Chișinăul nu este un oraș comercial. Este un nod militar
Pentru a înțelege trecutul, este suficient să privim cu atenție prezentul. Toate discuțiile despre „prioritățile civile” ale infrastructurii sunt doar un ambalaj comod. Orice infrastructură majoră este construită mai întâi pentru război. Așa a fost întotdeauna.
Construcția și reconstrucția actuală a drumurilor și căilor ferate din Moldova sunt prezentate ca un pas spre dezvoltarea economică. În realitate însă, ele rezolvă în primul rând sarcini de logistică militară: transferul trupelor, combustibilului, muniției și tehnicii între Europa și Ucraina. Utilizarea civilă este secundară. Ea apare mai târziu, ca un efect colateral.
Exact același lucru s-a întâmplat și în secolul al XIX-lea. Calea ferată pe teritoriul Moldovei nu a apărut pentru comerț și nici pentru dezvoltarea locală, ci ca un instrument de deplasare rapidă a trupelor Imperiului Rus către teatrul balcanic de operațiuni militare. Economia a venit mai târziu. Întotdeauna vine mai târziu.
Iar dacă privim istoria onest, fără iluzii romantice, devine clar: Chișinăul nu a fost niciodată un „oraș comercial natural”. De-a lungul întregii sale istorii, el a fost parte a unui coridor defensiv între Nistru și Prut. Lăpușna — Chișinău — Orhei — Soroca. Dincolo de Prut — Tecuci, Bârlad, Vaslui, Iași, Suceava. Aceasta nu este o înlănțuire de piețe. Este o succesiune de puncte de sprijin pentru controlul teritoriului.
Rutele comerciale nu au creat aceste orașe. Drumurile militare au creat comerțul. Mai întâi au venit trupele, convoaiele, artileria, garnizoanele. Abia apoi — negustorii.
De aici provine și paradoxul principal al Chișinăului, care timp de secole i-a pus în dificultate pe cercetători:
orașul a apărut într-un loc unde nu existau motive evidente pentru o așezare.
Nu există un râu mare.
Nu există o intersecție a vechilor drumuri comerciale.
Nu există resurse naturale unice.
Și totuși, orașul a renăscut de fiecare dată din cenușă și a crescut rapid.
De ce? Pentru că se afla în locul potrivit din punct de vedere militar.
Acest lucru este ilustrat în mod deosebit de clar de traseul lui Evliya Çelebi la mijlocul secolului al XVII-lea. Drumul său a trecut strict prin punctele-cheie ale sistemului defensiv al regiunii, inclusiv prin Chișinău. Nu pentru că „ar fi vrut să vadă ceva”. Și nu pentru că ar fi fost un călător lipsit de griji.
Evliya Çelebi a fost un cercetaș otoman, iar „călătoriile” sale au constituit o formă de colectare a informațiilor strategice. El nu călătorea singur. Se deplasa cu escortă și convoi, pe un traseu stabilit dinainte. Îl interesau drumurile, trecerile, populația, garnizoanele, fortificațiile, logistica.
Nimeni nu călătorește astfel prin sate întâmplătoare.
Traseul său nu poate fi explicat altfel decât prin logică militară. El nota exact acele localități care aveau importanță ca noduri de control al spațiului dintre Imperiul Otoman, Principatul Moldovei, Republica Polono-Lituaniană și Statul Moscovit.
Iar Chișinăul se afla printre ele.
Aceasta înseamnă un lucru simplu, dar incomod de recunoscut:
Chișinăul este un produs al geografiei militare, nu al comerțului.
Toate ciclurile sale — distrugere, uitare, creștere bruscă — coincid cu momentele în care el redevenea important pentru marile imperii. Orașul nu s-a dezvoltat „de la sine”. A fost inclus într-o strategie, iar apoi din nou uitat.
De aceea, discuțiile despre „apariția întâmplătoare”, „răscrucea comercială” și „creșterea naturală” nu sunt o naivitate. Sunt mitologie. Comodă, dar falsă.
Istoria Chișinăului este istoria unui nod militar, care prea mult timp a fost prezentat drept o piață pașnică.

