Structura sacral-așezărilor din Tîrgul Chișinău în secolul al XVII-lea
1. Toponim și structura generală a așezării
În sursele otomane și regionale din secolul al XVII-lea, formațiunea urbană cunoscută mai târziu ca Chișinău apare sub denumirea de Tîrgul Chișinău. Această denumire indică nu un „oraș clasic cu centru”, ci o aglomerație comercial-așezărilor, formată în jurul târgului, al punctului de trecere și al unui sistem de moșii.
În perioada analizată, Tîrgul Chișinău era constituit din patru moșii, amplasate pe ambele maluri ale râului Bîc, în interiorul cărora existau așezări distincte și componente rurale. Totodată, nu fiecare așezare cu rol funcțional important avea statut de moșie separată: centrul comercial-meșteșugăresc Tiraj reprezenta o stăpânire boierească în cadrul moșiei Buiucani, și nu o unitate administrativă independentă.
2. Moșiile și specializarea lor funcțională
2.1. Moșia Buiucani și stăpânirea boierească Tiraj
(malul drept al râului Bîc)
Moșia Buiucani includea satul Buiucani și stăpânirea boierească Tiraj, care îndeplinea funcția de nucleu comercial-meșteșugăresc principal al întregului Tîrg Chișinău. Aici se concentrau:
târgul,
atelierele meșteșugărești,
curțile comerciale,
punctul de trecere peste râu.
Se estimează că în această moșie se aflau circa 210–260 de case, ceea ce o făcea cea mai mare din punct de vedere al fondului locativ. Tot aici era amplasată biserica domnească de piatră Sf. Nicolae, alături de mai multe biserici parohiale ortodoxe și 1–2 case de rugăciune evreiești, destinate mediului comercial. Concentrarea edificiilor sacre în Tiraj reflectă un caracter parohial și de târg, nu unul mănăstiresc.
2.2. Moșia Gețioani
(malul stâng al râului Bîc)
Moșia Gețioani reprezenta o așezare evreiască densă, cu funcții predominant rezidențiale și comerciale. O trăsătură esențială a acestei moșii este absența bisericilor ortodoxe, fapt care o deosebește clar de celelalte unități teritoriale.
Numărul locuințelor este estimat la 120–150 de case, ceea ce plasează Gețioani pe locul al doilea ca mărime după Buiucani–Tiraj. Infrastructura religioasă era alcătuită din mai multe mici case de rugăciune evreiești (molenii de tip știbl), care, în tradiția administrativă otomană, erau considerate edificii de cult distincte, în pofida caracterului lor nemonumental.
2.3. Moșia Chișinău
(malul stâng, la poalele sudice ale dealului Mazarachievici)
Moșia Chișinău era situată la poalele dealului Mazarachievici și reprezenta un nucleu vechi de tip slobozean. Pe baza unui ansamblu de indicii indirecte, aici poate fi localizată comunitatea karaimă a Tîrgului Chișinău.
În această zonă se aflau aproximativ 50–70 de case. Infrastructura religioasă includea două kenase karaime, precum și o biserică ortodoxă, care, conform caracteristicilor arhitecturale și planimetrice de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, poate fi interpretată ca rezultatul reconversiei unui edificiu sacru mai vechi. O asemenea transformare corespunde practicilor cunoscute de adaptare a construcțiilor sacre nemănăstirești.
2.4. Moșia Visterniceni
(malul stâng al râului Bîc)
Moșia Visterniceni constituia o așezare periferică de mici dimensiuni, cu caracter agrar și de servicii auxiliare. Aici se estimau 30–50 de case. Viața religioasă era reprezentată de o singură biserică parohială ortodoxă de mici dimensiuni, sau depindea de parohiile din zonele învecinate.
3. Populația și fondul locativ
La o populație estimată de aproximativ 3.000 de locuitori, cu o medie de 5–6 persoane per gospodărie (specifică orașelor slobozeene din secolul al XVII-lea), fondul locativ al Tîrgului Chișinău poate fi evaluat la 450–600 de case. Repartizarea acestora pe moșii respectă următoarea ierarhie descrescătoare:
Buiucani (cu Tiraj) → Gețioani → Chișinău → Buiucani (sat) → Visterniceni.
4. Edificiile de cult și mărturia lui Evliya Çelebi
Călătorul Evliya Çelebi menționează în Chișinău 17 edificii de cult nemusulmane, fără a aminti existența vreunei mănăstiri. Reconstrucția propusă permite explicarea acestei cifre fără contradicții.
Din totalul de 17 edificii:
o parte semnificativă aparținea bisericilor parohiale ortodoxe de mici dimensiuni,
două erau kenase karaime,
4–5 reprezentau case de rugăciune evreiești în Gețioani,
un edificiu putea fi o capelă de tip domestic a altei confesiuni.
Absența mănăstirilor este explicabilă prin natura funcțională a Tîrgului Chișinău ca nod comercial și slobozean, nu ca centru administrativ-domnesc sau sacral de rang înalt.
5. Concluzii
Astfel, Tîrgul Chișinău din secolul al XVII-lea trebuie interpretat nu ca un oraș compact cu un centru unic, ci ca o aglomerație de moșii și așezări, unite prin funcția comercială și o toponimie comună. Infrastructura religioasă era dispersată, nemonumentală și de tip parohial, cu o diferențiere spațială clară:
componenta ortodoxă și domnească — în Tiraj,
componenta evreiască — în Gețioani,
componenta karaimă — în Chișinău,
componenta periferică — în Visterniceni.
Această structură permite corelarea coerentă a informațiilor oferite de Evliya Çelebi cu datele arheologice, topografice și planimetrice ale perioadelor ulterioare.
Комментариев нет:
Отправить комментарий