Introducere
Elaborarea Planului Zonal al centrului istoric al Chișinăului s-a prelungit de-a lungul multor ani, iar situația continuă să rămână incertă. De mai bine de șaptesprezece ani, orașul funcționează fără un plan zonal aprobat pentru partea sa istorică. Acest lucru a dus la oportunități ratate de dezvoltare, inclusiv anularea sau întârzierea unor proiecte semnificative, cum ar fi restaurarea unor monumente arhitecturale importante și dezvoltarea infrastructurii. Lipsa unui plan a fost, de asemenea, cauza încetării unor inițiative de investiții care ar fi putut îmbunătăți considerabil aspectul centrului istoric. De exemplu, un beneficiar a dorit să demoleze chiar o clădire mică cu un singur etaj, care nu era un monument, și să construiască în locul ei una nouă cu două etaje, dar i s-a refuzat chiar și examinarea acestui proiect în Consiliul Național pentru Protecția Monumentelor, pe un motiv absolut legal - lipsa unui Plan Zonal aprobat al centrului istoric. Acest lucru împiedică dezvoltarea Chișinăului și creează o atmosferă de incertitudine juridică și organizațională, care frânează orice inițiativă de investiție și eforturi de conservare a patrimoniului cultural. Fără un plan aprobat, nu este posibil să se atragă investiții pe termen lung în dezvoltarea infrastructurii și restaurarea monumentelor arhitecturale, ceea ce în cele din urmă duce la degradarea treptată a mediului istoric.
Starea actuală și problemele
Ultimul Proiect de Planificare Detaliată (PDP) al centrului a fost elaborat încă în perioada sovietică sub conducerea unor arhitecți cunoscuți, iar de-a lungul anilor, încercările de a-l actualiza nu au dat rezultate. În 2021, Primăria Chișinău a instituit un moratoriu asupra construcțiilor în centrul istoric pentru a accelera elaborarea Planului Zonal, însă până în septembrie 2024 nu s-a înregistrat niciun progres în această direcție. Moratoriul a fost, de fapt, prelungit printr-o decizie conform căreia toate monumentele au o zonă de protecție de 100 m, iar centrul istoric al orașului se află, de fapt, în stare de conservare. Aceasta înseamnă că clădirile continuă să se degradeze și să se distrugă, iar lucrările necesare de restaurare sunt amânate pe termen nedefinit, ceea ce duce la deteriorarea patrimoniului arhitectural.
Lipsa unui Plan General aprobat și a unui Plan Zonal determină o incertitudine juridică, care împiedică atât construcțiile noi, cât și proiectele de restaurare. De exemplu, au fost înghețate proiectele de restaurare a clădirii Primăriei și de reconstrucție a mai multor fațade istorice de pe străzile centrale, precum și au fost anulate inițiativele de investiții în dezvoltarea infrastructurii turistice. Mai mult, acest lucru subminează atractivitatea investițională a centrului orașului și creează riscuri de deteriorare suplimentară. Fără reguli concrete și cadre urbanistice clare, partea istorică a Chișinăului rămâne într-o stare de incertitudine, ceea ce creează un pericol pentru păstrarea acesteia. Lipsa unui concept clar și a limitelor zonelor de protecție deschide ușile dezvoltatorilor lipsiți de scrupule, care pot profita de situația existentă pentru a construi obiecte care nu se potrivesc contextului istoric și aspectului arhitectural al centrului.
În plus, termenul de valabilitate al Planului General al orașului, aprobat în 2007, expiră, iar până în prezent nu există claritate cu privire la momentul în care va fi aprobată versiunea sa actualizată. O simplă prelungire a termenului de valabilitate nu va rezolva nicio problemă, nici cu privire la bulevardul Cantemir, nici în ceea ce privește soluționarea sarcinilor și problemelor apărute în ultimii 17 ani de la elaborarea Planului General. Acest lucru creează o amenințare nu doar pentru centrul istoric, ci și pentru întregul oraș. Strategia de dezvoltare socio-economică și spațială durabilă a municipiului Chișinău, deși încă neaprobată, servește drept un instrument important de planificare, care stabilește direcțiile de dezvoltare a orașului. Cu toate acestea, ea nu înlocuiește Planul General, ci îl completează, oferind orientări și obiective strategice. Ne aflăm la pragul unui colaps urbanistic, când niciuna dintre deciziile semnificative nu va putea fi luată în cadrul legal.
Evaluarea termenelor și costurilor
Elaborarea și aprobarea corecturii Planului General al orașului, care exclude bulevardul Cantemir, poate dura între 1 și 2 ani, în funcție de viteza de aprobare și desfășurare a audierilor publice. În varianta pesimistă, ținând cont de posibile întârzieri, dificultăți în aprobări și finanțare insuficientă, acest proces poate dura 3-4 ani. Până în prezent nu s-a organizat nicio licitație pentru corectarea Planului General, nici nu au fost alocate fonduri în bugetul pentru anul viitor, ceea ce poate întârzia suplimentar procesul. Elaborarea Planului Zonal al centrului fără bulevardul Cantemir poate necesita între 6 luni și 1 an suplimentar. În scenariul pesimist, acest proces poate dura între 1,5 și 2 ani, având în vedere posibilele dificultăți și întârzieri. Costurile financiare pentru corectarea Planului General și elaborarea Planului Zonal pot ajunge la sume semnificative, măsurate în milioane de lei, datorită necesității de a atrage specialiști, de a efectua cercetări și audieri publice. În varianta pesimistă, costurile pot crește și mai mult, având în vedere prelungirea procesului și necesitatea desfășurării repetate a audierilor publice și a corecturilor, ceea ce poate mări costul total la zeci de milioane de lei.
Adoptarea noului Cod Urbanistic și de Construcții în decembrie 2023 are ca scop soluționarea problemei, dar fără aprobarea la timp a documentelor de planificare, Chișinăului îi amenință o perioadă lungă de stagnare. Politica urbanistică, care nu prevede aprobarea unor documente actualizate, riscă să lase orașul fără dezvoltare, iar locuitorii săi — fără un mediu urban confortabil și sigur.
Excluderea bulevardului Cantemir în etapa de elaborare a Planului Zonal fără corectarea corespunzătoare a Planului General al orașului va fi considerată o încălcare a legislației, stabilită de Codul Urbanistic, cu toate consecințele care decurg din aceasta. Astfel de acțiuni pot duce la sancțiuni administrative, amenzi și chiar la oprirea implementării proiectului, ceea ce va complica și mai mult situația.
Abordări alternative de planificare
Este timpul să căutăm abordări alternative. Trecerea la un sistem de planificare adaptivă continuă, renunțarea la planurile generale rigide și luarea deciziilor pe baza unor ateliere tematice ar putea salva situația. De exemplu, în Tallinn, Estonia, s-a aplicat cu succes planificarea adaptivă pentru conservarea centrului istoric, ceea ce a permis reacționarea operativă la schimbări și menținerea echilibrului între conservarea patrimoniului și dezvoltarea modernă. Această abordare va permite adaptarea rapidă a planificării la condițiile în schimbare și asigurarea unei dezvoltări mai flexibile și incluzive a orașului. Planificarea adaptivă presupune participarea activă a cetățenilor și a profesioniștilor în toate etapele, ceea ce face procesul mai deschis și mai transparent. De asemenea, aceasta contribuie la luarea unor decizii care țin cont de nevoile reale ale locuitorilor și răspund provocărilor timpului. Cu toate acestea, pentru aceasta este necesară reconsiderarea întregului sistem de gestionare urbanistică, inclusiv baza normativă, pregătirea specialiștilor și digitalizarea proceselor. Doar astfel se poate obține o dezvoltare durabilă și echilibrată, care să țină cont atât de patrimoniul istoric, cât și de cerințele moderne pentru spațiul urban.
Pași concreți pentru îmbunătățire
Chișinăul are nevoie de măsuri decisive și de implicarea tuturor părților interesate — specialiști, public și autorități — pentru salvarea centrului său istoric și asigurarea unei dezvoltări durabile pe termen lung. Amânarea luării deciziilor nu mai este posibilă: soarta inimii istorice a Chișinăului depinde de cât de rapid și eficient putem trece de la vorbe la fapte.
Orașul are nevoie de pași concreți:
Elaborarea unor reglementări temporare pentru prevenirea distrugerii clădirilor: Aceasta va permite asigurarea unei protecții de bază împotriva deteriorării suplimentare a stării acestora.
Activizarea lucrărilor de restaurare: Include restaurarea prioritară a celor mai valoroase obiecte arhitecturale, ceea ce va permite păstrarea patrimoniului cultural al orașului.
Stimularea investițiilor în restaurarea centrului istoric: Prevede facilități fiscale și subvenții pentru investitorii privați, ceea ce va ajuta la atragerea fondurilor necesare și la accelerarea proceselor de restaurare.
Este important să ne amintim că fiecare an de întârziere costă orașul monumente pierdute, oportunități ratate de dezvoltare a turismului și o scădere a calității vieții locuitorilor.
În plus, este important să fie dezvoltate mecanisme de stimulare a proprietarilor privați de clădiri istorice pentru conservarea și restaurarea acestora. Programele de cofinanțare, facilitățile fiscale și subvențiile ar putea motiva proprietarii să investească în restaurarea obiectelor de patrimoniu cultural. Doar o abordare complexă, care să unească eforturile statului, sectorului privat și societății, poate asigura păstrarea centrului istoric al Chișinăului pentru generațiile viitoare. De asemenea, este important să se intensifice campaniile educaționale și de informare pentru a atrage atenția asupra problemelor centrului istoric și a forma sprijinul public pentru măsurile necesare.
Concluzie
Chișinăul se află la o răscruce: fie reușim să mobilizăm eforturile și să asigurăm viitorul centrului nostru istoric, fie riscăm să-l pierdem pentru totdeauna. Soarta orașului este în mâinile noastre, iar timpul pentru acțiune este acum. Avem nevoie de o strategie clară, acțiuni decisive și unitatea tuturor celor cărora le pasă de viitorul Chișinăului. Doar atunci vom putea vedea orașul nostru prosperând și respectându-și istoria, iar centrul său istoric — păstrat și renovat, pregătit să devină nucleul cultural și social pentru generațiile viitoare.
Комментариев нет:
Отправить комментарий