Agro-urbanismul: reziliența alimentară ca parte a economiei Chișinăului

Atunci când discutăm despre dezvoltarea economică a Chișinăului, de regulă vorbim despre investiții, locuri de muncă, industrie, IT, comerț și servicii. Însă economia unui oraș modern mai are o dimensiune, a cărei importanță devine deosebit de evidentă în perioade de criză — capacitatea de a asigura populația cu produse alimentare de bază.

Chișinăul nu există separat de teritoriul care îl înconjoară. În fiecare zi, produsele alimentare ajung în oraș din raioanele Republicii Moldova și din import. Pentru aceasta sunt necesare transportul, combustibilul, energia electrică, depozitele, capacitățile frigorifice și lanțurile logistice stabile. În condiții normale, un asemenea sistem funcționează eficient. Însă o criză energetică, o situație de urgență, întreruperea legăturilor de transport sau un alt factor extern poate transforma rapid dependența de aprovizionare într-o vulnerabilitate urbană.

De aceea, în procesul de elaborare a PUG Chișinău 2040, reziliența alimentară ar trebui analizată ca unul dintre elementele rezilienței economice a orașului.

Nu o revenire la grădinile de zarzavat, ci o nouă funcție urbană

Agro-urbanismul nu înseamnă transformarea orașului într-un teritoriu agricol. Este vorba despre integrarea producției alimentare locale moderne în sistemul urban și metropolitan.

Aceasta poate include mici gospodării agricole, sere, livezi, pepiniere, grădini comunitare, ferme educaționale, prelucrarea produselor locale, piețe ale producătorilor și alte forme de producție conectate direct cu consumatorul urban.

Astfel de teritorii pot îndeplini simultan mai multe funcții: să producă alimente, să creeze locuri de muncă și oportunități pentru întreprinderile mici, să susțină infrastructura verde a orașului și să formeze noi spații de recreere.

Deosebit de interesantă este posibilitatea integrării agro-urbanismului cu alte sisteme urbane. Apa tehnică epurată poate fi utilizată pentru irigare acolo unde acest lucru este sigur și permis; deșeurile organice pot fi transformate în compost sau energie; iar energia solară produsă local poate acoperi o parte din necesitățile serelor și gospodăriilor agricole.

Astfel, nu apare o funcție agricolă izolată, ci un sistem urban circular: apă — energie — deșeuri organice — producție alimentară — oraș.

Nu autosuficiență, ci o rezervă de reziliență

Obiectivul nu trebuie să fie ca Chișinăul să se aprovizioneze integral cu produse alimentare din producția proprie. Pentru un oraș modern, acest lucru nu este nici realist, nici necesar.

Sarcina este alta: să determinăm ce parte din necesitățile de bază ale orașului poate fi asigurată local și ce rezervă este necesară în cazul perturbării lanțurilor obișnuite de aprovizionare.

Prin analogie cu rezervele de apă, energie electrică sau cu rutele alternative de transport, putem vorbi și despre reziliență alimentară.

În viitor, aceasta poate fi măsurată în dashboard-ul urban: ponderea producției locale, suprafața terenurilor păstrate pentru agro-urbanism, disponibilitatea apei pentru irigare, capacitățile de depozitare și procesare, distanța de transport a produselor și capacitatea sistemului de a funcționa în cazul perturbării logisticii externe.

În acest fel, securitatea alimentară încetează să mai fie o dorință abstractă și devine un parametru măsurabil al rezilienței orașului.

Mai întâi principiul — apoi harta

În etapa actuală a discuțiilor privind studiile de fundamentare ale PUG este prematur să stabilim terenuri concrete și să le atribuim o nouă funcțiune.

În prezent este mai important să includem însuși principiul agro-urbanismului și al rezilienței alimentare în studiile privind dezvoltarea economică a Chișinăului.

Ulterior, la etapa elaborării Conceptului PUG, vor putea fi identificate teritoriile potențiale, comparate între ele și propuse proiecte-pilot.

În acest context, merită analizate inclusiv teritoriile neutilizate și degradate, zonele situate de-a lungul coridoarelor de apă și teritoriile periferice, unde agro-urbanismul poate deveni simultan un instrument pentru activitatea economică, regenerarea ecologică și formarea infrastructurii verzi.

Una dintre direcțiile posibile pentru o analiză ulterioară ar putea fi teritoriul de-a lungul râului Bîc, între șoseaua Poltava și strada Mihai Viteazul. Însă aceasta este deja o problemă pentru etapa următoare — Conceptul PUG, în cadrul căruia asemenea propuneri trebuie comparate cu alternative și verificate în baza criteriilor ecologice, infrastructurale, economice și urbanistice.

Un nou indicator al rezilienței orașului

Planul Urbanistic General până în 2040 trebuie să răspundă nu doar la întrebarea unde construim, ci și la întrebarea în ce măsură orașul este capabil să-și continue viața normală atunci când condițiile externe se schimbă.

Vorbim deja despre reziliența energetică, a sistemului de alimentare cu apă și a infrastructurii inginerești. Alimentația reprezintă un sistem la fel de fundamental pentru funcționarea orașului.

De aceea, propunerea pentru etapa actuală a PUG este suficient de simplă:

să fie analizat agro-urbanismul ca element distinct al economiei Chișinăului și să fie evaluată posibilitatea constituirii unei rezerve proprii de reziliență alimentară la nivelul orașului și al aglomerației.

Astăzi este suficient să fie consacrat acest principiu.

La etapa Conceptului vom putea răspunde la următoarea întrebare: unde și sub ce formă trebuie să apară acesta pe harta Chișinăului 2040?