fi soluționate la nivel local de către „medicii de familie” — primarii și pretorii. Toate deciziile trebuie înregistrate în dosarul medical al teritoriului.
„Afecțiunile” mai serioase sunt direcționate către nivelul „spitalului urban”. Aici se organizează workshopuri specializate, se analizează variantele de soluționare, se adoptă decizii strategice sub coordonarea primăriei și, de asemenea, sunt înregistrate în dosarul medical al teritoriului.
Planul Urbanistic General ca sistem integrator
În cadrul modelului propus, Planul Urbanistic General își păstrează funcția juridică și strategică, însă își schimbă rolul metodologic. El devine un sistem de integrare a dosarelor medicale teritoriale, formând o bază informațională unică pentru dezvoltarea orașului.
Concluzie. Planul Urbanistic General ca sistem de administrare adaptivă
Chișinăul se află în fața unei alegeri între menținerea modelului tradițional de planificare urbană și trecerea la un sistem adaptiv de administrare a dezvoltării orașului. Etapa actuală de reactualizare a Planului Urbanistic General oferă o oportunitate unică de a realiza această tranziție fără conflicte și fără costuri suplimentare.
Modelul medical propus tratează orașul ca pe un organism viu, a cărui dezvoltare nu poate fi prevăzută pentru decenii înainte, dar poate fi administrată eficient prin diagnostic permanent, tratament și monitorizare.
În acest context, Planul Urbanistic General încetează să mai fie un document static și se transformă într-un sistem dinamic de administrare a dezvoltării municipiului, bazat pe date, participarea societății și soluții adaptive.
Комментариев нет:
Отправить комментарий