După Planul Urbanistic General: de ce orașele încetează să mai încerce să deseneze viitorul
După Planul Urbanistic General: de ce orașele încetează să mai încerce să deseneze viitorul
Este posibil să elaborăm un plan general al vieții dumneavoastră până în anul 2040?
Imaginați-vă că astăzi vi se propune să elaborați un plan detaliat al vieții dumneavoastră până în anul 2040.
Să stabiliți unde veți locui și unde veți lucra, ce mijloace de transport veți utiliza, ce tehnologii vă vor înconjura, cum se vor schimba necesitățile și posibilitățile dumneavoastră.
Putem stabili obiectivele dorite. Putem construi mai multe scenarii. Dar putem oare astăzi să aprobăm un plan detaliat al vieții dumneavoastră pentru următorii paisprezece ani și apoi să îl realizăm consecvent?
Puțin probabil.
Se vor schimba circumstanțele, tehnologiile, economia, posibilitățile și dorințele dumneavoastră.
În medicină acest lucru este și mai evident. Medicul nu elaborează pentru o persoană un plan detaliat de tratament până în anul 2040. El stabilește indicatorii doriți ai stării de sănătate, evaluează situația actuală, prescrie, dacă este necesar, analize suplimentare, stabilește diagnosticul și propune tratamentul. După o anumită perioadă se efectuează o examinare repetată. Dacă tratamentul a dat rezultate, acesta continuă. Dacă situația s-a schimbat, se schimbă și tratamentul.
De ce încercăm atunci să administrăm orașul într-un mod diferit?
Orașul este, în același fel, un organism viu, doar că incomparabil mai complex. Locuințele, locurile de muncă, transportul, rețelele inginerești, întreprinderile, școlile, parcurile și spațiile publice sunt interconectate. Modificarea unui element influențează toate celelalte.
De aici rezultă o analogie simplă.
Planul Urbanistic General tradițional este o fotografie a orașului realizată într-o anumită zi și la o anumită oră.
Pentru realizarea acestei fotografii se efectuează o muncă profesională enormă: sunt colectate date, este analizată situația existentă, sunt elaborate prognoze, sunt calculate populația, necesarul de locuințe, transportul și infrastructura.
Dar după ce fotografia a fost realizată, orașul continuă să se schimbe.
Tabloul de bord digital propune un alt model.
Este o fișă medicală a orașului, actualizată permanent.
Orașul primește indicatori măsurabili ai „stării sale de sănătate” și valori-țintă. În orice moment poate fi efectuat un nou „control medical”, pot fi obținute date noi din Sistemul Informațional Geografic, poate fi identificată o abatere, pot fi solicitate investigații suplimentare, pot fi comparate variantele de intervenție, poate fi luată o decizie și apoi poate fi verificat rezultatul acesteia.
„Cum dorim să fie orașul și ne deplasăm astăzi în direcția corectă pentru a atinge acest obiectiv?”
Cel mai interesant este că, în diferite părți ale lumii, se ajunge independent la o logică asemănătoare.
Bays West, Sydney: nu un masterplan, ci un cadru urban
Bays West este un amplu teritoriu de transformare din partea interioară a orașului Sydney, care include White Bay, Glebe Island, Rozelle Bay, fosta centrală electrică White Bay și teritoriile adiacente.
În anul 2026, Bays West Delivery Authority a lansat un concurs internațional pentru elaborarea unei abordări privind dezvoltarea acestui teritoriu.
Deosebit de interesant este chiar modul în care a fost formulată tema.
Organizatorii subliniază că rezultatul nu trebuie să fie un masterplan detaliat, care stabilește amplasarea și proiectarea fiecărei clădiri sau a fiecărui parc, ci un cadru urban bazat pe principiile de proiectare — design-led urban framework.
Diferența este fundamentală.
Obiectul proiectării nu mai este atât compoziția finală a cartierului, cât structura și regulile dezvoltării sale ulterioare.
Este relevant și primul stadiu — Expression of Interest, adică exprimarea interesului. La această etapă participanților nu li se solicita o soluție de proiect. Erau evaluate echipa, competențele, experiența și capacitatea de a propune o abordare corespunzătoare.
Astfel, procedura concursului separă în mod conștient cadrul urban căutat de un masterplan detaliat tradițional.
Acest lucru schimbă substanțial rolul proiectantului.
În loc să fie autorul unei imagini finite a viitorului, el devine creatorul unui sistem care trebuie să păstreze direcția de dezvoltare a teritoriului chiar și atunci când circumstanțele se schimbă.
Grangemouth, Scoția: se spune direct — nu un masterplan fix
Noua logică este formulată și mai clar în Scoția.
În august 2026, Scottish Enterprise a lansat o achiziție pentru elaborarea Cadrului Spațial Strategic Grangemouth — Grangemouth Strategic Spatial Framework.
Grangemouth este un important nod industrial și energetic. Dezvoltarea sa depinde simultan de disponibilitatea terenurilor, energie, apă, transport, logistică, fluxuri de producție, infrastructură și investiții.
Din acest motiv, în tema de proiectare apare o formulare extrem de semnificativă.
Trebuie creat un instrument practic de luare a deciziilor, orientat spre infrastructură și investiții, privind terenurile, infrastructura, succesiunea etapelor de dezvoltare și gradul de pregătire pentru investiții —
rather than producing a fixed masterplan — în locul elaborării unui masterplan fix.
Cu alte cuvinte, formularea este directă:
nu un masterplan fix, ci un instrument de luare a deciziilor.
Aici nu mai este suficient să se stabilească unde ar putea apărea noi întreprinderi.
Trebuie să înțelegem ce terenuri sunt disponibile, ce capacități de infrastructură există, unde se află constrângerile, ce resurse sunt produse, ce parte a acestora este utilizată direct pe teritoriu, ce parte este transportată în afara lui, ce decizii ale statului sunt necesare și în ce succesiune trebuie realizate investițiile.
Planificarea spațială se transformă astfel în administrarea unui sistem:
În acest caz, fiecare ansamblu locativ nou, fiecare drum, Plan Urbanistic Zonal, obiect public sau modificare a densității poate fi evaluat nu în mod izolat, ci prin prisma modului în care respectiva decizie influențează starea întregului oraș.
Planul Urbanistic General nu trebuie neapărat să dispară.
Se schimbă rolul său.
El devine unul dintre instrumentele de atingere a obiectivelor și nu unicul model finit al viitorului.
Sireți: baza digitală există deja
Sireți permite verificarea noii metodologii la o scară mai mică.
Există însă o circumstanță suplimentară care face acest exemplu deosebit de interesant.
Pentru Sireți a fost deja realizată digitizarea teritoriului și a fost creată o bază pentru Sistemul Informațional Geografic.
Tocmai existența datelor spațiale digitale permite trecerea de la un document obișnuit la un tablou de bord care funcționează permanent.
Acest lucru este fundamental.
Tabloul de bord nu creează singur datele spațiale inițiale. Pentru funcționarea sa deplină este necesar un model digital al teritoriului: parcele de teren, construcțiile existente, străzi, utilizarea funcțională a teritoriului, elementele naturale, restricțiile și alte straturi ale Sistemului Informațional Geografic.
Pe măsură ce informațiile devin disponibile, acestora li se adaugă rețelele inginerești și date mai detaliate.
Ulterior, datele spațiale pot fi legate de obiective și indicatori.
Pentru Sireți se propune, prin urmare, următoarea succesiune:
digitizare → obiective → indicatori → situația existentă → variante de dezvoltare spațială → alegere publică → dezvoltare în Sistemul Informațional Geografic → monitorizare.
Prima întrebare de conținut nu este „unde și ce trebuie construit?”, ci:
„Ce dorește Sireți să atingă?”
După definirea obiectivelor, baza digitală permite evaluarea situației existente și a soluțiilor de planificare anterioare.
Ulterior sunt formulate variante alternative ale structurii spațiale.
Locuitorii primesc posibilitatea de a discuta direcții reale de dezvoltare înainte de apariția unui Plan Urbanistic General practic finalizat.
Varianta selectată devine temă pentru dezvoltarea ulterioară în Sistemul Informațional Geografic, iar infrastructura și teritoriile individuale sunt detaliate pe măsura apariției unei necesități reale.
Astfel, digitizarea realizată pentru Sireți nu reprezintă doar o lucrare pregătitoare pentru următorul Plan Urbanistic General.
Ea reprezintă fundamentul potențial al unui model digital al teritoriului care funcționează permanent.
Dacă datele continuă să fie actualizate, valoarea lor nu se încheie odată cu aprobarea următorului document de urbanism.
Ele devin baza deciziilor ulterioare ale administrației publice locale.
De aici rezultă unul dintre principiile fundamentale ale planificării adaptive:
nu este obligatoriu să știm astăzi de ce anume va avea nevoie Sireți în anul 2038. Este necesar să avem un model digital al teritoriului, să înțelegem direcția dezvoltării și să nu luăm astăzi o decizie care va face imposibilă decizia corectă în anul 2038.
Orașul de Est: proiectul ca ipoteză verificabilă
În experimentul cu Orașul de Est al Chișinăului, același principiu este aplicat deja unui proiect urban de mari dimensiuni.
În mod obișnuit, mai întâi este stabilit teritoriul, după care sunt proiectate locuințele, străzile, spațiile publice și infrastructura.
Propunem modificarea acestei succesiuni.
Mai întâi trebuie să întrebăm:
„De ce are nevoie Chișinăul de acest proiect?”
Trebuie el să mărească oferta de locuințe? Să creeze locuri de muncă? Să reducă deplasările pendulare? Să utilizeze mai eficient terenurile urbane existente? Să îmbunătățească structura de transport a părții de est a orașului?
Ulterior, proiectul este verificat în raport cu obiectivele și indicatorii întregului oraș.
În consecință, statutul său se schimbă:
proiectul nu este un răspuns stabilit în prealabil. Este o ipoteză.
Dacă evaluările arată că Orașul de Est îmbunătățește starea sistemului urban, ipoteza primește confirmare.
Dacă o altă variantă oferă un rezultat mai bun, trebuie analizată acea variantă.
Moldova: posibilitatea de a trece la noul sistem direct la scara întregii țări
Pentru Republica Moldova această problemă capătă o importanță deosebită tocmai acum.
În țară este planificată elaborarea și actualizarea la scară largă a Planurilor Urbanistice Generale pentru un număr mare de orașe și sate.
Aceasta va necesita cheltuieli considerabile de timp, resurse ale statului și ale autorităților publice locale, precum și implicarea simultană a arhitecților, urbaniștilor, inginerilor, specialiștilor în Sisteme Informaționale Geografice, transport, mediu și a altor profesioniști.
Tocmai de aceea apare o întrebare strategică:
merită să reproducem de numeroase ori metodologia tradițională sau să folosim acest program drept oportunitate pentru trecerea la următoarea generație de planificare?
Există posibilitatea creării unei baze digitale naționale unice pentru planificarea adaptivă, la care autoritățile publice locale să se conecteze treptat.
Dar experiența Sireți arată o condiție tehnică importantă a acestei tranziții.
Mai întâi localitățile trebuie digitizate.
Pentru Sireți acest pas a fost deja realizat.
Pentru orașele și satele în care încă nu există o bază digitală comparabilă, aceasta trebuie creată.
Aceasta presupune formarea straturilor de bază ale Sistemului Informațional Geografic privind situația existentă și organizarea actualizării lor ulterioare.
Aici se schimbă fundamental sensul cheltuielilor.
Banii nu sunt investiți doar în elaborarea unui document care, peste câțiva ani, va trebui actualizat.
Este creat un activ digital pe termen lung:
baza spațială a fiecărui oraș și sat.
În același timp, nu este obligatoriu să așteptăm până când informațiile devin perfecte și complete.
Sistemul poate începe să funcționeze cu datele disponibile, poate indica în mod transparent ce informații lipsesc și poate fi completat treptat, pe măsură ce apar noi surse.
În noul model, datele sunt colectate nu pentru un singur Plan Urbanistic General — ele sunt create pentru administrarea permanentă a teritoriului.
Prin urmare, în locul succesiunii tradiționale:
date inițiale → Plan Urbanistic General → aprobare → actualizare periodică
poate apărea:
digitizare → Sistem Informațional Geografic și GEODATA → tablou de bord municipal → obiective și indicatori → soluții spațiale → proiecte → monitorizare → actualizarea datelor.
Comune pentru întreaga țară pot deveni metodologia, structura datelor, principiile de formulare a obiectivelor și indicatorilor, legătura cu GEODATA, regulile de evaluare a proiectelor, monitorizarea și mecanismele de participare publică.
Locale rămân teritoriul, obiectivele, indicatorii, problemele, straturile Sistemului Informațional Geografic, restricțiile, proiectele și scenariile fiecărei localități.
O asemenea abordare poate oferi trei avantaje importante.
Primul — timpul.
Autoritatea publică locală primește un sistem funcțional deja după crearea bazei digitale inițiale și definirea obiectivelor și indicatorilor. Nu este obligatoriu să aștepte finalizarea întregului ciclu multianual pentru a începe să utilizeze rezultatele.
Al doilea — resursele financiare.
O bază digitală creată o singură dată continuă să fie utilizată pentru deciziile ulterioare și nu trebuie recreată de la zero la fiecare actualizare a documentației.
Al treilea și cel mai important — calitatea.
Calitatea planificării încetează să depindă în primul rând de capacitatea proiectanților de a ghici corect situația de peste cincisprezece sau douăzeci de ani.
Sistemul trebuie să definească corect obiectivele, să măsoare schimbările care au loc, să compare alternativele și să permită corectarea deciziilor atunci când apar informații noi.
Acest lucru este deosebit de important pentru orașele mici și sate, care dispun de resurse limitate.
Nu este necesar ca ele să proiecteze astăzi în detaliu tot ceea ce, teoretic, ar putea deveni necesar peste cincisprezece ani.
Este necesar să determine ce nu trebuie pierdut, ce trebuie rezervat, ce obiective trebuie atinse și ce indicatori trebuie monitorizați permanent.
În acest sens, Sireți poate deveni nu doar un experiment local, ci un prototip al unei metodologii naționale.
Aceasta poate fi testată în mai multe localități de dimensiuni diferite.
Să comparăm termenele.
Să comparăm costurile.
Să comparăm calitatea rezultatelor.
Și apoi să extindem sistemul.
Republica Moldova dispune aici de un avantaj important: țara este suficient de compactă pentru ca un sistem digital unitar să poată fi creat și testat mai rapid decât în statele mari.
Prin urmare, actualul program de elaborare a Planurilor Urbanistice Generale poate deveni nu doar un nou ciclu de actualizare a documentației de urbanism.
El poate deveni punctul de tranziție de la producerea unor documente separate la un sistem digital național de administrare a dezvoltării teritoriale.
Țări diferite — aceeași tendință
Dacă așezăm toate aceste exemple unul lângă altul, apare o imagine interesantă.
Bays West — în locul unui masterplan detaliat caută un cadru urban bazat pe principiile de proiectare.
Grangemouth — în locul unui masterplan fix solicită un instrument de luare a deciziilor.
Sireți — model digital al teritoriului, obiective, variante și monitorizare permanentă.
Orașul de Est — un proiect major tratat ca ipoteză verificabilă pentru atingerea obiectivelor întregului oraș.
Sydney, Scoția și Republica Moldova nu și-au coordonat aceste abordări între ele.
Tocmai de aceea coincidența este atât de interesantă.
Este posibil să asistăm nu la câteva experimente izolate, ci la începutul unei schimbări mai profunde a metodologiei de planificare urbană și teritorială.
Tehnologiile s-au schimbat. Trebuie să se schimbe și metodologia
Planul Urbanistic General al secolului al XX-lea corespundea posibilităților tehnologice ale epocii sale.
Datele erau colectate lent. Calculele necesitau mult timp. Modificarea unui set amplu de planșe era un proces complicat și costisitor.
De aceea era logic să fie realizate studiile, să fie elaborată o prognoză și să fie fixat un model relativ stabil al viitorului.
Astăzi există Sisteme Informaționale Geografice, monitorizare prin satelit, baze de date municipale digitale, gemeni digitali, analiza automatizată a datelor și inteligență artificială.
Dar trecerea de la hârtie la calculator nu reprezintă, în sine, o schimbare de metodologie.
Putem transfera Planul Urbanistic General într-un Sistem Informațional Geografic.
Putem crea un model tridimensional spectaculos al orașului din anul 2040.
Dar dacă logica rămâne aceeași, avem în față aceeași încercare de a fixa viitorul — doar cu instrumente mai moderne.
Adevărata transformare digitală începe atunci când tehnologiile schimbă nu modul în care desenăm planul, ci modul în care luăm deciziile.
Nu sfârșitul planificării, ci începutul unei alte epoci
Planurile Urbanistice Generale nu vor dispărea mâine.
Orașul are nevoie de reguli privind utilizarea terenurilor, protejarea patrimoniului istoric, rezervarea coridoarelor de infrastructură, stabilirea restricțiilor și mecanisme de protejare a interesului public.
Dar locul Planului Urbanistic General în cadrul sistemului se poate schimba.
O fotografie, oricât de bună ar fi, nu îi este suficientă.
Are nevoie de o „fișă medicală” actualizată permanent, care să permită înțelegerea stării sale și reacția la timp la schimbări.
De aceea, poate că nu se încheie epoca planificării urbane.
Se încheie epoca Planului Urbanistic General ca imagine a viitorului desenată o singură dată.
Secolul al XX-lea încerca să prezică ce va deveni orașul.
Secolul al XXI-lea ne oferă pentru prima dată posibilitatea de a stabili cum dorim să fie orașul, de a-i măsura permanent starea și de a administra mișcarea sa către acest obiectiv.
Комментариев нет:
Отправить комментарий