East City: de la parametrii urbani la structura de planificare

De obicei, un proiect urban de mari dimensiuni începe de la teritoriu. Se stabilesc limitele, se trasează străzi, cartiere și spații publice, se distribuie funcțiunile și abia apoi se încearcă să se înțeleagă dacă orașul poate suporta încărcarea rezultată.

În cazul East City, am încercat să mergem în sens invers.

Mai întâi, proiectul este analizat nu ca un cartier nou separat, ci ca parte a Chișinăului în sistemul Chișinău City Pulse. Abia după ce sunt definite rolul său, încărcarea admisibilă și legăturile necesare cu orașul începe planificarea propriu-zisă a teritoriului într-un dashboard separat, East City.

Rezultă următoarea succesiune:

oraș → parametrii proiectului → hub de infrastructură → structură spațială → proiecte și investiții.

Tocmai această succesiune este, în opinia mea, principala diferență dintre această abordare și un masterplan obișnuit.

Mai întâi nu planificarea, ci întrebarea: ce își poate permite orașul?

East City este potențial una dintre cele mai importante direcții de dezvoltare ale Chișinăului. De aceea, întrebarea principală nu este câte clădiri pot fi amplasate pe teritoriul liber.

Întrebarea este alta:

ce tip de dezvoltare poate fi absorbit de întregul oraș fără a-i reduce reziliența de transport, infrastructură, mediu și servicii sociale?

În Chișinău City Pulse, proiectul trece mai întâi printr-un sistem general de evaluare urbană.

Sunt analizate:

• accesibilitatea transportului;
• canalizarea și epurarea apelor uzate;
• alimentarea cu apă;
• alimentarea cu energie electrică;
• infrastructura socială;
• locurile de muncă;
• legătura cu orașul existent;
• constrângerile de mediu;
• reziliența infrastructurii;
• dependența de noduri critice unice;
• contribuția proiectului la atingerea obiectivelor generale ale orașului.

Cu alte cuvinte, East City nu este evaluat doar după principiul:

ce încărcare suplimentară va crea noul cartier?

Ci și prin întrebarea mai importantă:

ce poate oferi acest proiect însuși Chișinăului?

Proiectul nu trebuie doar să consume capacitățile orașului. El poate crea drumuri noi, conexiuni inginerești noi, locuri de muncă, redundanță în rețele și noi centre de activitate urbană.

De aceea, în dashboard este utilizată succesiunea:

City Baseline → Project Impact → Resilience Contribution → New City State.

Mai întâi se fixează starea orașului înainte de implementarea proiectului. Apoi se determină impactul East City. După aceea se evaluează ce capacități și conexiuni noi poate crea proiectul. Și abia apoi poate fi analizată noua stare a orașului după realizarea lui.

Din această evaluare apar parametrii reali ai East City

O asemenea abordare schimbă fundamental sarcina proiectantului.

Densitatea, populația, numărul de locuri de muncă sau volumul construcțiilor nu mai trebuie să fie date inițiale arbitrare.

Ele devin rezultatul analizei.

De exemplu, dacă sistemul existent de canalizare nu dispune de rezerva necesară, dashboardul trebuie să arate acest lucru înainte de începerea planificării detaliate.

Dar concluzia nu trebuie să fie neapărat reducerea proiectului.

Pot exista și alte scenarii:

• construirea unui nou colector de canalizare;
• schimbarea direcției fluxurilor;
• infrastructură locală suplimentară;
• modernizarea nodurilor existente;
• redundanță în alimentarea cu energie electrică;
• noi conexiuni de transport.

Astfel, în locul întrebării simple „se poate sau nu se poate construi?”, apare alta:

„în ce condiții această dezvoltare devine posibilă și utilă pentru oraș?”

După aceea se formează un fel de temă tehnică și spațială pentru East City.

Nu una abstractă:

să construim un nou cartier rezidențial,

ci una mult mai precisă:

să creăm un nou sector urban cu un interval determinat de populație, locuri de muncă, densitate, accesibilitate, autonomie inginerească și funcțiuni publice.

Următorul pas — definirea hubului

După ce parametrii generali ai proiectului sunt stabiliți în City Pulse, elementul-cheie al planificării nu devine cartierul rezidențial, ci hubul urban.

Acesta este un moment important.

În schema tradițională apare mai întâi un masiv rezidențial, iar apoi se încearcă amplasarea în interiorul lui a școlilor, magazinelor, birourilor și spațiilor publice.

Aici succesiunea este inversă.

Mai întâi trebuie identificat locul unde se concentrează cel mai puternic legăturile:

• transportul public;
• străzile principale;
• locurile de muncă;
• funcțiunile publice;
• serviciile;
• educația;
• activitatea de afaceri;
• fluxurile pietonale.

Anume aici se formează hubul.

El devine punctul în jurul căruia începe să se organizeze întregul teritoriu.

Aceasta permite soluționarea simultană a mai multor sarcini.

În primul rând, apare un centru de atracție clar.

În al doilea rând, transportul public nu mai primește doar un punct terminus la marginea unei zone rezidențiale, ci o destinație reală pentru fluxul de pasageri.

În al treilea rând, locurile de muncă și serviciile apar în același timp cu locuințele, nu după zece sau douăzeci de ani.

În al patrulea rând, dezvoltarea teritoriului poate avea loc etapizat, în jurul unui nucleu care deja funcționează.

De la hub la structura de planificare

După ce poziția hubului este determinată, structura de planificare încetează să mai fie o geometrie arbitrară.

Ea începe să se formeze pornind de la fluxuri.

Din hub se stabilesc principalele direcții de mișcare către Chișinăul existent și către teritoriile învecinate.

Apoi se formează scheletul de transport.

După acesta — legăturile pietonale și velo.

În continuare — sistemul de spații publice.

Și abia apoi teritoriul este împărțit în cartiere și loturi.

Rezultă aproximativ următoarea logică:

hub → axe de transport → spații publice → coridoare de infrastructură → cartiere → proiecte individuale.

Densitatea poate varia.

Este logic ca dezvoltarea cea mai intensă să fie concentrată în jurul hubului și al nodurilor de transport.

Pe măsură ce ne îndepărtăm de acestea, densitatea poate scădea.

Astfel apare nu un câmp construit uniform, ci o structură cu centre și legături clar exprimate.

Acest lucru este important și pentru economia proiectului.

Infrastructura nu trebuie construită imediat pentru întreg teritoriul. Ea poate evolua etapizat, odată cu fazele de dezvoltare.

East City nu trebuie să devină doar un cartier-dormitor

Unul dintre principalele riscuri ale unui proiect mare la periferia Chișinăului este apariția încă unui cartier din care zeci de mii de oameni vor pleca în fiecare dimineață spre centrul orașului și se vor întoarce seara.

Într-un asemenea scenariu, chiar și o rețea rutieră bună va ajunge treptat supraîncărcată.

De aceea, unul dintre indicatorii esențiali pentru East City este raportul dintre populație și numărul de locuri de muncă.

Cu cât mai multe locuri de muncă sunt create direct pe teritoriul proiectului, cu atât mai mică va fi dependența noului cartier de centrul Chișinăului.

Tocmai de aceea, existența unui magnet economic puternic poate deveni esențială.

Moldova HiTech Park ca posibil magnet

Unul dintre variantele unui asemenea magnet ar putea fi Moldova HiTech Park.

Nu ca soluție obligatorie și nici ca amplasament stabilit dinainte, ci ca unul dintre scenariile care merită verificate în dashboard.

Apariția unui centru tehnologic, educațional și de afaceri de mari dimensiuni ar putea schimba întreaga logică a East City.

În locul modelului:

locuințe → deplasări spre orașul existent

ar putea apărea:

locuri de muncă + educație + servicii + locuințe → un nou centru urban.

În acest caz, HiTech Park ar putea deveni parte a hubului principal sau s-ar putea afla în imediata lui apropiere.

În jurul unui asemenea nucleu se pot grupa:

• birouri;
• centre de cercetare;
• funcțiuni universitare și educaționale;
• startup-uri;
• hoteluri;
• spații pentru conferințe;
• locuințe;
• spații publice;
• funcțiuni comerciale și culturale.

Este însă foarte important ca HiTech Park să nu devină un campus izolat.

Dacă va fi amplasat în East City, ar fi mai bine să fie tratat ca parte a orașului — cu străzi, spații publice, funcțiuni mixte și acces pentru locuitori.

Atunci ar putea funcționa nu doar ca proiect investițional, ci și ca un adevărat magnet urban.

Magnetul trebuie verificat prin cifre

Simpla apariție a unui obiect de mari dimensiuni nu înseamnă automat că proiectul se îmbunătățește.

De aceea, și HiTech Park trebuie să treacă prin același sistem de evaluare.

De exemplu:

câte locuri de muncă va crea?

Cum se va modifica balanța transportului?

Câte deplasări vor rămâne în interiorul East City?

De câtă putere electrică suplimentară va fi nevoie?

Ce încărcare va apărea asupra sistemelor de apă și canalizare?

Va fi necesară o nouă conexiune de transport public?

Cum se va modifica atractivitatea teritoriului pentru locuire și afaceri?

Poate proiectul finanța o parte din infrastructura nouă?

Și, în final:

îmbunătățește acest obiect indicatorii întregului Chișinău sau creează probleme noi?

Tocmai de aceea dashboardul este important înainte de concursul de arhitectură sau de elaborarea unui masterplan detaliat.

El permite mai întâi să stabilim de ce proiecte are nevoie teritoriul, iar abia apoi să căutăm forma lor arhitecturală.

Nu un singur masterplan, ci o succesiune de decizii

Într-un asemenea sistem, East City nu trebuie să primească imediat un desen general definitiv.

Dimpotrivă, pot fi formate mai multe scenarii.

De exemplu:

Scenariul A — dezvoltare predominant rezidențială.

Scenariul B — cartier urban mixt, cu locuri de muncă locale.

Scenariul C — un nou centru urban cu un hub economic și tehnologic major.

Pentru fiecare scenariu, dashboardul poate arăta consecințele:

• populație;
• număr de locuri de muncă;
• fluxuri de transport;
• necesarul de infrastructură inginerească;
• costul rețelelor necesare;
• infrastructura socială;
• încărcarea ecologică;
• fezabilitatea financiară;
• influența asupra rezilienței întregului oraș.

După aceasta, soluția de planificare nu mai este rezultatul unei alegeri de gust, ci expresia spațială a unei strategii urbane selectate.

Planificarea devine o consecință, nu punctul de pornire

Aici se află schimbarea principală de abordare.

La început nu desenăm East City.

Mai întâi încercăm să înțelegem de ce are nevoie Chișinăul de el și cum ar trebui să fie.

Chișinău City Pulse stabilește rolul proiectului în sistemul întregului oraș.

East City Dashboard transpune aceste cerințe la nivelul teritoriului concret.

Apoi este definit hubul.

Din hub se formează legăturile de transport, publice și inginerești.

Pe baza lor apare structura de planificare.

Și abia după aceasta începe proiectarea cartierelor și obiectelor individuale.

De aceea, succesiunea poate fi formulată foarte simplu:

nu teritoriul determină indicatorii orașului — indicatorii orașului determină modul de dezvoltare al teritoriului.

Iar dacă, într-unul dintre scenarii, Moldova HiTech Park va apărea în interiorul acestui sistem, rolul lui nu va consta doar în crearea unui complex modern.

El poate deveni mecanismul care transformă East City dintr-un proiect rezidențial periferic într-un nou centru urban autonom al Chișinăului.