🏛 Reevaluarea fondului de monumente din Chișinău
 |
| 🧱 Monument la Chișinău: acoperiș nou, geamuri din plastic, fațadă crăpată. Autenticitatea s-a pierdut, protecția a rămas pe hârtie. |
🔍 O realitate incomodă:
Majoritatea obiectelor incluse în Registrul Monumentelor din Chișinău nu mai îndeplinesc criteriile de autenticitate. Fațadele au fost refăcute cu materiale noi, tâmplăria a fost schimbată, planurile interioare au fost alterate sau complet reconfigurate, iar funcțiile originare — abandonate. În acest sens, ele nu mai pot fi considerate monumente autentice în sens strict.
"Așa cum nu există sturion de a doua prospețime, nu există nici monument de a doua autenticitate. Un obiect fie este autentic, fie nu este."
🧩 Consecințe asupra politicii de conservare:
Reevaluarea registrului existent:
Separarea clară între:
Monumente autentice (cu valoare istorică reală și substanță păstrată);
Obiecte de reglementare arhitecturală (care mențin coerența urbană, dar nu mai au autenticitate).
Eliminarea ficțiunii protecției formale:
Menținerea pe hârtie a statutului de monument pentru clădiri care nu mai corespund realității afectează credibilitatea sistemului.
Instituirea unui sistem dual de protecție:
Zona patrimoniului autentic – protejează valorile reale, intervențiile sunt minimizate și sever reglementate.
Zona reglementării ambientale – permite intervenții cu condiția menținerii parametrilor de compoziție urbană și coerență stilistică.
🏛 Exemple: Clădirea Primăriei Chișinău și lăcașurile de cult
Deși este percepută drept simbol arhitectural și este inclusă în lista monumentelor de categorie națională, clădirea Primăriei Chișinău a fost grav afectată în timpul războiului și reconstruită aproape integral în perioada postbelică.
Fațada este o reproducere a celei originale, realizată pe baza documentației de epocă;
Materialele sunt moderne, planurile interioare au fost modificate;
Funcțiunea a fost păstrată (administrație municipală), însă autenticitatea materială și spațială este profund diminuată.
Aceasta o plasează într-o zonă gri: între obiect de cult urban și monument reconstruit. Din perspectivă internațională (ex. criteriile ICOMOS/UNESCO), nu ar putea fi considerată un monument autentic. Din perspectivă internațională (ex. criteriile ICOMOS/UNESCO), nu ar putea fi considerată un monument autentic.
La fel, Catedrala Mitropolitană și majoritatea bisericilor vechi din oraș au fost reconstruite în proporții semnificative după distrugeri, incendii sau demolări parțiale:
Turnul clopotniță al Catedralei a fost demolat în perioada sovietică și reconstruit în anii ’90;
Interioarele au fost redecorate, iar multe structuri au fost adaptate noilor cerințe funcționale;
Unele biserici au fost reconstruite integral în formă istoricizantă.
Astfel, autenticitatea acestor lăcașuri este în mare parte de natură simbolică sau de ambient urban, mai mult decât materială. Totuși, ele joacă un rol esențial în memoria colectivă și imaginea orașului, justificând reglementarea arhitecturală strictă.
🛠 Soluții propuse:
Crearea unui Registru al Ambianței Istorice, separat de Registrul Monumentelor;
Elaborarea fișelor de zonă cu parametri urbanistici adaptați realității locale;
Elaborarea unui cadru legislativ diferențiat care recunoaște explicit pierderea de autenticitate.
🧭 Concluzie generală:
Situația fondului construit din Chișinău este una profund marcată de reconstrucții, modificări și pierderi de autenticitate. Analiza comparativă arată că:
🔸 Peste 80% dintre clădirile înscrise în registrul monumentelor au fost refăcute parțial sau total;
🔸 În majoritatea cazurilor, materialele, planurile interioare și decorația nu mai corespund versiunilor originare;
🔸 Doar un număr extrem de redus de imobile ar putea îndeplini criteriile stricte UNESCO sau ICOMOS privind autenticitatea.
Prin urmare, nu putem continua să aplicăm același regim de protecție pentru întregul fond declarat ca monument, fără o reevaluare clară a gradului de autenticitate.
Este necesară o decizie politică și profesională curajoasă:
Să se separe clar autenticitatea de valoarea contextuală;
Să se definească o politică coerentă, bazată pe realități și nu pe ficțiuni administrative.
Această distincție va permite un cadru de protecție mai credibil, eficient și adaptat realităților Chișinăului contemporan.
🧭 Concluzie:
Chișinăul este un oraș al renașterilor. Ca pasărea Phoenix, a fost distrus, reconstruit, reinventat de mai multe ori. Această realitate nu trebuie ascunsă, ci înțeleasă și asumată.
🔁 În loc să ne agățăm de statutul formal al unor clădiri reconstruite, este timpul să trecem la o protecție a teritoriului istoric — exact cum procedează orașe precum Roma, Viena sau Vilnius.
✅ În zonele centrale și vechi, protecția trebuie să se aplice nu doar clădirilor individuale, ci și coerenței spațiale, materialelor, ritmurilor urbane, proporțiilor și ambianței istorice.
Această schimbare de paradigmă — de la monumente punctuale la zone urbane cu reglementare istorică — este esențială pentru salvarea identității orașului.
Chișinăul nu este un muzeu al ruinelor, ci un organism viu cu memorie fragilă. Protecția lui înseamnă să-i înțelegem devenirea, nu să-i fetișizăm pierderile.
Provocare deschisă către cititori și specialiști: Dacă considerați că există în Chișinău o clădire care corespunde în mod real criteriilor internaționale de autenticitate (materiale, funcțiune, plan, detalii păstrate), vă rugăm să o semnalați public. Această identificare este esențială pentru reconstruirea credibilității politicii de protecție a patrimoniului.
 |
| 🏛 O excepție rară: dacă și interiorul este păstrat ca exteriorul, poate fi unul dintre puținele monumente autentice ale Chișinăului. |
Este timpul pentru un nou realism în protecția patrimoniului Chișinăului. Protecția autentică nu înseamnă „conservare decorativă”, ci asumarea responsabilă a ceea ce este într-adevăr valoros și protejabil. Restul trebuie integrat prin reguli urbanistice — nu prin iluzia unei valori pierdute.
Комментариев нет:
Отправить комментарий