Bîcul poate dispărea. De ce apa trebuie să devină parte a strategiei de infrastructură a Chișinăului

 

Bîcul poate dispărea. De ce apa trebuie să devină parte a strategiei de infrastructură a Chișinăului

Informațiile recente din Găgăuzia ar trebui privite ca un avertisment pentru întreaga Republică Moldova. Din cele 99 de bazine acvatice ale regiunii, 62, potrivit datelor administrației locale responsabile de complexul agroindustrial, au secat deja complet, iar starea unei părți importante dintre cele rămase este apreciată drept critică.

Este tot mai dificil să considerăm această situație doar o problemă ecologică. Apa devine unul dintre factorii fundamentali ai rezilienței teritoriale — alături de energia electrică, transport, canalizare și comunicații.

Pentru Chișinău, această problemă are un nume propriu — râul Bîc.

Ce se întâmplă cu Bîcul

Bîcul a încetat de mult să mai funcționeze ca un râu natural în sensul obișnuit al termenului. Debitul său natural este extrem de redus, regimul hidrologic este influențat de lacul de acumulare Ghidighici, iar în aval de Chișinău un rol important în menținerea curgerii îl are apa evacuată după epurarea apelor uzate municipale.

În discuțiile mele cu hidrologii am auzit și un pronostic mult mai sever: dacă tendințele actuale se mențin, până la mijlocul secolului Bîcul ar putea să-și piardă practic debitul permanent. Unul dintre specialiști a formulat cândva această perspectivă foarte plastic: „pe albia râului se vor putea organiza curse de automobile”.

Până în prezent nu am reușit să identific sursa științifică publicată a acestei expresii sau un calcul în care să fie formulat explicit: „Bîcul va dispărea până în anul 2050”. De aceea, ar fi incorect să prezentăm această afirmație drept un citat dintr-o publicație științifică.

Cercetările publicate confirmă însă direcția generală a acestui pronostic.

Ce spun cercetările

În anul 2022, Igor Sîrodoev, Roman Corobov, Ghenadie Sîrodoev și Ilia Trombitsky au publicat un studiu privind modificarea scurgerii de suprafață a râului mic Bălțata, din partea centrală a Republicii Moldova, în diferite scenarii climatice.

Pentru perioada 2021–2050, modelarea indică modificări semnificative ale distribuției sezoniere a resurselor de apă. Deosebit de importantă este reducerea debitului în perioada de vară: într-unul dintre scenarii aceasta ajunge la aproximativ 27–32%. Autorii atrag atenția în mod special asupra reducerii deja observate a debitelor, în primul rând în cazul râurilor mici, și recomandă acumularea surplusului de apă din perioada de iarnă–primăvară pentru utilizarea acestuia în timpul verii. Pe un orizont de timp mai îndepărtat, deficitul devine considerabil mai grav.

Studiul nu se referă direct la râul Bîc, de aceea cifrele sale nu pot fi transferate mecanic asupra Chișinăului. Bălțata aparține însă aceluiași context climatic regional al râurilor mici din centrul Republicii Moldova. Din acest motiv, rezultatele cercetării sunt importante ca avertisment privind direcția proceselor în desfășurare.

Publicația științifică:

Sîrodoev I., Corobov R., Sîrodoev G., Trombitsky I. Modelling Runoff within a Small River Basin under the Changing Climate: A Case Study of Using SWAT in the Bălțata River Basin (The Republic of Moldova). Land, 2022, 11(2), 167.

Studiul este disponibil prin DOI: 10.3390/land11020167.

Găgăuzia arată că nu mai este vorba doar despre un pronostic

Dacă cercetările indică dinamica posibilă a viitorului, situația din sudul țării demonstrează deja consecințele acesteia.

Secarea a zeci de bazine acvatice nu înseamnă doar dispariția apei din peisaj. Ea poate fi însoțită de scăderea nivelului apelor subterane, înrăutățirea condițiilor pentru agricultură, degradarea ecosistemelor, creșterea temperaturilor locale și sporirea dependenței de sursele centralizate de alimentare cu apă.

Prin urmare, nu este suficient să adâncim câteva lacuri și să încercăm să le umplem din nou cu apă.

Este necesară restabilirea întregului bilanț hidrologic al teritoriului: păduri și perdele forestiere de protecție, bazine naturale de captare, râuri mici, iazuri și lacuri de acumulare, sisteme de colectare a apei pluviale și reutilizarea apelor uzate epurate.

Ce înseamnă aceasta pentru Planul Urbanistic General al Chișinăului

În noul Plan Urbanistic General, Bîcul nu poate fi tratat doar ca un obiect de amenajare urbană.

El trebuie privit ca parte a infrastructurii hidrologice critice a orașului.

De aceea, în compartimentul „Infrastructură și rețele edilitare” trebuie evaluate nu numai sistemele existente de alimentare cu apă și canalizare, ci și bilanțul hidrologic al teritoriului pe termen lung.

Trebuie analizat un sistem interconectat:

precipitații → bazin hidrografic → ape subterane → bazine acvatice → Bîc și afluenții săi → alimentare cu apă → consum → epurare → reutilizarea apei → întoarcerea acesteia în sistemul natural.

Aceasta reprezintă o abordare fundamental diferită.

De la canalizare la circuitul apei

De aici rezultă legătura cu o altă propunere care merită examinată în procesul elaborării Planului Urbanistic General: trecerea treptată de la dependența de o singură stație municipală mare de epurare la un sistem distribuit de reactoare locale de epurare.

După atingerea nivelului necesar de epurare, apa nu trebuie privită exclusiv ca un deșeu care trebuie evacuat cât mai repede din oraș.

Ea devine o resursă.

O parte din apa epurată ar putea fi utilizată pentru necesități tehnice, irigații și agro-urbanism, iar o altă parte — pentru susținerea cursurilor mici de apă, a bazinelor acvatice și a debitului ecologic al Bîcului.

În același timp, trebuie mărită considerabil capacitatea orașului de a reține apa provenită din precipitații: prin crearea bazinelor de acumulare, restabilirea depresiunilor naturale și a bazinelor de captare, utilizarea suprafețelor permeabile și dezvoltarea infrastructurii verde-albastre.

Nu doar să salvăm Bîcul, ci să restabilim circuitul apei

Prin urmare, problema este mult mai amplă decât sloganul „Să salvăm râul Bîc”.

Un râu nu poate fi restabilit în mod durabil fără refacerea sistemului care îl alimentează.

Lacurile care seacă în Găgăuzia și degradarea Bîcului sunt, probabil, manifestări diferite ale aceleiași probleme naționale: modificarea bilanțului hidrologic al teritoriului în condițiile schimbărilor climatice și ale impactului antropic acumulat de-a lungul deceniilor.

Tocmai de aceea, Planul Urbanistic General al Chișinăului trebuie corelat cu o strategie națională de reziliență hidrologică.

Pentru oraș, obiectivul pentru orizontul anului 2050 nu trebuie să fie doar menținerea rețelelor edilitare existente, ci crearea unui sistem capabil să rețină, să epureze, să reutilizeze și să readucă apa în circuitul natural.

În această perspectivă, Bîcul nu mai este un element decorativ al Chișinăului viitorului.

Este unul dintre indicatorii rezilienței sale.

Dacă peste douăzeci și cinci de ani Bîcul va avea apă curată și un debit ecologic stabil, aceasta va însemna că orașul a învățat să-și gestioneze bilanțul hidrologic.

Dacă însă albia va deveni într-adevăr atât de uscată încât pe ea să poată circula automobile, aceasta va însemna că problema era cunoscută din timp, dar orașul nu a reușit să-și schimbe modelul de infrastructură.