Nu o singură stație și nu un singur depozit de deșeuri: o infrastructură nouă pentru Chișinău

Chișinăul depinde de două obiective majore, situate în locuri diferite:

• volumul principal al apelor uzate este direcționat către stația centrală de epurare;
• o parte importantă a deșeurilor orașului este transportată la depozitul de la Țînțăreni.

Atât timp cât ambele obiective funcționează, această dependență este aproape invizibilă. Dar o avarie, întreruperea energiei electrice, deteriorarea unui colector, blocarea drumului sau imposibilitatea de a mai primi deșeuri poate afecta rapid întregul oraș.

De aceea, în cadrul CP-03 trebuie evaluate nu doar capacitățile stației de epurare și ale depozitului, ci și o întrebare mult mai importantă:

Va putea Chișinăul să-și continue viața normală dacă unul dintre aceste obiective este scos temporar din funcțiune?

Soluția — un sistem distribuit

Stația centrală de epurare trebuie păstrată și modernizată. Nici depozitul de deșeuri nu poate fi înlocuit printr-o singură soluție.

Însă dependența orașului de două obiective îndepărtate poate fi redusă treptat prin crearea unei rețele de complexe locale:

epurarea apelor uzate + reutilizarea apei + valorificarea deșeurilor organice + producerea energiei.

În regim normal, aceste complexe vor prelua o parte din sarcina orașului. În cazul unei avarii, ele vor putea continua să deservească anumite sectoare.

Orașul nu va deveni absolut invulnerabil, dar defectarea unui singur obiectiv nu va mai însemna oprirea întregului sistem.

Cum funcționează

Un modul local de epurare preia apele uzate dintr-un anumit sector, de la un grup de întreprinderi sau din cadrul unui proiect urban de mari dimensiuni.

După epurarea avansată, apa poate fi reutilizată pentru:

• irigarea parcurilor și a străzilor;
• spălări și lucrări tehnice;
• anumite procese de producție;
• alimentarea bazinelor de apă urbane;
• întreținerea spațiilor verzi;
• restabilirea unui debit controlat al râului Bîc.

Apa nu poate fi direcționată automat în râu. Mai întâi trebuie stabilite cerințele sanitare și ecologice și asigurat un control permanent al calității.

Legătura cu problema deșeurilor

Epurarea apelor uzate generează nămol. În același timp, piețele, restaurantele, magazinele și locuințele produc cantități mari de resturi alimentare și alte deșeuri organice.

Astăzi, aceste deșeuri sunt transportate în principal împreună cu restul gunoiului. La depozit, materia organică se descompune, produce mirosuri, levigat și gaze de depozit. Totodată, ocupă spațiu și reduce durata de funcționare a depozitului.

O parte a problemei de la Țînțăreni poate fi soluționată chiar în Chișinău.

Pentru aceasta, deșeurile organice corespunzătoare trebuie colectate separat și, împreună cu nămolul provenit din procesul de epurare, direcționate după pregătirea necesară către reactoare anaerobe închise.

Din biogazul produs se pot obține:

• energie electrică;
• căldură;
• după o epurare suplimentară — biometan.

Energia poate fi utilizată pentru funcționarea modulelor de epurare, a pompelor și a obiectivelor comunale din apropiere.

Este vorba doar despre fracția organică a deșeurilor. Sticla, plasticul, metalul, deșeurile din construcții și cele periculoase necesită alte sisteme de colectare și valorificare.

Prin urmare, reactoarele locale nu vor înlocui întregul sistem de gestionare a deșeurilor, dar vor permite reducerea cantității de gunoi transportate la Țînțăreni.

Două riscuri — o singură soluție

Sistemul distribuit reduce simultan două vulnerabilități:

1. dependența canalizării de o singură stație centrală;
2. dependența gestionării deșeurilor de un singur depozit.

Se formează un circuit nou:

apele uzate → apă tehnică epurată;

apa epurată → spații verzi și râul Bîc;

nămolul și deșeurile organice → biogaz, căldură și energie electrică;

mai puțină materie organică → mai puține deșeuri transportate la Țînțăreni.

Primul proiect-pilot — Orașul de Est

Trecerea la un sistem distribuit nu poate începe simultan în întregul Chișinău. Mai întâi este necesar un proiect demonstrativ.

Propunem ca acest proiect-pilot să fie realizat în Orașul de Est.

Fiind vorba despre un teritoriu nou, aici poate fi prevăzut de la început un sistem modern, fără a aștepta reconstrucția completă a rețelelor existente ale Chișinăului.

În Orașul de Est pot fi prevăzute:

• module locale de epurare a apelor uzate;
• separarea apelor uzate menajere, industriale și pluviale;
• colectarea separată a deșeurilor organice;
• reactoare anaerobe;
• surse de energie de rezervă;
• acumularea apei epurate;
• o rețea separată de apă tehnică;
• alimentarea controlată cu apă a râului Bîc;
• producerea biogazului, energiei electrice și căldurii;
• monitorizarea digitală permanentă a tuturor proceselor.

Aici poate fi creat întregul circuit:

locuitori și întreprinderi → ape uzate și deșeuri organice → epurare și valorificare → apă și energie → refacerea râului Bîc.

Volumul construcțiilor din Orașul de Est trebuie să crească numai după punerea în funcțiune a capacităților de epurare corespunzătoare.

Ce trebuie să demonstreze proiectul-pilot

Înainte ca modelul să fie extins în alte sectoare, trebuie verificat:

• ce volum de ape uzate este epurat local;
• câtă apă este reutilizată;
• ce volum poate fi restituit în siguranță râului Bîc;
• cât de multe deșeuri organice nu mai sunt transportate la Țînțăreni;
• câtă energie este produsă;
• cât timp sistemul poate funcționa autonom;
• câți locuitori continuă să beneficieze de servicii în cazul unei avarii;
• care sunt costurile construcției și exploatării;
• dacă apar mirosuri, zgomot sau alte inconveniente;
• cine răspunde de exploatare și de calitatea epurării.

Acești indicatori trebuie să fie accesibili municipalității și locuitorilor prin intermediul unui dashboard urban.

Ce propunem să fie inclus în CP-03

În Studiul „Infrastructura Edilitară / Utilități Publice” propunem analizarea unui sistem hibrid și distribuit, care să includă:

• modernizarea stației centrale de epurare;
• un complex-pilot în Orașul de Est;
• epurare locală în anumite bazine de canalizare;
• reutilizarea apei epurate;
• refacerea râului Bîc;
• colectarea separată și valorificarea deșeurilor organice;
• producerea biogazului, căldurii și energiei electrice;
• reducerea treptată a cantității de deșeuri transportate la Țînțăreni;
• un sistem digital unic de monitorizare.

Scopul nu este renunțarea la stația centrală de epurare sau la depozitul de deșeuri, ci reducerea treptată a dependenței periculoase a orașului de obiective unice.

Orașul de Est poate deveni primul proiect-pilot al unui sistem în care apele uzate se transformă într-o sursă de apă, deșeurile organice — într-o sursă de energie, râul Bîc primește o posibilitate de refacere, iar Chișinăul devine mai puțin dependent atât de stația centrală de epurare, cât și de depozitul de la Țînțăreni.