 |
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” este o biserică amplasată în Dereneu, raionul Călărași, Republica Moldova. Este un monument arhitectural de importanță națională inclus în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat cu nr. 174 (raionul Călărași).[1] Datează din 1827.[1] Lăcașul se află la mijlocul unui conflict între două entități religioase – Mitropolia Moldovei și Mitropolia Basarabiei –, care ambele pretind la dreptul exclusiv de folosință asupra edificiului.[2] |
Introducere
Edificiile religioase, în multe țări, reprezintă nu doar spații ale vieții spirituale, ci și simboluri ale identității culturale, memoriei istorice și apartenenței sociale. Din acest motiv, disputele privind utilizarea lăcașurilor de cult depășesc adesea cadrul teologic și devin conflicte sociale care afectează comunități întregi. Republica Moldova nu face excepție. În ultimii ani, în mai multe localități au apărut conflicte între comunități religioase privind dreptul de utilizare a bisericilor.
Unul dintre cele mai relevante exemple este conflictul din comuna Dereneu, unde biserica a devenit centrul unei confruntări între credincioși aparținând diferitelor jurisdicții ortodoxe. În același timp, experiența internațională demonstrează că și cele mai complexe conflicte religioase pot fi gestionate prin crearea unor modele durabile de utilizare comună a edificiilor sacre.
Scopul acestui articol este de a analiza posibilitățile de coexistență pașnică a comunităților religioase prin utilizarea comună a bisericilor, pornind de la experiența internațională, inclusiv modelul „Status Quo” din Ierusalim, practica slujbelor multilingve din catedrala catolică din Chișinău, precum și de a propune un model conceptual de soluționare a conflictului din Dereneu ca potențial proiect-pilot pentru Republica Moldova.
Conflictele religioase ca fenomen social
Conflictele în jurul edificiilor religioase sunt rareori exclusiv teologice. În majoritatea cazurilor, ele includ un complex de factori:
memorie istorică
identitate culturală
diferențe lingvistice
procese politice
polarizare socială
În mediul rural, biserica îndeplinește adesea și funcția de centru comunitar, simbol al tradiției și spațiu al memoriei colective. Pierderea accesului la acest spațiu este percepută ca o pierdere a unei părți din propria identitate.
În spațiul post-sovietic, problemele religioase se intersectează frecvent cu orientări geopolitice, ceea ce amplifică dimensiunea emoțională a conflictelor. Astfel, biserica devine nu doar un spațiu religios, ci și un marker simbolic al apartenenței culturale și istorice.
Conflictul din Dereneu ca exemplu de criză locală
Comuna Dereneu reprezintă o comunitate rurală tipică din Republica Moldova, cu un număr relativ mic de locuitori. Totuși, conflictul în jurul bisericii a demonstrat cât de puternic poate deveni factorul religios în generarea tensiunilor sociale.
Problema principală constă în competiția dintre jurisdicțiile religioase pentru dreptul de utilizare a lăcașului de cult. Situația este complicată de faptul că biserica are o valoare simbolică majoră pentru ambele grupuri de credincioși.
Conflictul a fost însoțit de proteste, intervenția organelor de ordine și divizarea comunității locale. Astfel de situații pot genera fracturi sociale pe termen lung.
Totodată, Dereneu are un avantaj important — dimensiunea redusă a comunității, care permite căutarea unor soluții de compromis prin dialog direct și implicarea liderilor locali.
Factorul calendaristic ca instrument de dezescaladare
O particularitate a tradiției ortodoxe este utilizarea diferitelor sisteme calendaristice. Aceasta creează o oportunitate pentru distribuirea sărbătorilor religioase între comunități.
Sărbătorile fixe, precum Crăciunul și Boboteaza, sunt celebrate aproape întotdeauna la date diferite, ceea ce reduce natural potențialul conflictual.
Sărbătorile mobile, inclusiv Paștele și Rusaliile, coincid în aproximativ 60% din cazuri. În aceste situații, este necesară elaborarea unor proceduri suplimentare pentru utilizarea comună a bisericii.
În aproximativ 40% din ani, Paștele nu coincide între tradițiile calendaristice ortodoxe, ceea ce simplifică organizarea slujbelor, fiecare comunitate celebrând în date diferite, fără necesitatea unor negocieri complexe privind programul.
Factorul calendaristic nu elimină complet conflictul, dar oferă o bază practică pentru dezvoltarea unor modele flexibile de coexistență.
Experiența internațională privind utilizarea comună a edificiilor religioase
Modelul „Status Quo” din Ierusalim
Unul dintre cele mai cunoscute exemple de utilizare comună a unui lăcaș de cult este Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. De-a lungul secolelor, aceasta a fost administrată de mai multe confesiuni creștine.
Sistemul „Status Quo” a apărut în secolul al XIX-lea ca mecanism de prevenire a conflictelor religioase. Principiul de bază a fost menținerea aranjamentelor existente privind drepturile fiecărei confesiuni.
Fiecare comunitate religioasă deține zone strict delimitate în interiorul bisericii și are stabilite intervale fixe pentru desfășurarea slujbelor. Orice modificare este posibilă doar cu acordul tuturor părților.
Spațiul interior este împărțit cu o precizie remarcabilă. Fiecare confesiune deține altare, capele și culoare specifice. Chiar și curățenia și aprinderea lumânărilor sunt reglementate prin acorduri istorice.
Un element simbolic important este faptul că cheile bisericii sunt păstrate de familii musulmane, pentru a asigura neutralitatea controlului accesului.
De asemenea, celebra „scară nemișcată” de pe fațada bisericii a devenit un simbol al rigidității sistemului, deoarece nu poate fi mutată fără acordul tuturor confesiunilor.
În pofida complexității sale, modelul Status Quo a asigurat coexistența relativ pașnică a comunităților religioase timp de peste 150 de ani.
Practica slujbelor multilingve în catedrala catolică din Chișinău
Catedrala romano-catolică Providența Divină din Chișinău reprezintă un exemplu local de utilizare comună a unui lăcaș de cult de către comunități diferite.
Slujbele sunt oficiate în limbile română, rusă, polonă și uneori engleză. Această practică reflectă diversitatea etnică a comunității catolice din Moldova.
Viața parohiei este organizată pe baza unui program clar și stabil. Credincioșii cunosc din timp orele slujbelor în limba lor.
Administrarea este centralizată, iar conducerea spirituală coordonează activitatea tuturor grupurilor lingvistice, menținând în același timp autonomia culturală a fiecăruia.
Toate comunitățile utilizează același altar și același spațiu liturgic, ceea ce consolidează sentimentul de apartenență comună.
Comunicarea transparentă și organizarea eficientă sunt elemente-cheie ale succesului acestui model.
Mecanismele esențiale ale utilizării comune
Experiența internațională evidențiază câteva mecanisme universale.
Program clar al slujbelor
Un program stabil și previzibil este fundamental pentru prevenirea conflictelor.
Administrare neutră
Numirea unui administrator care nu reprezintă exclusiv una dintre părți contribuie la reducerea neîncrederii.
Interzicerea modificărilor unilaterale
Orice schimbare a regimului de utilizare sau a interiorului trebuie aprobată de un organ comun.
Proceduri de mediere
Implicarea unui mediator independent permite soluționarea disputelor prin dialog.
Crearea unui Consiliu de administrare a bisericii
Un Consiliu mixt, format din reprezentanți ai ambelor comunități și ai administrației locale, poate deveni instrumentul principal de coordonare, aprobare a programelor, gestionare a situațiilor tensionate și monitorizare a respectării regulilor.
Paștele ca test major al utilizării comune
Paștele este cea mai importantă sărbătoare a calendarului ortodox și, simultan, perioada cea mai sensibilă pentru utilizarea comună a bisericii.
În aproximativ 40% din ani, Paștele nu coincide, ceea ce simplifică organizarea slujbelor. În anii în care coincide, experiența internațională arată că soluția optimă este împărțirea serviciilor religioase pe intervale orare și rotația anuală a slujbei principale.
Organizarea comună a sfințirii bucatelor poate avea un puternic efect simbolic de reconciliere.
Impactul social al utilizării comune
Utilizarea comună a edificiilor religioase contribuie la:
reducerea tensiunilor intercomunitare
consolidarea administrației locale
dezvoltarea culturii dialogului
protejarea patrimoniului cultural
Aceasta creează o nouă formă de responsabilitate colectivă pentru spațiul public.
Posibilitatea unui proiect-pilot în Dereneu
Experiența Dereneu poate sta la baza dezvoltării unui model național de soluționare a conflictelor religioase.
Un proiect-pilot ar putea include:
distribuirea calendaristică a slujbelor
crearea unui Consiliu de administrare a bisericii
numirea unui administrator neutru
elaborarea unui regulament pentru sărbătorile majore
implementarea unui sistem de monitorizare
Această abordare ar putea stabiliza situația locală și ar putea servi drept model pentru alte comunități.
Rolul statului și al organizațiilor internaționale
Autoritățile statului pot oferi suport metodologic și juridic. Organizațiile internaționale pot contribui cu expertiză și asistență în domeniul medierii.
Colaborarea instituțională poate facilita dezvoltarea unor mecanisme durabile de coexistență religioasă.
Concluzie
Experiența internațională demonstrează că disputele religioase privind utilizarea lăcașurilor de cult pot fi gestionate prin instituționalizarea unor proceduri clare și transparente.
Modelul Status Quo din Ierusalim evidențiază importanța regulilor stabile, iar exemplul catedralei catolice din Chișinău arată că diversitatea poate fi gestionată eficient prin organizare și comunicare.
Conflictul din Dereneu poate deveni punctul de plecare pentru dezvoltarea unei noi culturi a dialogului interreligios în Republica Moldova. Printr-un proiect-pilot bine structurat, această experiență ar putea fi transformată într-un mecanism național de prevenire a conflictelor religioase și consolidare a coeziunii sociale.
Комментариев нет:
Отправить комментарий