CHIȘINĂU 2007–2040: DE CE NOUL PLAN URBANISTIC GENERAL NU TREBUIE SĂ REPETE SOARTA CELUI PRECEDENT?
De la încercările de a prognoza viitorul la gestionarea adaptivă a dezvoltării reale a orașului, a metropolei și a investițiilor.
1. Douăzeci de ani mai târziu — din nou un Plan Urbanistic General
În cadrul consultărilor publice privind reactualizarea Planului Urbanistic General al Chișinăului până în anul 2040, viceprimarul a menționat că precedentul Plan Urbanistic General, aprobat în anul 2007, a fost realizat doar într-o măsură foarte redusă.
Acest fapt este cunoscut de mult timp.
Însă recunoașterea eșecului documentului precedent nu oferă un răspuns la întrebarea principală: ce anume se va schimba în metodologia planificării și în sistemul administrației municipale pentru ca PUG 2040 să nu repete soarta PUG 2007?
În aproape douăzeci de ani, Chișinăul s-a schimbat considerabil.
Au fost construite complexe rezidențiale, centre comerciale, clădiri de birouri, au fost reconstruite drumuri și rețele edilitare, au fost amenajate spații publice.
Municipalitatea a dispus anual de un buget și a efectuat cheltuieli capitale. Investitorii privați au continuat să investească în construcții și în dezvoltarea imobiliară.
Așadar, orașul s-a dezvoltat. Însă dezvoltarea sa s-a bazat doar într-o măsură limitată pe programele și soluțiile spațiale aprobate prin Planul Urbanistic General din 2007.
Aceasta este contradicția fundamentală.
Planul general nu a fost realizat, dar construcțiile și investițiile au continuat. Prin urmare, mecanismul real de dezvoltare a orașului a existat, însă a funcționat în mare măsură independent de planificarea urbanistică generală.
De ce s-a întâmplat acest lucru?
Și, mai ales, ce motive avem să considerăm că noul PUG 2040 va schimba această situație?
2. Cât a costat PUG 2007 și cât costă noul plan?
Planul Urbanistic General din 2007 a fost elaborat de o echipă de specialiști din Republica Moldova și din străinătate, cu participarea Urbanproiect, Business Consulting Institute și IHS Romania.
Potrivit informațiilor publicate de agenția IPN în martie 2007, costul elaborării a fost de aproximativ 9 milioane de lei, echivalentul a circa 650–700 de mii de dolari SUA la cursul de schimb din perioada respectivă.
Documentul cuprindea principalele direcții de dezvoltare a orașului și prevedea peste 80 de programe și proiecte.
În prezent se elaborează noul Plan Urbanistic General până în anul 2040.
La 16 iunie 2025 a fost încheiat contractul nr. 45/25 cu compania SC ARHICON SRL, în valoare de 26.789.123 de lei.
În termeni nominali, valoarea noului contract este de aproape trei ori mai mare decât costul publicat al planului precedent.
Desigur, o comparație economică corectă trebuie să țină seama de inflație, de conținutul lucrărilor, de studiile suplimentare și de sursele de finanțare.
Dar problema nu se reduce la cost.
Pentru ce plătește, de fapt, orașul?
Pentru un nou set de studii, prognoze, scheme și regulamente?
Sau pentru crearea unui sistem de planificare și management capabil să determine în mod real dezvoltarea Chișinăului?
În primul caz, orașul riscă să obțină un nou document elaborat profesionist, a cărui realizare va rămâne din nou limitată.
În al doilea caz, este necesară schimbarea fundamentală a metodologiei de planificare, a organizării administrației municipale și a mecanismelor legislative de implementare.
3. Prin ce se deosebește noul PUG 2040 de cel precedent?
Planul Urbanistic General din 2007 aborda deja practic toate direcțiile principale ale dezvoltării urbane:
Demografia și distribuția populației.
Construcția de locuințe.
Economia și teritoriile industriale.
Sistemul de transport.
Infrastructura edilitară.
Educația, sănătatea și serviciile publice.
Patrimoniul istoric.
Mediul natural.
Zonificarea funcțională.
Programele și măsurile de implementare.
În cadrul reactualizării PUG 2040 au fost elaborate douăsprezece studii de fundamentare.
Sunt prevăzute o concepție actualizată, un regulament local de urbanism și instrumente digitale E-Urbanism.
Fără îndoială, tehnologiile moderne permit utilizarea unor date mult mai detaliate, efectuarea modelărilor computerizate, compararea scenariilor și perfecționarea analizei teritoriale.
Totuși, în ceea ce privește principalele domenii sectoriale, noul plan general repetă în mare măsură conținutul celui precedent.
Studierea mai detaliată a acelorași domenii nu reprezintă, în sine, o schimbare fundamentală a sistemului de planificare.
Noul document poate fi mai avansat din punct de vedere tehnic, dar acest lucru nu garantează realizarea sa.
Cu atât mai mult cu cât PUG 2007 conținea nu doar prognoze, ci și programe de dezvoltare, precum și propuneri financiare și organizatorice.
Prin urmare, este necesar să stabilim ce anume nu a funcționat și cum se intenționează eliminarea acestor cauze.
4. Bugetul municipal nu a fost egal cu zero
Una dintre explicațiile frecvente ale nerealizării PUG 2007 este lipsa finanțării.
Dar bugetul Chișinăului a existat în fiecare dintre anii care au trecut.
Anual, municipalitatea a finanțat investiții capitale, construcții, reconstrucții, reparații, amenajări și dezvoltarea infrastructurii.
Prin urmare, problema nu a constat doar în insuficiența resurselor financiare, ci și în alegerea priorităților de utilizare a acestora.
La aprobarea PUG 2007 era deja prevăzută luarea în considerare a programelor sale la elaborarea bugetelor municipale.
Totuși, legătura eficientă dintre soluțiile pe termen lung și investițiile anuale reale nu a fost asigurată în măsura necesară.
Apar mai multe întrebări.
Ce parte a cheltuielilor capitale din perioada 2007–2025 a fost direcționată către proiectele prevăzute în PUG?
Care măsuri ale planului general au rămas fără finanțare?
Câte resurse au fost alocate altor proiecte, care nu erau prevăzute în programul inițial?
După ce criterii s-au ghidat autoritățile municipale atunci când au modificat prioritățile investiționale?
Apariția unor proiecte noi, care nu existau în planul general, nu reprezintă în sine un neajuns.
În douăzeci de ani apar inevitabil necesități, oportunități și circumstanțe noi, care nu pot fi anticipate.
Dar tocmai acest fapt demonstrează necesitatea unui management adaptiv.
Bugetul trebuie să fie instrumentul financiar pentru atingerea obiectivelor aprobate de dezvoltare a orașului, nu o listă anuală independentă de proiecte, existentă în paralel cu planul general.
Dacă o nouă inițiativă investițională corespunde obiectivelor orașului, ea trebuie să poată fi inclusă în programul de dezvoltare.
Dacă nu corespunde, trebuie explicate public motivele acordării priorității acesteia sau trebuie renunțat la ea.
5. PUZ-urile au devenit instrumente de modificare a soluțiilor inițiale ale PUG
Un al doilea fenomen caracteristic ultimilor douăzeci de ani a fost utilizarea pe scară largă a planurilor urbanistice zonale — PUZ.
Într-un sistem normal de planificare urbanistică, PUZ-ul trebuie să detalieze dezvoltarea unui anumit teritoriu, asigurând coerența construcțiilor, infrastructurii și intereselor publice.
Totuși, la Chișinău s-a răspândit și practica elaborării PUZ-urilor pentru modificarea zonelor funcționale inițiale, a codurilor urbanistice, a regimului de înălțime, a densității și a altor parametri de construire.
Centrul Național Anticorupție al Republicii Moldova a atras atenția asupra riscurilor corespunzătoare.
În consecință, a putut apărea o succesiune inversă a deciziilor urbanistice.
Succesiunea prevăzută în mod tradițional:
PUG → planificare zonală → proiect investițional.
Succesiunea care apare atunci când codurile sunt modificate pentru propuneri individuale:
Propunere investițională → elaborarea PUZ → modificarea codului urbanistic → realizarea proiectului.
Desigur, nu orice modificare a documentației urbanistice reprezintă o încălcare. Legea prevede proceduri de revizuire a soluțiilor aprobate.
Dar dacă modificarea reglementărilor urbanistice inițiale devine o practică sistematică, apare întrebarea privind calitatea modelului de planificare în sine.
Într-o asemenea situație, PUG nu mai este atât un instrument de dezvoltare, cât un document inițial ale cărui restricții trebuie modificate pentru realizarea investițiilor reale.
6. Planul general creează obstacole suplimentare pentru investitori?
În consecință, apare o situație paradoxală.
Municipalitatea comandă o documentație urbanistică costisitoare și aprobă zone funcționale, coduri și parametri de construire.
Ulterior apare un investitor cu un proiect real, care nu corespunde soluțiilor inițiale.
Pentru realizarea lui este necesară elaborarea unui PUZ, efectuarea unor studii suplimentare, obținerea avizelor și organizarea consultărilor publice.
Toate acestea măresc costurile, termenele și incertitudinea.
În același timp, nu toate restricțiile urbanistice trebuie considerate obstacole care urmează să fie eliminate.
Restricțiile sunt necesare pentru protejarea patrimoniului istoric, a mediului, a siguranței, a infrastructurii publice și a intereselor locuitorilor.
Dar trebuie făcută distincția între restricțiile obligatorii, care protejează valorile publice, și parametrii de utilizare a teritoriilor, care se pot adapta condițiilor în schimbare.
De ce trebuie stabilită anticipat și rigid destinația funcțională a teritoriilor de perspectivă pentru zeci de ani, dacă propunerile investiționale reale impun oricum revizuirea periodică a acestor soluții?
Este posibil ca, în locul numeroaselor modificări individuale ale codurilor urbanistice, să fie creat un mecanism transparent de alegere a variantelor admisibile de dezvoltare, bazat pe atingerea obiectivelor publice aprobate?
Tocmai această întrebare trebuie să devină una dintre temele centrale ale reactualizării PUG 2040.
7. Locuințele noi au fost construite, dar infrastructura socială nu s-a dezvoltat proporțional
Consecințele sistemului existent sunt deosebit de evidente în construcția locuințelor.
În ultimii douăzeci de ani, la Chișinău au apărut numeroase blocuri locative noi.
Fiecare apartament nou generează o potențială cerere suplimentară pentru transport public, rețele edilitare, școli, grădinițe și spații verzi.
Cu toate acestea, cercetarea preliminară nu a identificat o practică stabilă, confirmată documentar, prin care dezvoltatorii complexelor rezidențiale să construiască școli și grădinițe municipale noi și să le transmită ulterior orașului.
Aceasta nu înseamnă că asemenea cazuri nu au existat deloc. Este necesară o inventariere oficială.
Dar problema dezvoltării proporționale a infrastructurii publice rămâne.
Municipalitatea a reparat școli și grădinițe, a efectuat reconstrucții și extinderi.
Însă repararea instituțiilor existente nu poate fi echivalată automat cu edificarea unei infrastructuri sociale noi pentru populația suplimentară.
Pentru o evaluare obiectivă trebuie comparate, pentru perioada 2007–2025, numărul apartamentelor date în exploatare și al noilor locuitori cu numărul școlilor și grădinițelor publice nou-construite, precum și cu locurile suplimentare create efectiv prin construcții noi.
Separat trebuie evidențiate obiectivele finanțate de dezvoltatori și transmise în proprietate publică.
Interesul investitorului este clar: construirea și vânzarea apartamentelor asigură venituri comerciale.
Dar interesul orașului trebuie să fie asigurat de autoritatea municipală.
Sarcina acesteia este să stabilească mecanisme legale prin care dezvoltarea locuințelor noi să fie însoțită de dezvoltarea infrastructurii sociale, de transport și edilitare necesare.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, problema nu ține doar de comportamentul investitorilor, ci și de sistemul de administrare a orașului.
8. De ce nu a fost realizat PUG 2007?
Materialele planului precedent și verificările de audit ulterioare permit identificarea mai multor cauze interdependente.
Prima este metodologică. Prognozele pe termen lung au stat la baza unui model spațial de dezvoltare relativ rigid.
A doua este instituțională. După aprobarea planului general nu a fost asigurat un sistem permanent și eficient de management al implementării acestuia.
A treia este financiară. Planificarea bugetară municipală nu a fost suficient de strâns legată de programele și prioritățile PUG.
A patra este urbanistică. Dezvoltarea reală s-a realizat tot mai frecvent prin decizii investiționale individuale și prin PUZ-uri care modificau reglementările inițiale.
A cincea este evaluarea insuficientă a rezultatelor cumulative. Dezvoltarea unor proiecte individuale nu a fost întotdeauna însoțită de o verificare complexă a consecințelor asupra întregului oraș.
Un aspect important: la aprobarea PUG 2007 erau deja prevăzute măsuri organizatorice, sprijin financiar și evaluarea anuală a realizării.
Prin urmare, simpla repetare a unor propuneri similare în PUG 2040 nu este suficientă.
Trebuie stabilit de ce mecanismele prevăzute nu au asigurat realizarea planului precedent și ce anume se va schimba fundamental acum.
9. Principala eroare metodologică — încercarea de a prognoza viitorul
Cauzele organizatorice și financiare sunt importante, dar există o problemă mai profundă.
Este vorba despre metodologia tradițională a planificării generale, bazată pe prognozarea viitorului și pe fixarea ulterioară a soluțiilor spațiale.
De regulă, procesul începe cu prognoze demografice, economice, de transport și de altă natură.
Pe baza stării presupuse a orașului într-un anumit moment viitor sunt determinate necesitățile de locuințe, terenuri, locuri de muncă, transport și infrastructură edilitară.
Ulterior se elaborează un model spațial cu zone funcționale, coduri urbanistice, parametri de construire și obiective de perspectivă.
Astfel, viitorul presupus devine fundamentul unor decizii relativ rigide, calculate pentru douăzeci sau treizeci de ani.
Dar viitorul nu poate fi prognozat cu certitudine pentru o perioadă atât de lungă.
Nu se poate stabili anticipat ce investitori vor veni în oraș, ce proiecte vor propune, cum se vor modifica tehnologiile, economia, migrația, necesitățile de transport și condițiile internaționale.
Experiența Chișinăului din perioada 2007–2025 demonstrează o divergență importantă între modelul inițial de dezvoltare și proiectele care au apărut efectiv.
Pentru demonstrarea riguroasă a dimensiunii erorilor de prognoză este necesară compararea separată a prognozelor inițiale cu indicatorii reali. Totuși, realizarea limitată a PUG arată deja că programul calculat nu a devenit determinant pentru dezvoltarea reală.
De ce noile tehnologii nu rezolvă această problemă?
Astăzi, proiectanții folosesc baze de date moderne, GIS, modele de transport, simulări computerizate, modele digitale și inteligență artificială.
Aceste instrumente permit o analiză mult mai precisă a situației existente și verificarea consecințelor diferitelor decizii.
Dar ele nu elimină incertitudinea viitorului.
Dacă se păstrează metodologia precedentă, construindu-se pe baza ei un model mai detaliat și mai avansat tehnologic al Chișinăului din anul 2040, riscul repetării discrepanței dintre dezvoltarea prognozată și cea reală va rămâne.
Putem obține un model mult mai precis al viitorului presupus, dar nu neapărat un sistem mai eficient de administrare a orașului.
Prin urmare, problema nu constă în utilizarea prognozelor ca atare, ci în rolul acordat acestora.
Prognoza trebuie să fie un instrument de evaluare a scenariilor, riscurilor și consecințelor deciziilor.
Ea nu trebuie să devină unicul fundament pentru stabilirea definitivă a utilizării viitoare a teritoriului.
Întrebarea principală trebuie schimbată
În locul întrebării:
„Cum va arăta Chișinăul în anul 2040?”
trebuie formulată o altă întrebare:
„Cum dorim să fie Chișinăul în anii 2040–2050 și cum putem asigura atingerea acestor obiective în condițiile unui viitor incert?”
În primul caz încercăm să proiectăm viitorul presupus.
În al doilea caz stabilim obiectivele publice și creăm un sistem de management al dezvoltării reale.
Acestea sunt două metodologii fundamental diferite.
10. Sistemul adaptiv pe patru niveluri DAUF
Pentru soluționarea problemelor identificate se propune utilizarea Dynamic Urban Adaptation Framework — DAUF, Cadrul Dinamic de Adaptare Urbană.
Metodologia păstrează succesiunea de cercetare:
Data → Knowledge → Information Model → Simulation
adică:
Date → Cunoaștere → Model informațional → Simulare,
dar o completează prin management adaptiv, feedback și ajustarea deciziilor.
Primul nivel — obiective pe termen lung și indicatori
Se stabilesc obiectivele de dezvoltare a orașului pentru anii 2040–2050, convenite cu participarea populației.
De exemplu:
Accesibilitatea educației și a serviciilor publice.
Accesibilitatea locurilor de muncă și a transportului public.
Asigurarea cu spații verzi.
Reziliența sistemelor edilitare.
Conservarea patrimoniului istoric.
Eficiența economică a teritoriilor.
Calitatea mediului urban.
Fiecare obiectiv este însoțit de indicatori măsurabili.
Al doilea nivel — structura spațială și teritoriile adaptive
Se definește structura spațială stabilă, incluzând sistemele de transport, edilitare, ecologice și publice.
Sunt identificate teritorii adaptive, capabile să evolueze potrivit unor scenarii diferite, fără renunțarea la obiectivele aprobate.
Anume la acest nivel trebuie determinată scara metropolitană de dezvoltare a Chișinăului.
Al treilea nivel — proiectele investiționale reale
Sunt examinate proiectele care apar efectiv, propuse de stat, municipalitate și investitorii privați.
Pentru fiecare propunere majoră se verifică respectarea obiectivelor și indicatorilor.
Sunt comparate variantele alternative și sunt evaluate beneficiile publice, obligațiile privind infrastructura și condițiile financiare.
Astfel, în locul stabilirii anticipate a unui singur tip de utilizare pentru un teritoriu extins, pot fi analizate diferite variante de transformare, alegându-se cea care asigură rezultatele publice necesare.
Al patrulea nivel — proiectare și realizare
După alegerea variantei se stabilesc soluțiile concrete de proiect, parametrii urbanistici, finanțarea, obligațiile părților și etapele de realizare.
Rezultatele sunt introduse în sistemul de monitorizare.
Dacă circumstanțele se modifică, sistemul permite ajustarea deciziilor ulterioare, păstrând obiectivele aprobate și restricțiile obligatorii.
Astfel, planul general se transformă dintr-un document al viitorului prognozat într-un sistem permanent de management al dezvoltării reale.
11. Chișinăul trebuie planificat ca metropolă
O altă problemă fundamentală a abordării tradiționale este limitarea planificării la hotarele administrative ale orașului.
Dezvoltarea efectivă a Chișinăului a depășit de mult aceste limite.
Construcția locuințelor, locurile de muncă, fluxurile de transport, sistemele edilitare, conexiunile ecologice și mobilitatea cotidiană a populației formează un teritoriu funcțional mult mai extins.
De aceea, PUG 2040 trebuie să ia în considerare Metropola Chișinău ca un sistem unic de dezvoltare spațială și economică.
În același timp, metropola nu trebuie neapărat să devină o nouă unitate administrativ-teritorială.
Se propune abordarea ei ca teritoriu funcțional care reunește Chișinăul și localitățile legate de acesta, în scopul planificării comune și realizării proiectelor de infrastructură.
Limitele metropolei trebuie stabilite pe baza legăturilor reale de transport, economice, demografice și edilitare.
O asemenea abordare va permite examinarea coordonată a următoarelor domenii:
Sistemul metropolitan de transport public și căile ferate suburbane.
Amplasarea locurilor de muncă și a noilor zone rezidențiale.
Infrastructura edilitară și ecologică.
Legăturile de transport intermunicipale.
Infrastructura socială.
Marile teritorii de transformare și noile centre publice.
Proiectele investiționale comune.
În particular, dezvoltarea Orașului de Est, a noului centru metropolitan și a nodului de transport feroviar trebuie evaluată nu doar în limitele cartierelor urbane, ci și din perspectiva întregii metropole.
Nu este posibilă planificarea eficientă a unei metropole funcționale prin limitarea exclusivă la hotarele administrative ale orașului central.
12. Reglementarea legislativă a noțiunii de „Metropolă”
În actualul Cod al urbanismului și construcțiilor al Republicii Moldova nr. 434/2023, Planul Urbanistic General este definit ca document elaborat pentru o localitate în limitele teritoriului său administrativ.
În același timp, legislația prevede posibilități de cooperare intermunicipală.
Totuși, pentru o planificare metropolitană deplină este necesară definirea unui model juridic mai clar.
De aceea, încă în concepția PUG 2040 trebuie prevăzută propunerea privind reglementarea legislativă a noțiunii de „Metropolă”.
Este necesar să fie definite:
Noțiunea juridică de teritoriu metropolitan funcțional.
Criteriile de stabilire a limitelor sale.
Statutul juridic al strategiei spațiale metropolitane.
Corelarea planificării metropolitane cu planurile generale ale localităților.
Competențele autorităților administrației publice locale.
Principiile finanțării proiectelor intermunicipale.
Mecanismele de coordonare a deciziilor și de participare a populației.
Acest lucru este deosebit de important pentru transport, sistemele edilitare și marile proiecte investiționale ale căror efecte depășesc limitele unei singure localități.
13. Asociația de Management al Metropolei Chișinău
Pentru implementarea abordării metropolitane se propune crearea Asociației de Management al Metropolei Chișinău, cu participarea autorităților administrației publice locale interesate.
Scopul său nu este dublarea primăriilor existente și nici crearea unui nivel administrativ suplimentar.
Dimpotrivă, aceasta trebuie să asigure îndeplinirea în comun a funcțiilor care nu pot fi realizate eficient de o singură municipalitate.
În primul rând:
Elaborarea și implementarea strategiei spațiale metropolitane.
Dezvoltarea comună a transportului public și a căilor ferate suburbane.
Coordonarea marilor sisteme edilitare și ecologice.
Pregătirea proiectelor investiționale intermunicipale.
Atragerea finanțării naționale și internaționale.
Crearea unui sistem informațional comun și de monitorizare.
Coordonarea intereselor localităților participante.
Legislația existentă permite deja anumite forme de asociere între autoritățile administrației publice locale.
Dar trebuie verificat dacă aceste norme sunt suficiente pentru realizarea unei strategii metropolitane și ce modificări legislative vor fi necesare.
Modelul Asociației, funcțiile sale, competențele, finanțarea și interacțiunea cu primăriile existente trebuie prezentate încă la etapa concepției PUG 2040.
Fără aceasta, modelul spațial metropolitan riscă să rămână încă o schemă fără o structură responsabilă de realizarea sa.
14. Structura organizatorică a Primăriei trebuie să corespundă obiectivelor PUG
Una dintre cele mai importante lecții ale PUG 2007 constă în faptul că elaborarea documentului și organizarea executării sale sunt două sarcini diferite.
Astăzi, diferitele domenii ale administrației urbane sunt repartizate între direcțiile de arhitectură, transport, gospodărie comunală, economie, finanțe, patrimoniu municipal, educație și alte subdiviziuni.
O asemenea separare a funcțiilor este necesară.
Dar dezvoltarea orașului necesită coordonarea tuturor acestor domenii.
De exemplu, un nou complex rezidențial afectează simultan transportul, rețelele edilitare, școlile, grădinițele, spațiile verzi și cheltuielile bugetare.
Dacă fiecare direcție examinează doar partea sa din problemă, lipsește un responsabil unic pentru rezultatul cumulativ al dezvoltării teritoriului.
De aceea, în cadrul PUG 2040 trebuie elaborate propuneri privind reorganizarea funcțională a Primăriei în conformitate cu sarcinile implementării planului general adaptiv.
Aceste propuneri trebuie să includă:
Analiza structurii existente a administrației municipale.
Determinarea funcțiilor necesare pentru realizarea tuturor celor patru niveluri ale PUG.
Repartizarea competențelor și responsabilităților.
Mecanismul de coordonare a deciziilor urbanistice, bugetare și investiționale.
Sistemul permanent de gestionare a datelor și a modelului digital al orașului.
Procedurile de monitorizare a indicatorilor și de raportare publică.
Interacțiunea Primăriei cu Asociația de Management al Metropolei.
Nu este vorba neapărat despre crearea unor direcții noi sau despre creșterea numărului de funcționari.
Este posibil să fie necesară redistribuirea funcțiilor existente, eliminarea suprapunerilor și crearea unor mecanisme de management intersectorial.
Principalul lucru este că structura organizatorică a Primăriei trebuie determinată de sarcinile necesare pentru atingerea obiectivelor orașului, și nu obiectivele PUG să fie adaptate structurii administrative existente.
15. Modificarea Codului urbanismului și construcțiilor — parte necesară a reactualizării
Nu este posibilă implementarea unei noi metodologii dacă legislația în vigoare nu prevede instrumentele necesare realizării acesteia.
De aceea, PUG 2040 trebuie să conțină nu doar soluții urbanistice, ci și un pachet de propuneri privind modificarea Codului urbanismului și construcțiilor al Republicii Moldova nr. 434 din 28 decembrie 2023.
Trebuie examinate următoarele direcții.
Prima. Definirea legislativă a metropolei.
Stabilirea noțiunii de teritoriu metropolitan funcțional, a principiilor formării și planificării acestuia.
A doua. Asigurarea juridică a Asociației de Management al Metropolei.
Definirea competențelor sale, a interacțiunii cu autoritățile publice, a mecanismelor financiare și a responsabilităților.
A treia. Introducerea metodologiei adaptive.
Prevederea posibilității elaborării planurilor generale pe baza obiectivelor pe termen lung, a indicatorilor măsurabili, a structurii spațiale, a teritoriilor adaptive și a evaluării proiectelor care apar în realitate.
A patra. Revizuirea rolului PUZ-urilor și PUD-urilor.
Delimitarea detalierii soluțiilor urbanistice, a alegerii variantelor de dezvoltare a teritoriilor adaptive și a modificării restricțiilor obligatorii de interes public.
A cincea. Corelarea PUG cu bugetul municipal.
Crearea unor mecanisme juridice pentru evaluarea conformității cheltuielilor capitale majore cu obiectivele aprobate ale dezvoltării spațiale.
A șasea. Obligațiile investitorilor privați.
Definirea unor mecanisme transparente și proporționale de participare a dezvoltatorilor la realizarea infrastructurii sociale, de transport, edilitare și verzi necesare.
A șaptea. Monitorizarea și ajustarea.
Reglementarea procedurilor de evaluare periodică a atingerii obiectivelor, de raportare publică și de revizuire justificată a deciziilor.
Modificările pot fi necesare nu numai în Codul urbanismului și construcțiilor, ci și în legislația privind administrația publică locală, finanțele municipale și cooperarea intermunicipală.
În același timp, PUG nu poate modifica de sine stătător legislația națională.
Sarcina sa este să identifice modificările necesare și să pregătească un program argumentat pentru promovarea acestora prin autoritățile competente ale statului.
16. Toate aceste propuneri trebuie prezentate deja în concepția PUG 2040
Această problemă are o importanță decisivă pentru etapa actuală a consultărilor publice.
Concepția PUG stabilește principiile fundamentale ale elaborării ulterioare.
Dacă acum se aprobă o concepție bazată pe metodologia tradițională a prognozării, pe limitele administrative existente și pe structura organizatorică actuală a Primăriei, introducerea ulterioară a abordării adaptive și metropolitane va necesita o revizuire considerabilă a soluțiilor inițiale.
De aceea, aceste probleme nu pot fi amânate până la finalizarea proiectului.
Încă în concepția PUG 2040 trebuie să fie prezente cinci componente interdependente:
1. Metodologia adaptivă de planificare.
Sistemul pe patru niveluri: obiective, structură spațială, proiecte reale și implementare cu feedback permanent.
2. Modelul spațial al Metropolei Chișinău.
Limitele funcționale, structurile de transport și edilitare, sistemele ecologice și principalele teritorii de dezvoltare.
3. Modelul organizatoric al Primăriei.
Propuneri privind repartizarea competențelor, coordonarea direcțiilor, bugetarea și monitorizarea.
4. Modelul Asociației de Management al Metropolei.
Componența participanților, funcțiile, competențele, finanțarea și interacțiunea cu autoritățile locale existente.
5. Programul de modificare a legislației.
Propuneri privind modificarea Codului urbanismului și construcțiilor și a legislației conexe, necesare implementării noii metodologii și atingerii obiectivelor.
Aceste materiale trebuie elaborate și discutate concomitent cu concepția spațială.
În caz contrar, există riscul repetării situației din 2007, când planul general prevedea numeroase măsuri, dar sistemul administrativ nu a asigurat realizarea lor.
17. Ce întrebări trebuie adresate elaboratorilor și beneficiarilor PUG 2040?
Înainte de aprobarea concepției trebuie obținute răspunsuri la următoarele întrebări.
1. Unde este auditul oficial al implementării PUG 2007–2025?
Ce măsuri au fost realizate, care au rămas neexecutate și din ce motive?
2. Care este costul efectiv al planului precedent și costul integral al celui nou?
Ce lucrări sunt incluse în sumele publicate și care sunt finanțate separat?
3. În ce măsură bugetele municipale au corespuns PUG 2007?
Ce parte a cheltuielilor capitale a fost destinată proiectelor prevăzute și ce parte — inițiativelor noi?
4. Câte PUZ-uri au fost aprobate în douăzeci de ani?
În câte cazuri au fost modificate zonele funcționale, codurile, regimul de înălțime și densitatea stabilite inițial?
5. Cum a fost asigurată construcția locuințelor cu infrastructură socială?
Câte apartamente noi au fost date în exploatare și câte școli și grădinițe publice noi au fost construite, inclusiv din contul investitorilor?
6. Cum va schimba noul PUG metodologia tradițională de prognozare a viitorului?
Va rămâne prognoza baza unui model spațial fix sau va deveni un instrument de verificare a scenariilor posibile?
7. Ce mecanisme vor permite luarea în considerare a proiectelor investiționale reale fără modificarea individuală permanentă a reglementărilor urbanistice?
8. Cum vor fi corelate obiectivele PUG, bugetele municipale și programele investiționale?
9. Este prevăzută în concepție o nouă structură organizatorică funcțională a Primăriei?
10. Se intenționează reglementarea legislativă a noțiunii de „Metropola Chișinău”?
11. Va fi prezentat modelul Asociației de Management al Metropolei, cu definirea competențelor și finanțării sale?
12. Ce modificări ale Codului urbanismului și construcțiilor și ale altor acte legislative sunt necesare pentru implementarea noii metodologii?
13. Cine va fi responsabil de realizarea PUG după finalizarea contractului cu elaboratorii?
Și, în sfârșit, întrebarea principală:
Ce anume se va schimba concret în metodologia de planificare, în structura organizatorică a administrației municipale și în legislație pentru ca PUG 2040 să nu repete soarta PUG 2007?
18. Concluzie. Orașul nu are nevoie de încă o prognoză a viitorului, ci de un nou sistem de management al dezvoltării
Experiența de douăzeci de ani a Chișinăului arată că orașul este capabil să construiască, să atragă investiții și să utilizeze resurse bugetare importante chiar și în condițiile unei realizări limitate a planului general.
Dar o asemenea dezvoltare nu garantează armonizarea intereselor private și publice, dezvoltarea proporțională a infrastructurii și atingerea consecventă a obiectivelor pe termen lung.
PUG 2007 conținea studii complexe, programe și măsuri.
Cu toate acestea, dezvoltarea reală a orașului a urmat în mare măsură o altă cale.
Bugetele municipale nu au devenit un instrument suficient de eficient pentru implementarea planului general.
Proiectele investiționale apărute ulterior au necesitat frecvent elaborarea unor PUZ-uri care modificau soluțiile urbanistice inițiale.
Construcția locuințelor nu a fost însoțită de un sistem proporțional, confirmat documentar, de construire a unor instituții municipale de învățământ noi din contul investitorilor.
Iar metodologia tradițională de planificare de perspectivă s-a dovedit vulnerabilă în fața condițiilor în schimbare.
Astăzi, PUG 2040 este elaborat cu utilizarea unor instrumente tehnice mai moderne.
Dar dacă metodologia precedentă, sistemul existent de administrație municipală și mecanismele juridice rămân neschimbate, noile tehnologii nu vor elimina principalele cauze ale nerealizării planului precedent.
Prin urmare, rezultatul reactualizării trebuie să includă nu doar hărți, prognoze și regulamente noi, ci și patru transformări fundamentale:
Metodologică — trecerea de la prescrierea unui viitor prognozat la managementul adaptiv al atingerii obiectivelor publice.
Spațială — trecerea la scara metropolitană de planificare, ținând seama de legăturile funcționale reale.
Organizatorică — formarea unei structuri a Primăriei și a unei Asociații de Management al Metropolei capabile să asigure realizarea planului general.
Legislativă — modificarea Codului urbanismului și construcțiilor și a actelor normative conexe pentru implementarea noii metodologii.
Și toate aceste modificări trebuie prevăzute încă la etapa concepției PUG Chișinău 2040.
În caz contrar, peste paisprezece ani orașul s-ar putea afla din nou în situația în care resurse importante au fost cheltuite pentru un document elaborat profesionist, Chișinăul continuă să se construiască, dar majoritatea soluțiilor prevăzute rămân nerealizate.
Întrebarea principală nu este cum va fi reprezentat Chișinăul pe planșele pentru anul 2040.
Întrebarea principală este ce sistem de management trebuie creat astăzi pentru ca orașul să poată atinge obiectivele stabilite în orice condiții viitoare de schimbare.
Комментариев нет:
Отправить комментарий