Dialog în loc de dispute: un nou model de dezvoltare a Chișinăului prin workshop-uri și tehnologii GIS

 

Introducere

Chișinăul, capitala Moldovei, se confruntă cu o criză tot mai mare în gestionarea urbanistică. Demolarea cinematografului „Gaudeamus”, proiectul controversat de protecție a râului Bâc pentru 21 de milioane de euro, construirea a 17 hectare în zona scuarului Maria Drăgan, incertitudinea legată de fostul edificiu industrial „Aroma” din centrul istoric și dezvoltarea haotică a acestui centru – toate acestea sunt doar o parte din problemele care dezvăluie disfuncționalități sistemice. Planul Urbanistic General (PUG) din 2007 expiră în 2025, iar tentativele de a elabora un nou plan au eșuat deja de trei ori. Aceste conflicte dintre interesele comerciale, patrimoniul cultural și nevoile locuitorilor cer o regândire radicală a modului de luare a deciziilor în urbanism. Documentele rigide și procesele închise nu mai fac față provocărilor reale. Alternativa – un sistem de workshop-uri continue cu utilizarea tehnologiilor GIS și implicarea tuturor părților – poate oferi flexibilitate, transparență și găsirea compromisurilor necesare pentru o dezvoltare sustenabilă a orașului.

Criza sistemică: lecțiile ultimelor conflicte

Ultimii ani în Chișinău au fost marcați de o serie de dispute urbanistice care evidențiază slăbiciunile sistemului actual:

1. Demolarea cinematografului „Gaudeamus”
   Construit în 1957 și demolat în 2018, cinematograful a devenit un simbol al conflictului dintre primărie, care a emis autorizația pentru un complex de 15 etaje în zona C3, și Ministerul Culturii, care contestă acest lucru din cauza apropierii de monumentul „Luptătorilor pentru puterea sovietică”. Lipsa zonelor de protecție clar definite și a dialogului cu societatea a dus la o dispută prelungită, care continuă până în martie 2025.

2. Proiectul de protecție a râului Bâc de 21 de milioane de euro
   Planul de prevenire a inundațiilor râului Bâc pare ambițios, dar prognozele privind secarea râului până în 2050 din cauza schimbărilor climatice și urbanizării pun sub semnul întrebării raționalitatea acestuia. Decizia a fost luată fără o analiză pe termen lung și fără discuții cu experții, ceea ce scoate în evidență lacunele planificării strategice.

3. Construcția din zona scuarului Maria Drăgan
   Proiectul unui complex rezidențial pentru 12 mii de locuitori pe 17 hectare amenință scuarul amenajat în 2019 pentru 3 milioane de lei. Locuitorii protestează, dar părerea lor nu este luată în considerare, iar impactul asupra infrastructurii nu este evaluat, repetând scenariul deciziilor netransparente.

4. Fostul edificiu industrial „Aroma” din centrul istoric
   Clădirea „Aroma”, un fost obiectiv industrial din epoca sovietică, rămâne într-o situație incertă: demolare sau reconstrucție? Aceasta este doar o parte a problemei generale a dezvoltării centrului istoric, unde lipsește claritatea din cauza absenței unui plan zonal.

5. Centrul istoric și planul zonal
   Elaborarea planului zonal pentru centru este paralizată din cauza întârzierilor cu planul opozabil istorico-arhitectural, a cărui finalizare se amână constant. Fără acesta, dezvoltarea străzilor precum Ștefan cel Mare rămâne haotică, iar monumentele – sub amenințare.

6. Expirarea PUG din 2007
   PUG din 2007, care expiră în 2025, nu răspunde provocărilor actuale: riscuri climatice, schimbări demografice, noi valori culturale. Două licitații pentru un nou plan au eșuat, a treia a fost anunțată, dar fără reforme sistemice rezultatul este incert.

Aceste cazuri nu sunt accidente, ci o regularitate. Ele arată că sistemul tradițional de luare a deciziilor și-a epuizat resursele.

De ce sistemul tradițional eșuează?

Modelul actual din Chișinău se bazează pe instrumente și abordări depășite:

• Norme învechite: PUG din 2007 nu ia în considerare schimbările climatice (râul Bâc), creșterea populației (Ciocana) sau noile obiective de patrimoniu (Gaudeamus).

• Procese netransparente: Autorizațiile sunt emise fără consultări cu Ministerul Culturii, locuitorii sau experții, generând conflicte și procese judiciare.

• Lipsa coordonării: Primăria urmărește dezvoltarea, Ministerul Culturii – conservarea, dezvoltatorii – profitul, iar locuitorii rămân excluși. Nu există o platformă de dialog.

• Birocrație: Eșecul a două licitații pentru noul PUG indică incapacitatea sistemului de a elabora planuri în mod tradițional.

Aceste probleme sunt tipice pentru multe orașe post-sovietice, unde tranziția de la planificarea centralizată la economia de piață nu a fost însoțită de o reformă a managementului.

O nouă paradigmă: workshop-uri continue cu tehnologii GIS

Sistemul de workshop-uri continue propune o alternativă bazată pe analiza datelor, implicarea părților și găsirea compromisurilor:

1. Tehnologii GIS: Sistemele geoinformaționale creează modele 3D ale orașului, analizează impactul construcțiilor asupra monumentelor, ecologiei și infrastructurii, simulează scenarii (înălțime, umbre, trafic).

2. Implicarea părților: Primăria, Ministerul Culturii, dezvoltatorii, arhitecții, locuitorii și experții discută datele și propun variante.

3. Proces iterativ: Scenariile sunt testate, ajustate și discutate până la găsirea unui compromis. În caz de dezacord, se apelează la alte metode (de exemplu, mediere sau instanță).

Deciziile workshop-urilor nu trebuie să fie obligatorii – scopul este atingerea unui acord voluntar. Aceasta diferențiază abordarea de normele rigide impuse de sus.

Exemple de succes

1. Helsinki (Finlanda)
   Workshop-urile pentru planificarea Kalasatama au folosit GIS pentru a modela înălțimea, păstrând vizibilitatea depozitelor istorice. Compromisul – 8 etaje la mal și 20 mai departe – a fost acceptat voluntar.

2. Amsterdam (Olanda)
   Proiectul „Kämp Galleria” a limitat înălțimea la 7 etaje prin simulări și discuții, protejând monumentele. Decizia a fost luată fără constrângere în 2019.

3. Lisabona (Portugalia)
   Programul „Participatory Budget” a permis locuitorilor să aleagă o grădină în locul unei clădiri înalte lângă castelul Sf. Gheorghe prin discuții, reducând tensiunile.

4. Londra (Marea Britanie)
   Reamenajarea Gasworks a păstrat rezervoarele de gaz cu locuințe de înălțime medie datorită GIS și workshop-urilor, ajungând la un compromis.

Aceste exemple demonstrează că deciziile voluntare prin workshop-uri funcționează mai bine decât normele impuse.

Aplicare la Chișinău

Cum ar putea workshop-urile rezolva problemele actuale?

• Gaudeamus: Analiza GIS ar arăta impactul a 15 etaje asupra monumentului, iar discuțiile ar propune un complex de 5 etaje cu funcție culturală ca soluție de compromis.

• Râul Bâc: Simularea scenariilor climatice ar evidenția ineficiența a 21 de milioane de euro, propunând amenajarea verde ca alternativă acceptată.

• Scuarul Maria Drăgan: Modelarea densității și dialogul cu locuitorii ar putea păstra scuarul, limitând construcția.

• Fostul edificiu „Aroma”: Workshop-ul ar sugera reconstrucția în locul demolării, echilibrând patrimoniul și dezvoltarea.

• Centrul istoric: Scenarii temporare (zone pietonale, înălțime limitată) ar gestiona dezvoltarea până la finalizarea planului zonal.

• Noul PUG: Workshop-urile ar înlocui licitația, elaborând planul iterativ cu implicarea tuturor.

În caz de dezacord (de exemplu, dezvoltatorul insistă pe 15 etaje), se poate recurge la mediere sau instanță, dar scopul este evitarea acestui pas prin dialog.

Avantaje față de documentele rigide

• Flexibilitate: Workshop-urile se adaptează situațiilor unice (Gaudeamus) și provocărilor pe termen lung (râul Bâc).

• Transparență: Procesul deschis reduce neîncrederea, spre deosebire de deciziile primăriei.

• Rapiditate: Compromisurile se ating în săptămâni, nu ani.

• Voluntariat: Deciziile bazate pe acord reduc conflictele față de impunerea normelor.

Limitări și provocări

• Resurse: Sunt necesari specialiști GIS și echipamente. Inițial, aceștia pot fi contractați, până când funcționarii sunt instruiți.

• Compromis: Dacă părțile (ex. dezvoltatorii) nu cedează, procesul se poate bloca.

• Cultura participării: Tradiția scăzută de implicare a societății în Moldova necesită timp pentru adaptare.

• Metode alternative: La dezacord, sunt necesare soluții suplimentare (mediere, instanță), ceea ce complică sistemul.

Suficiența problemelor pentru tranziție

Șase conflicte majore – de la Gaudeamus la fostul edificiu „Aroma” – și eșecurile licitațiilor pentru noul PUG indică o criză sistemică. Prelungirea PUG 2007 este o măsură temporară, nu o soluție. Workshop-urile sunt justificate ca instrument pentru depășirea impasului, chiar fără alte probleme.

Drumul înainte: recomandări pentru Chișinău

1. Proiect-pilot: Lansarea workshop-urilor pentru centrul istoric în 2025, abordând soarta fostului edificiu „Aroma” și planul zonal.

2. Specialiști GIS: Contractarea experților inițial, cu instruirea ulterioară a funcționarilor.

3. Căutarea compromisurilor: Concentrarea pe soluții voluntare, trecând la mediere sau instanță doar la dezacord.

4. Implicarea publicului: Campanie de mobilizare a locuitorilor, pornind de la chestiuni locale (scuarul Maria Drăgan).

5. Plan strategic: Utilizarea workshop-urilor pentru elaborarea noului PUG iterativ, evitând eșecurile licitațiilor.

Concluzie

Chișinăul se află la o răscruce: fie continuă sistemul depășit cu conflictele și eșecurile sale, fie adoptă un nou model de luare a deciziilor. Sistemul de workshop-uri continue cu tehnologii GIS și implicarea tuturor părților oferă un drum spre flexibilitate, transparență și compromisuri. Succesul din Helsinki, Amsterdam și Londra demonstrează potențialul său. Pentru Chișinău, este o șansă de a rezolva problemele actuale – de la Gaudeamus la râul Bâc – și de a construi un viitor sustenabil. Este timpul să schimbăm abordarea, cât orașul mai poate face față provocărilor vieții reale.