Chișinăul fără autenticitate?

 

Chișinăul fără autenticitate? — de ce avem nevoie de o scară sinceră a autenticității

Pe scurt: aproape toate clădirile vechi din Chișinău sunt reconstrucții de diferite grade.
Deși sunt protejate ca „monumente”, ele păstrează doar statutul formal, pierzând de fapt materialul autentic. Dacă nu recunoaștem acest fapt, vom rămâne prizonierii formulei „conservării cu orice preț” — și vom pierde atât arhitectura, cât și respectul față de lege.

---

1. Cum am ajuns să avem un „muzeu al replicilor”

• 1941 — bombardamentele și incendiile distrug mare parte din centrul orașului.
  
  

• 1944–1960 — reconstrucția sovietică: fațade „ca înainte”, dar cu structuri și materiale complet noi.
  
  

• Anii ’80–’90 — reparații capitale, acoperiri cu ciment și faianță, conversii în oficii, magazine, cluburi.
  
  

• Azi — granturi, investitori, „restaurări” strălucitoare fără ornamente originale, dar cu polistiren și vopsea sintetică.
  
  

Rezultatul — aproape că nu mai există clădiri originale. Dar toate sunt în continuare înregistrate ca monumente și supuse acelorași interdicții rigide.

---

2. De ce este o problemă

Ce se întâmplă	Ce riscă orașul
Un monument cu materiale pierdute e tratat ca unul original	Investitorul recurge la ocolirea legii sau chiar la demolare
Experții se ceartă: „cât din zidărie mai e autentic?”	Deciziile devin subiective, în funcție de „dispoziția cuiva”
Orașul primește clădiri frumoase, dar de carton	Se pierde încrederea în conceptul de „patrimoniu”

---

3. Soluția — introducerea unei scări cu 4 categorii de autenticitate

Categoria	Ce înseamnă	Regim de protecție
A. Originală	Materiale, structură, detalii și funcție păstrate	Doar restaurare/conservare
B. Parțial păstrată	Structură originală + părți decorative	Adaptare limitată
C. Reconstruită	Imagine și compoziție pe bază de arhive, materiale noi	Protecție a formei și siluetei
D. Reprezentare stilizată	Stil istoric fără autenticitate	Protecție ca parte a ambientului

---

4. Două exemple care spun tot

Componentă (max.)	Primăria<br>14/20 → cat. B	Casa cu fațadă roșie<br>11/20 → cat. C
Materiale (3)	1 — cărămidă postbelică	1 — tencuială nouă
Structuri (3)	1 — structură din anii ’40	2 — ziduri păstrate
Compoziție (3)	3	3
Detalii (3)	2 — decor reconstruit	1 — stucaturi noi
Planificare (2)	1 — coridoare parțiale	0 — complet modificată
Funcție (1)	1 — administrație, ca inițial	0 — funcție schimbată
Ambient (3)	3 — accent urbanistic	3 — ritm istoric pe stradă
Documente (2)	2 — planuri originale	1 — doar fotografii

Concluzie:
Primăria rămâne monument de interes național, dar obiectul protecției trebuie clarificat: fațadele și rolul urbanistic, nu fiecare cărămidă.
Casa roșie e valoroasă ca „copertă” arhitecturală — statutul ar trebui coborât la obiect de ambient, pentru a permite legal ferestre moderne și decor stilizat.

---

5. Ce ar trebui schimbat acum

1. Adoptarea scării A–D prin ordin al Ministerului Culturii;
   
   

2. Actualizarea obiectului protecției în registre: ce protejăm concret — imaginea, planul, materialul?
   
   

3. Reguli clare pentru proprietari și investitori: ce e permis la categoriile C și D fără autorizații inutile;
   
   

4. Registru online public cu gradul de autenticitate, fotografii „înainte/după” și documentație de referință.
   
   

---

6. De ce orașul are de câștigat

• Transparență — locuitorii înțeleg ce se protejează: istoria, nu decorul de polistiren;
  
  

• Flexibilitate — investitorii salvează clădiri fără conflict cu legea;
  
  

• Eficiență — fondurile se duc acolo unde contează: către monumentele originale.
  
  

---

Patrimoniul nu e un formol de muzeu, ci o memorie vie.
Pentru ca această memorie să reziste, are nevoie nu de interdicții absurde, ci de reguli clare și sincere. Chișinăul trebuie să numească lucrurile pe nume — și să acorde fiecărei clădiri exact protecția pe care o merită.